ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2640/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 648 din 14

mai 2002, Tribunalul București, secția a III–a civilă, a admis în parte cererea

reclamantului B.E., în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, obligând-o pe aceasta

să restituie în natură reclamantului terenul în suprafață de 1855 mp, situat în

București, sector 4 și a respins celelalte capete de cerere.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că este proprietarul unei suprafețe de 30.000 mp, din care 1855 mp se

află în posesia pârâtei.

El a învederat faptul că a dobândit

terenul prin sentința nr. 123/1937, în urma divorțului părinților săi (1/3),

iar diferența de 2/3 ca unic moștenitor al tatălui său decedat în 1938.

Terenul în litigiu nu a trecut

niciodată în proprietatea statului, fiind preluat fără titlu.

Pentru a pronunța sentința

sus-amintită, tribunalul a avut în vedere probele administrate în cauză și

dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentinței, pârâta

a formulat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București,

secția a III–a civilă, prin decizia nr. 401 din 17 octombrie 2002.

Curtea de Apel a apreciat că prima

instanță a procedat corect atunci când a constatat inaplicabilitatea în cauză a

dispozițiilor art. 27 din Legea 10/2001, care se referă strict la ipoteza

imobilelor preluate cu titlu de stat.

Trebuia deci, să fie întrunite

cumulativ două condiții pentru păstrarea bunului de către pârâtă, și anume,

imobilul să fi fost preluat cu titlu de către stat, iar dobândirea imobilului

de către pârâtă să se fi făcut în condițiile legii în procesul de privatizare.

Curtea de apel, reținând că prima

condiție nu a fost respectată, a concluzionat că, în temeiul dispozițiilor art.

20 alin. (1) din Legea 10/2001, imobilul trebuie restituit în natură

reclamantului.

Împotriva acestei decizii, pârâta a

declarat recurs, susținând, în esență, că imobilul a fost preluat de stat cu

titlu, că reclamantul nu este îndreptățit să revendice singur imobilul, nefiind

titular unic al dreptului de proprietate pretins, că SC N. SA a dobândit

terenul în cadrul procesului de privatizare, în baza contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 827 din 31 iulie 1996, fiind subdobânditor de

bună-credință și că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 27 al. 2 din

Legea 10/2001.

Recursul va fi admis pentru

argumentele care succed.

În mod greșit Curtea de apel, ca de

altfel, și tribunalul, au reținut faptul că imobilul în litigiu a fost preluat

de stat fără titlu.

Nu poate fi primită această

concluzie, de vreme ce, din probele dosarului reiese că terenul în discuție a

fost preluat de către stat în baza Decretului de expropriere nr. 4 din 18

ianuarie 1972.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din

Legea 213/1998, imobilele preluate cu titlu de către stat sunt acele imobile a

căror preluare s-a făcut cu respectarea Constituției, a tratatelor

internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data

preluării.

Concluzionând greșit, în sensul că

imobilul a fost preluat fără titlu de către stat și că, în speță, nu sunt

aplicabile prevederile art. 27

din Legea 10/2001, curtea de apel nu a mai examinat problema privatizării

societății pârâte, respectiv dacă acest proces s-a desfășurat potrivit

dispozițiilor legale.

Instanța de apel trebuia să pună în

discuție necesitatea participării în proces a A.P.A.P.S., pentru a se stabili legalitatea

privatizării.

Textul art. 27 din lege prevede că,

pentru imobilele preluate de stat cu titlu valabil și care, în prezent, se află

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

Față de aspectele invocate, se

impune admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, care va avea în vedere, cu

această ocazie, și celelalte motive de recurs formulate, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC N. SA.

Casează decizia nr. 401 din 17

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă, precum și

sentința civilă nr. 648 din 14 mai 2002 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 martie 2004.