ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 258 din 13 februarie 2001, a admis acțiunea reclamantei, B.P.R. – C.C. București, și au fost obligați, în solidar, pârâții R.M.L., B.V., C.M. și R.A. la plata sumei de 25.815.833 lei, din care 9.333.333 lei împrumut restant, 2.500.000 lei dobânzi și 14.982.500 lei penalități, cu 2.140.267 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că între B.P.R. – C.C. București și R.M.L. s-a încheiat contractul nr. 124 din 30 decembrie 1999, pentru un credit în sumă de 10.000.000 lei, garantat prin giranții pârâți B.V., C.M. și R.A., cu obligația restituirii, conform graficului anexat la contract, până la 30 decembrie 2000. Contractul conține clauza privind plata de penalități de 1% zi întârziere, calculate la valoarea ratei și dobânzii neachitate, precum și dobânzi de 30% pe an.

Din suma totală împrumutată a rămas de restituit suma de 8.333.333 lei, la care s-au calculat dobânzi de 2.500.000 lei și penalități de 14.982.500 lei. În cursul judecății, pârâții nu au făcut dovada stingerii obligațiilor contractuale sus menționate și, pe cale de consecință, acțiunea a fost admisă, conform dispozițiilor art. 1039, 1584, 1587 și 1066 C. civ. În finalul contractului de împrumut s-a stipulat că giranții se obligă, în solidar, cu împrumutatul la plata ratelor, dobânzilor, comisioanelor și celorlalte speze prevăzute în contract, situație în care, neîndeplinirea obligațiilor împrumutatului, atrage răspunderea juridică a celor trei giranți, semnatari ai contractului în această calitate.

Prin decizia civilă nr. 408 din 29 octombrie 2001, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de pârâții B.V., C.M., R.M.L. și R.A., împotriva hotărârii instanței de fond. Împotriva menționatei decizii, pârâții R.A. și R.M.L. au declarat recurs, în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și respingerea acțiunii reclamantei. În criticile formulate, recurenții susțin, în esență, că, în mod greșit, au fost obligați pârâții la plata sumei de 8.333.333 lei, reprezentând împrumut restant, la 2.500.000 lei dobânzi și la 14.982.500 lei penalități, raportat la situația de fapt și la probele administrate în cauză.

Recurenta, R.L.M., a încheiat cu banca un contract de împrumut, pentru suma de 10.000.000 lei, la 13 decembrie 1999, pentru un termen de 12 luni, din care a primit, efectiv, suma de 6.031.667 lei, diferența de 3.968.333 lei rămânând la B.P.R. ca fond social, cu o dobândă de 30% pe an și un comision de gestiune de 0,3% pe lună. Că, prin art. 19 din contract, s-a convenit ca, în cazul neplății ratelor la împrumutul acordat, precum și nerespectarea clauzelor prevăzute în contract, banca să treacă la recuperarea sumei datorate din contul fondului social depus. Că, la scadență, ar fi trebuit să achite 10.012.867 lei, din care 6.031.667 lei suma efectiv împrumutată, 1.809.800 lei dobândă și 2.171.400 lei valoarea comisionului de gestiune de 0,3% pe lună.

La 6 februarie 2001, recurenții au achitat 5.244.202 lei, rămânând de rambursat diferența de 800.332 lei debit, fără dobândă și penalități pentru cele 38 de zile întârziere. Recurenții susțin că banca a calculat în mod abuziv dobânda și penalitățile la suma de 10.000.000 lei și nu la cea de 6.031.667 lei, că avea obligația, conform art. 19 din contract, să-și satisfacă creanța din fondul social și în termen de 10 zile de la scadența împrumutului să o notifice. Se mai susține că, pentru sumele achitate la bancă, s-au eliberat chitanțe cu același număr, care nu au fost operate în evidențele contabile ale acesteia, evidențe care lasă de dorit. Intimații-pârâți B.V. și C.M. au depus întâmpinare la recursul promovat în cauză, susținând că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 8, 14 și 19 din contractul de împrumut, motiv pentru care nu puteau fi obligate la plata sumelor în discuție, care au fost eronat calculate.

Recursul este fondat. Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Deși instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că, la baza raporturilor dintre părți, a stat contractul nr. 124 din 30 decembrie 1999, prin care banca a acordat pârâtei R.M.L., un credit în sumă de 10.000.000 lei, ce urma să fie achitat până la 31 decembrie 2000, aceasta a făcut o interpretare eronată a clauzelor contractului, în favoarea reclamantei, care a manifestat rea credință în executarea obligațiilor contractuale.

Potrivit art. 19 din contract, banca trebuia ca, în cazul neplății ratelor, să recupereze suma datorată din contul fondului social depus de împrumutat și numai când valoarea datoriei depășea suma acesteia, trebuia să treacă la recuperarea sumei rămase de plată, prin executarea silită a bunurilor aduse în garanție. De altfel, reprezentantul B.P.R. nu a contestat că pârâta-debitoare avea constituit acest fond social și a precizat că el avea valoarea unei garanții colaterale. Cum banca nu a făcut nici o dovadă că a executat întâi fondul de garanție și cum forța obligatorie a contractului se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, urmează a se admite recursul pârâților, a se modifica decizia instanței de apel și a se respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Cum reclamanta nu a făcut dovada că a executat contractul de împrumut conform clauzelor, chiar dacă apelul celorlalți pârâți nu a fost motivat, apelul făcut de recurenții-pârâți profită și celorlalți pârâți giranți. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții, R.A. și R.M.L. împotriva deciziei nr. 408 din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de pârâții B.V., C.M., R.M.L. și R.A., împotriva sentinței civile nr. 258 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantei B.P.R. – C.C. București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2003.