ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2177/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 258 din 13 februarie 2001, a admis acțiunea reclamantei, B.P.R. – C.C.

București, și au fost obligați, în solidar, pârâții R.M.L., B.V., C.M. și R.A. la

plata sumei de 25.815.833 lei, din care 9.333.333 lei împrumut restant,

2.500.000 lei dobânzi și 14.982.500 lei penalități, cu 2.140.267 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că între B.P.R. – C.C. București și R.M.L. s-a

încheiat contractul nr. 124 din 30 decembrie 1999, pentru un credit în sumă de

10.000.000 lei, garantat prin giranții pârâți B.V., C.M. și R.A., cu obligația

restituirii, conform graficului anexat la contract, până la 30 decembrie 2000.

Contractul conține clauza privind

plata de penalități de 1% zi întârziere, calculate la valoarea ratei și

dobânzii neachitate, precum și dobânzi de 30% pe an.

Din suma totală împrumutată a rămas

de restituit suma de 8.333.333 lei, la care s-au calculat dobânzi de 2.500.000

lei și penalități de 14.982.500 lei.

În cursul judecății, pârâții nu au

făcut dovada stingerii obligațiilor contractuale sus menționate și, pe cale de

consecință, acțiunea a fost admisă, conform dispozițiilor art. 1039, 1584, 1587

și 1066 C. civ.

În finalul contractului de împrumut

s-a stipulat că giranții se obligă, în solidar, cu împrumutatul la plata

ratelor, dobânzilor, comisioanelor și celorlalte speze prevăzute în contract,

situație în care, neîndeplinirea obligațiilor împrumutatului, atrage

răspunderea juridică a celor trei giranți, semnatari ai contractului în această

calitate.

Prin decizia civilă nr. 408 din 29

octombrie 2001, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de pârâții B.V.,

C.M., R.M.L. și R.A., împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva menționatei decizii,

pârâții R.A. și R.M.L. au declarat recurs, în temeiul art. 304 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie,

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și respingerea acțiunii

reclamantei.

În criticile formulate, recurenții

susțin, în esență, că, în mod greșit, au fost obligați pârâții la plata sumei

de 8.333.333 lei, reprezentând împrumut restant, la 2.500.000 lei dobânzi și la

14.982.500 lei penalități, raportat la situația de fapt și la probele

administrate în cauză.

Recurenta, R.L.M., a încheiat cu

banca un contract de împrumut, pentru suma de 10.000.000 lei, la 13 decembrie

1999, pentru un termen de 12 luni, din care a primit, efectiv, suma de 6.031.667

lei, diferența de 3.968.333 lei rămânând la B.P.R. ca fond social, cu o dobândă

de 30% pe an și un comision de gestiune de 0,3% pe lună.

Că, prin art. 19 din contract, s-a

convenit ca, în cazul neplății ratelor la împrumutul acordat, precum și

nerespectarea clauzelor prevăzute în contract, banca să treacă la recuperarea

sumei datorate din contul fondului social depus.

Că, la scadență, ar fi trebuit să

achite 10.012.867 lei, din care 6.031.667 lei suma efectiv împrumutată,

1.809.800 lei dobândă și 2.171.400 lei valoarea comisionului de gestiune de

0,3% pe lună.

La 6 februarie 2001, recurenții au

achitat 5.244.202 lei, rămânând de rambursat diferența de 800.332 lei debit,

fără dobândă și penalități pentru cele 38 de zile întârziere.

Recurenții susțin că banca a

calculat în mod abuziv dobânda și penalitățile la suma de 10.000.000 lei și nu

la cea de 6.031.667 lei, că avea obligația, conform art. 19 din contract, să-și

satisfacă creanța din fondul social și în termen de 10 zile de la scadența

împrumutului să o notifice.

Se mai susține că, pentru sumele

achitate la bancă, s-au eliberat chitanțe cu același număr, care nu au fost

operate în evidențele contabile ale acesteia, evidențe care lasă de dorit.

Intimații-pârâți B.V. și C.M. au

depus întâmpinare la recursul promovat în cauză, susținând că reclamanta a

încălcat dispozițiile art. 8, 14 și 19 din contractul de împrumut, motiv pentru

care nu puteau fi obligate la plata sumelor în discuție, care au fost eronat

calculate.

Recursul este fondat.

Curtea, analizând hotărârea prin

prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului,

constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în

speță, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Deși instanța de apel a reținut în

mod corect situația de fapt, în sensul că, la baza raporturilor dintre părți, a

stat contractul nr. 124 din 30 decembrie 1999, prin care banca a acordat

pârâtei R.M.L., un credit în sumă de 10.000.000 lei, ce urma să fie achitat

până la 31 decembrie 2000, aceasta a făcut o interpretare eronată a clauzelor

contractului, în favoarea reclamantei, care a manifestat rea credință în

executarea obligațiilor contractuale.

Potrivit art. 19 din contract, banca

trebuia ca, în cazul neplății ratelor, să recupereze suma datorată din contul

fondului social depus de împrumutat și numai când valoarea datoriei depășea

suma acesteia, trebuia să treacă la recuperarea sumei rămase de plată, prin

executarea silită a bunurilor aduse în garanție.

De altfel, reprezentantul B.P.R. nu

a contestat că pârâta-debitoare avea constituit acest fond social și a precizat

că el avea valoarea unei garanții colaterale. Cum banca nu a făcut nici o

dovadă că a executat întâi fondul de garanție și cum forța obligatorie a

contractului se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul

prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante, urmează a se admite recursul

pârâților, a se modifica decizia instanței de apel și a se respinge acțiunea

reclamantei, ca nefondată.

Cum reclamanta nu a făcut dovada că

a executat contractul de împrumut conform clauzelor, chiar dacă apelul

celorlalți pârâți nu a fost motivat, apelul făcut de recurenții-pârâți profită

și celorlalți pârâți giranți.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâții, R.A. și R.M.L. împotriva deciziei nr. 408 din 29

octombrie 2001 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică, în sensul că admite

apelul declarat de pârâții B.V., C.M., R.M.L. și R.A., împotriva sentinței

civile nr. 258 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în

tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantei B.P.R. – C.C. București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 9 aprilie 2003.