ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 572/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 583 din 15 decembrie 2000, Tribunalul Giurgiu, în temeiul

art. 124 alin. (1) lit. a), și d), din Legea nr. 64/1995 republicată combinat

cu art. 42 C. com., a admis în parte cererea formulată de reclamanta B.R.C.R.

S.A. C.B., sucursala Giurgiu, însușită de B.C. B. S.A. București (ca urmare a

desființării entității juridice reclamante la 30 noiembrie 1999) împotriva

pârâților B.S.I., B.S.A., B.A., B.M., B.Ș., S.F. și în consecință, ținând seama

de precizarea câtimii pretențiilor la termenul din 8 decembrie 2000, a obligat

pârâta în solidar la plata sumei de 39.529.555 lei reprezentând fracțiunea

capitalului nerestituit la scadență de S.C. A. S.A. Giurgiu (față de care s-a

dispus prin sentința civilă nr. 379 din 3 aprilie 1999 a Tribunalului Giurgiu

încheierea procedurii falimentului), în executarea obligațiilor născute prin

contractul de împrumut nr. 41 din 10 aprilie 1995, precum și a sumei de

168.180.362 lei cu titlu de dobândă la capital (stabilită la 30 septembrie

2000) către reclamantă.

De

asemenea, pârâții au mai fost obligați și la plata sumei de 2.346.000 lei

cheltuieli de judecată.

Prin

decizia civilă nr. 751 din 15 mai 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a anulat ca netimbrat apelul formulat de B.S.I., B.M., B.Ș., B.S.A.,

B.A. și S.F. împotriva sentinței mai sus menționate.

Pentru

a pronunța această sentință tribunalul a reținut că deși au fost citați cu

mențiunea de a depune suma de 5.976.698 lei taxă judiciară de timbru și 50.000

lei timbru judiciar, apelanții nu și-au îndeplinit această obligație legală.

A

mai reținut și că nu poate fi primită susținerea apărătorului ales al

apelantului B.S.I., pentru că orice cerere se timbrează, iar, în speță, pe

lângă acest apelant, au mai fost și alți apelanți, care nu au înțeles să

timbreze apelul în mod nejustificat din punct de vedere legal.

Împotriva

deciziei curții de apel au declarat recurs pârâții B.S.I., B.M., B.Ș., B.S.A., B.A.

și S.F., criticând-o pentru nelegalitate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând casarea acesteia, precum și a sentinței, iar, pe fond,

respingerea acțiunii reclamantei S.C. C.B. S.A., ca nefondată.

Recurenta

susține astfel că greșit a fost anulat apelul pârâților, ca netimbrat, fără a

se observa că S.C. A. S.A. Giurgiu a fost supusă falimentului în conformitate

cu prevederile Legii nr. 64/1995. Astfel fiind, reclamanta avea obligația să

solicite debitul în cadrul acestei proceduri sau pe calea procesului penal, dacă

ar fi existat elemente care să ateste comiterea unei infracțiuni și în nici un

caz să inițieze o nouă acțiune civilă îndreptată împotriva membrilor

consiliului de administrație al S.C. A. S.A., după închiderea procedurii

falimentului de către judecătorul sindic.

Susține,

de asemenea, că izvorând din Legea nr. 64/1995, apelul era scutit de taxe.

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

Apelanții

nu au timbrat anticipat apelul pe care l-au declarat, așa încât au fost legal

citați pentru termenul din 15 mai 2001 cu mențiunea de a achita o taxă

judiciară de timbru în sumă de 5.976.698 lei și 50.000 lei timbru judiciar.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de

timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice

cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de

judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995

art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul

judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient

timbrată.

Constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că

apelanții nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din

citația pentru termenul de judecată din 15 mai 2001, când procedura de citare a

fost legal îndeplinită, Curtea de apel în mod corect a dat eficiență

dispozițiilor art. 20, pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 30,

pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii și a dispus anularea

ca netimbrat a apelului declarat de pârâți.

În măsura în care apelanții aveau obiecțiuni asupra

taxei de timbru stabilite de instanță sau considerau că nu o datorează trebuia

să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1 ) pct. 2 C. proc.

civ. și să formuleze contestație și nu să nu achite taxele impuse, deoarece

această din urmă conduită este sancționată potrivit legii, prin anularea

acțiunii pentru netimbrare, astfel cum s-a arătat mai sus.

Cum numai după achitarea taxelor de timbru puteau fi

examinate eventualele excepții procedurale ridicate de părți, se reține că

motivele exprimate în recurs nu sunt fondate, așa încât recursul va fi respins

în consecință și se va menține hotărârea pronunțată de curtea de apel, ca fiind

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de pârâții B.S.I., B.M., B.Ș., B.S.A., B.A. și S.F. împotriva

deciziei nr. 751 din 15 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie

2003.