ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3207/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 308 din 16

mai 2001, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul promovat de SC R.V.A. SA, lichidator al B. SA, agenția

Bacău, a schimbat sentința civilă nr. 544 din 28 iunie 2000 în tot și a obligat

pârâta SC F.P. SRL la plata sumei de 504.000.000 lei credit nerambursat,

1.847.157.268 lei dobânzi, din care 60.000.000 lei credit și 277.585.444 lei

dobânzi, în solidar cu pârâții fidejusori B.V., B.M., L.V., L.N. și L.I., C.P. și

B.O.

A respins, totodată, acțiunea față

de B.D., cât și cererea reconvențională, formulată de B.M., L.V. și L.N.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că expertiza efectuată de expert S.S. este relevantă,

reprezentând realitatea creditelor nerambursate și a dobânzilor datorate.

Astfel, din cuprinsul acesteia

rezultă că pârâta, persoană juridică, datorează reclamantei suma de 504.000.000

lei, din care 60.500.000 lei credite acordate în baza contractului încheiat și

443.500.000 lei credite acordate fără contract, iar dobânda datorată de părți a

fost calculată în raport de procentul practicat în mod curent de bancă,

lucrarea efectuată stabilind diferențiat cuantumul acesteia pentru creditul

acordat cu contract, cât și pentru cel acordat fără contract.

De asemenea, instanța de apel a

reținut calitatea de fidejusori a pârâților, mai puțin B.D., motivat de faptul

că, din probele dosarului, nu rezultă garantarea de către aceasta a împrumutului

cu bunuri mobile sau imobile.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, în termen și legal timbrat, B.O. și C.P., criticile privind

aspecte de nelegalitate și netemeinicie, fără să indice vreun temei legal.

În considerarea dispozițiilor art.

306 alin. ultim C. proc. civ., instanța apreciază că motivele invocate se

referă la pct. 8 și 9 ale art. 304.

Astfel, se susține că, prin

contractul de garanție transcris sub nr. 370 din 29 noiembrie 1995, au garantat

cu un imobil proprietatea sa pentru societatea pârâtă, contract prin care s-au

obligat, în solidar, pentru suma de 100.000.000 lei și a dobânzilor aferente,

potrivit contractului stipulat în contractul de ipotecă și nu și pentru alte

debite, neputându-se constitui o ipotecă generală pentru garantarea tuturor

datoriilor debitorului.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din probele

administrate cauzei, inclusiv raportul de expertiză S., apreciat de instanța de

apel ca proba cea mai concludentă la calculul creditului nerambursat și a

dobânzilor, în ce-i privește pe recurenți, s-a avut în vedere împrumutul de

100.000.000 lei, acordat societății în baza contractului de credit nr. 623/1995,

garantat, conform contractului de garanție autentificat sub nr. 370 din 29

noiembrie 1995.

Chiar recurenții, în motivele depuse,

au precizat că au garantat atât împrumutul acordat, cât și dobânzile aferente,

iar instanța de apel a avut în vedere clauzele contractului de garanție,

inclusiv faptul că această garanție a fost dată cu renunțarea la beneficiul de

discuțiune, prevăzut de art. 1662 C. civ., privind urmărirea silită, precum și

la beneficiul diviziunii potrivit art. 1667 C. civ.

În aceste condiții nu se poate

reține nici lipsa calității procesuale pasive invocată, prin motivele scrise,

de către recurentul C.P.

Față de cele arătate, în

considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții B.O. și C.P. împotriva deciziei nr. 308 din 16 mai 2001 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 iunie 2003.