ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3207/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 308 din 16 mai 2001, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul promovat de SC R.V.A. SA, lichidator al B. SA, agenția Bacău, a schimbat sentința civilă nr. 544 din 28 iunie 2000 în tot și a obligat pârâta SC F.P. SRL la plata sumei de 504.000.000 lei credit nerambursat, 1.847.157.268 lei dobânzi, din care 60.000.000 lei credit și 277.585.444 lei dobânzi, în solidar cu pârâții fidejusori B.V., B.M., L.V., L.N. și L.I., C.P. și B.O. A respins, totodată, acțiunea față de B.D., cât și cererea reconvențională, formulată de B.M., L.V. și L.N. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că expertiza efectuată de expert S.S.

este relevantă, reprezentând realitatea creditelor nerambursate și a dobânzilor datorate. Astfel, din cuprinsul acesteia rezultă că pârâta, persoană juridică, datorează reclamantei suma de 504.000.000 lei, din care 60.500.000 lei credite acordate în baza contractului încheiat și 443.500.000 lei credite acordate fără contract, iar dobânda datorată de părți a fost calculată în raport de procentul practicat în mod curent de bancă, lucrarea efectuată stabilind diferențiat cuantumul acesteia pentru creditul acordat cu contract, cât și pentru cel acordat fără contract. De asemenea, instanța de apel a reținut calitatea de fidejusori a pârâților, mai puțin B.D., motivat de faptul că, din probele dosarului, nu rezultă garantarea de către aceasta a împrumutului cu bunuri mobile sau imobile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen și legal timbrat, B.O. și C.P., criticile privind aspecte de nelegalitate și netemeinicie, fără să indice vreun temei legal. În considerarea dispozițiilor art. 306 alin. ultim C. proc. civ., instanța apreciază că motivele invocate se referă la pct. 8 și 9 ale art. 304. Astfel, se susține că, prin contractul de garanție transcris sub nr. 370 din 29 noiembrie 1995, au garantat cu un imobil proprietatea sa pentru societatea pârâtă, contract prin care s-au obligat, în solidar, pentru suma de 100.000.000 lei și a dobânzilor aferente, potrivit contractului stipulat în contractul de ipotecă și nu și pentru alte debite, neputându-se constitui o ipotecă generală pentru garantarea tuturor datoriilor debitorului.

Recursul este nefondat. Așa cum rezultă din probele administrate cauzei, inclusiv raportul de expertiză S., apreciat de instanța de apel ca proba cea mai concludentă la calculul creditului nerambursat și a dobânzilor, în ce-i privește pe recurenți, s-a avut în vedere împrumutul de 100.000.000 lei, acordat societății în baza contractului de credit nr. 623/1995, garantat, conform contractului de garanție autentificat sub nr. 370 din 29 noiembrie 1995. Chiar recurenții, în motivele depuse, au precizat că au garantat atât împrumutul acordat, cât și dobânzile aferente, iar instanța de apel a avut în vedere clauzele contractului de garanție, inclusiv faptul că această garanție a fost dată cu renunțarea la beneficiul de discuțiune, prevăzut de art. 1662 C. civ., privind urmărirea silită, precum și la beneficiul diviziunii potrivit art. 1667 C. civ.

În aceste condiții nu se poate reține nici lipsa calității procesuale pasive invocată, prin motivele scrise, de către recurentul C.P. Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B.O. și C.P. împotriva deciziei nr. 308 din 16 mai 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2003.