ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 531/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 48/2001, Tribunalul Buzău a respins, ca nefondată, acțiunea B.R.D.- G.S.G.- sucursala Buzău, împotriva SC A.S.I.T. SA, sucursala Buzău.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin contractul de împrumut nr. 630 din 30 septembrie 1999, B.R.D. – G.S.G. – sucursala Buzău, a acordat SC C. SRL un credit în valoare de 1.500.000.000 lei a cărui restituire a fost garantată de pârâta SC A.S.I.T. SA, sucursala Buzău, cu polița de cauțiune nr. 66.00070 din 30 septembrie 1999. Că deși debitorul nu și-a îndeplinit obligația restituirii împrumutului, pârâta nu poate fi obligată deoarece, în cauză, nu s-a produs riscul asigurat, respectiv, lipsa temporară de disponibil în contul debitoarei.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței Tribunalului Buzău, a fost admis prin decizia nr. 525 din 17 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești, care face corp comun cu decizia 846 din 26 iunie 2000 a aceleiași instanțe, (aceasta din urmă adoptată în conformitate cu prevederile art. 281

2

C. proc. civ.). Prin urmare, a fost schimbată în tot sentința instanței de fond, admisă acțiunea reclamantului și obligată pârâta la 1.200.000.000 credit restant, 181.545.205 lei dobânzi și 18.167.545 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că:

- în cauză, nu s-a produs riscul asigurat – lipsa temporară de disponibil în contul debitorului cauționat - clauză cuprinsă în art. 16 lit. a) din polița de cauțiune, cu respectarea pct. 13 lit. e) și f) din aceeași poliță, în sensul că lipsa de disponibil trebuia constatată printr-o expertiză efectuată de experții proprii. Totodată, că asiguratul (debitorul cauționat) nu a făcut dovada că a plătit cu prioritate (față de orice alte debite) creditul către reclamantă.

Se mai susține, de asemenea, că activul și pasivul debitoarei au fost, ulterior, preluate prin cesiune de către o altă persoană, care a părăsit România, și, deci, s-a realizat condiția neplății de către cauționar – reaua credință a debitorului.

În fine, deși polița de cauțiune s-a încheiat pentru un împrumut de 1.200.000.000 lei, instanța a obligat-o pe pârâtă la o sumă mai mare, cu nerespectarea clauzelor contractului de asigurare.

Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În ce privește riscul asigurat, se reține, așa cum just a făcut instanța de apel, în baza înscrisurilor de la dosar, că debitorul asigurat nu a plătit sumele obținute prin linia de creditare deschisă la B.R.D., că asigurătorul, respectiv, pârâta, a fost somată, în calitatea sa, să achite sumele cauționate. Nimic nu împiedica pârâta să efectueze verificările stipulate prin contractul de cauțiune, pe care și le-a asumat prin experții proprii. Neîndeplinid obligația pe care și-a asumat-o prin contractul de asigurare, nu poate invoca propria culpă spre a fi exonerată de răspundere. În cadrul obligațiilor de verificare intră și cea de la pct. f) din contract. Astfel fiind, s-a făcut pe deplin dovada lipsei de disponibil în cont, deci, s-a produs riscul asigurat. Se reține că, la rândul său, debitorul și-a îndeplinit în totalitate obligația de a achita primele de asigurare, iar contractul de cauțiune a fost garantat.

În ce privește cuantumul despăgubirilor, se reține că acestea se situează în limita sumei asigurate (1.500.000.000 lei) astfel că nici această critică nu poate fi primită.

De altfel, recurenta omite să aibă în vedere specificul contractelor de asigurare (a căror încheiere constituie principalul său obiect de activitate) acela al asumării, prin semnare, a riscului unor pierderi.

Față de considerentele ce preced, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.S.I.T SA, sucursala Buzău, împotriva deciziei nr. 846 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.