ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4578/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4578/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamanta, C.C.B.P.D., a chemat în
judecată pe pârâții S.F.L., C.S.R., Z.S.A., C.F. și B.A., solicitând obligarea
acestora, în solidar, la plata sumelor de 10.210.000 lei, reprezentând împrumut
și dobândă recalculată, 500.000 lei penalități, 111.200 lei cheltuieli de
urmărire și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta
susține că pârâtul S.F.L. a încheiat un contract de împrumut garantat de ceilalți
patru pârâți, împrumut pe care nu l-a restituit.
Judecătoria Galați, prin sentința
civilă 746 din 28 ianuarie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea, considerând
că, în contract, nu s-a evidențiat identitatea persoanei juridice, aprobarea
împrumutului nu cuprinde numărul de exemplare în care s-a încheiat și nici
termenul de rambursare.
Tribunalul Galați, prin decizia
civilă nr. 98 din 22 iunie 2000, a admis apelul reclamantei, a desființat
sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, în primă instanță.
Reluând judecata fondului,
tribunalul, prin sentința civilă nr. 8643 din 5 decembrie 2000, a admis în
parte acțiunea, obligând pe pârâții S.F.L., C.S.R., Z.S.A. și C.F., în solidar,
la plata sumei de 14.124.384 lei și la 1.204.951 lei cheltuieli de judecată, a
luat act de renunțarea la judecată față de pârâtul B.A. și a respins, ca
nefondată, cererea reconvențională.
Instanța de fond a reținut, în
esență că, în baza contractului de împrumut nr. 317 din 19 noiembrie 1998,
reclamanta a acordat un împrumut de 5.000.000 lei pârâtului S.F.L., cu scadența
la 12 luni, respectiv, 28 noiembrie 1999, în care s-a prevăzut dobânda de
2.300.000 lei, garantat de ceilalți pârâți, dar nelegal a solicitat penalități
de întârziere și cheltuieli de urmărire.
Dreptul de retenție asupra
împrumutului acordat a fost respins, nefiind îndeplinite condițiile legale de
acordare.
Curtea de Apel Galați, soluționând
apelul declarat pârâtul S.F.L., prin decizia civilă nr. 295/A din 11 iunie 2001,
a respins, ca nemotivat apelul, considerând nerespectat termenul prevăzut de art.
303 C. proc. civ. Notele scrise și depuse de pârâtul C.F., prin care precizează
că nu a fost citat și nu i s-a comunicat acțiunea, nu au fost caracterizate
drept cale de atac împotriva hotărârii tribunalului și nu au fost avute în
vedere.
Cererea de îndreptare a erorii
materiale formulată de cei doi pârâți a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva deciziei astfel
pronunțată, pârâtul S.F.L. a declarat recurs netimbrat și nemotivat. Pârâtul C.F.
a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 - 10 C. proc. civ.
Astfel, recurentul susține că
hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței, judecătoria fiind abilitată să
judece ca instanță de fond; instanța a depășit atribuțiile puterii
judecătorești și, datorită necompetenței materiale; a încălcat normele de
procedură, întrucât Z.S.A., fiind nelegal citat; nu s-a pronunțat asupra unui
capăt de cerere, și anume, asupra înscrierii în fals declarate de pârâtul S.F.L.;
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, contractul de împrumut
depus la dosar nefiind original.
Critica hotărârilor judecătorești
atacate se referă și la schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic,
debitorul având atât calitatea de împrumutat, cât și de împrumutător, iar
singurele daune ce se puteau acorda erau dobânzile.
Lipsa temeiului legal, constând în
judecarea în lipsă de procedură și faptul că nu s-a pronunțat asupra unui
mijloc de apărare referitor la calculul dobânzilor, conduc la trimiterea spre
rejudecare a cauzei.
Încheierea de îndreptare a erorii
materiale a fost criticată, întrucât nu a ținut cont de lipsa de procedură cu
girantul Z.S.A. și nu a repus în termenul de apel pe debitorul S.F.L., așa
încât greșit s-a respins cererea prin care se solicita consemnarea în practică
a viciului de procedură.
Recursul pârâtului S.F.L. este
netimbrat și urmează a fi anulat.
Condiția analizei hotărârii
judecătorești atacate este determinată de îndeplinirea obligațiilor de plată
anticipată a taxei de timbru, prevăzută de art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997.
Citat cu mențiunea achitării taxei
judiciare de timbru în sumă de 585.475 lei și a timbrului judiciar în sumă de
30.000 lei, recurentul S.F.L. nu a îndeplinit obligația cerută de lege.
Așa fiind recursul său va fi anulat
ca netimbrat.
Recursul pârâtului-girant C.F. va fi
respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Contractul de împrumut este un
contract real, unilateral, prin care o persoană transmite altei persoane –
împrumutat – proprietatea unui bun fungibil și consumabil, cu obligația de a-i
fi restituit la termen.
Caracterul oneros al contractului
este dat de stipularea dobânzilor, iar acestea au avut în vedere, în Convenția nr.
317 din 19 noiembrie 1998, suma totală de 2.300.000 lei pe un an.
Potrivit dispozițiilor art. 7 C.
com. „Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca
profesiune obișnuită și societățile comerciale”.
Între faptele de comerț
exemplificate de art. 3 din același cod sunt cuprinse și operațiunile de bancă
și schimb (pct. 4). Astfel, reclamanta are calitatea de comerciant nu numai
prin operațiunile efectuate, dar și prin faptul că este asimilată unei
societăți comerciale.
De aceea, caracterizând corect
calitatea părților, instanțele ale căror hotărâri sunt criticate au făcut
aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și au stabilit
competența în primă instanță a tribunalului.
Lipsa de procedură cu privire la pârâtul
girant Z.S.A. nu poate fi invocată cât timp dispozițiile art. 92 C. proc. civ. au
fost respectate atât de agentul procedural, cât și de instanțe. De altfel, cel
mai în măsură să solicite constatarea acestei nelegalității ar fi fost persoana
direct prejudiciată – girantul Z.S.A. -; or, acesta nu a formulat nici o cale
de atac împotriva hotărârilor pronunțate.
Cu privire la conținutul fals al
contractului de împrumut și dovedirea cu acte și martori a acestuia, se va avea
în vedere că aprecierea a avut în vedere motivarea tardivă a apelului, iar
elementele pe care să se sprijine afirmația nu au fost identificate.
Necontestat nici în faza de judecată în primă instanță la judecătorie, apoi la
tribunal, contractul este depus în original la dosarul nr. 12835/1999 al
Judecătoriei Galați, așa încât motivația recurentului apare speculativă,
depășind buna credință în exercitarea drepturilor procesuale. De altfel,
neexercitarea căii de atac a apelului închide posibilitatea părții care se
consideră nedreptățită de instanța de fond, de a exercita căile următoare de
atac.
Cât privește calitatea
împrumutatului și cuantumul dobânzilor, acestea sunt aspecte concret și
judicios determinate de instanțele de fond, în raport cu stipulația de la pct. 3
al contractului de împrumut.
Pe cale de consecință și recursul
împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale apare nejustificat,
ținând cont de faptul că legislația procesual-civilă permite îndeplinirea
actelor de procedură de citare a părților și prin afișare.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C.
proc. civ., recursul declarat de recurentul-girant C.F., împotriva deciziei
civile 295/A din 11 aprilie 2001 și a încheierii de îndreptare materiale, va fi
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de
girantul C.F. împotriva deciziei nr. 295 din 11 aprilie 2001 a Curții de Apel
Galați și a încheierii de la 12 iunie 2001 – dosarul nr. 427/2001 al Curții de
Apel Galați ca nefondat și anulează recursul declarat de pârâtul S.F.L. ca
netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 25 noiembrie 2003.