ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4578/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, C.C.B.P.D., a chemat în judecată pe pârâții S.F.L., C.S.R., Z.S.A., C.F. și B.A., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumelor de 10.210.000 lei, reprezentând împrumut și dobândă recalculată, 500.000 lei penalități, 111.200 lei cheltuieli de urmărire și la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta susține că pârâtul S.F.L. a încheiat un contract de împrumut garantat de ceilalți patru pârâți, împrumut pe care nu l-a restituit. Judecătoria Galați, prin sentința civilă 746 din 28 ianuarie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea, considerând că, în contract, nu s-a evidențiat identitatea persoanei juridice, aprobarea împrumutului nu cuprinde numărul de exemplare în care s-a încheiat și nici termenul de rambursare.

Tribunalul Galați, prin decizia civilă nr. 98 din 22 iunie 2000, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare, în primă instanță. Reluând judecata fondului, tribunalul, prin sentința civilă nr. 8643 din 5 decembrie 2000, a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâții S.F.L., C.S.R., Z.S.A. și C.F., în solidar, la plata sumei de 14.124.384 lei și la 1.204.951 lei cheltuieli de judecată, a luat act de renunțarea la judecată față de pârâtul B.A. și a respins, ca nefondată, cererea reconvențională. Instanța de fond a reținut, în esență că, în baza contractului de împrumut nr. 317 din 19 noiembrie 1998, reclamanta a acordat un împrumut de 5.000.000 lei pârâtului S.F.L., cu scadența la 12 luni, respectiv, 28 noiembrie 1999, în care s-a prevăzut dobânda de 2.300.000 lei, garantat de ceilalți pârâți, dar nelegal a solicitat penalități de întârziere și cheltuieli de urmărire.

Dreptul de retenție asupra împrumutului acordat a fost respins, nefiind îndeplinite condițiile legale de acordare. Curtea de Apel Galați, soluționând apelul declarat pârâtul S.F.L., prin decizia civilă nr. 295/A din 11 iunie 2001, a respins, ca nemotivat apelul, considerând nerespectat termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ. Notele scrise și depuse de pârâtul C.F., prin care precizează că nu a fost citat și nu i s-a comunicat acțiunea, nu au fost caracterizate drept cale de atac împotriva hotărârii tribunalului și nu au fost avute în vedere. Cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de cei doi pârâți a fost respinsă ca nefondată. Împotriva deciziei astfel pronunțată, pârâtul S.F.L.

a declarat recurs netimbrat și nemotivat. Pârâtul C.F. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 - 10 C. proc. civ. Astfel, recurentul susține că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței, judecătoria fiind abilitată să judece ca instanță de fond; instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și, datorită necompetenței materiale; a încălcat normele de procedură, întrucât Z.S.A., fiind nelegal citat; nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, și anume, asupra înscrierii în fals declarate de pârâtul S.F.L.; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, contractul de împrumut depus la dosar nefiind original. Critica hotărârilor judecătorești atacate se referă și la schimbarea naturii ori înțelesului actului juridic, debitorul având atât calitatea de împrumutat, cât și de împrumutător, iar singurele daune ce se puteau acorda erau dobânzile.

Lipsa temeiului legal, constând în judecarea în lipsă de procedură și faptul că nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare referitor la calculul dobânzilor, conduc la trimiterea spre rejudecare a cauzei. Încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost criticată, întrucât nu a ținut cont de lipsa de procedură cu girantul Z.S.A. și nu a repus în termenul de apel pe debitorul S.F.L., așa încât greșit s-a respins cererea prin care se solicita consemnarea în practică a viciului de procedură. Recursul pârâtului S.F.L. este netimbrat și urmează a fi anulat. Condiția analizei hotărârii judecătorești atacate este determinată de îndeplinirea obligațiilor de plată anticipată a taxei de timbru, prevăzută de art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997.

Citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 585.475 lei și a timbrului judiciar în sumă de 30.000 lei, recurentul S.F.L. nu a îndeplinit obligația cerută de lege. Așa fiind recursul său va fi anulat ca netimbrat. Recursul pârâtului-girant C.F. va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Contractul de împrumut este un contract real, unilateral, prin care o persoană transmite altei persoane – împrumutat – proprietatea unui bun fungibil și consumabil, cu obligația de a-i fi restituit la termen. Caracterul oneros al contractului este dat de stipularea dobânzilor, iar acestea au avut în vedere, în Convenția nr. 317 din 19 noiembrie 1998, suma totală de 2.300.000 lei pe un an.

Potrivit dispozițiilor art. 7 C. com. „Sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca profesiune obișnuită și societățile comerciale”. Între faptele de comerț exemplificate de art. 3 din același cod sunt cuprinse și operațiunile de bancă și schimb (pct. 4). Astfel, reclamanta are calitatea de comerciant nu numai prin operațiunile efectuate, dar și prin faptul că este asimilată unei societăți comerciale. De aceea, caracterizând corect calitatea părților, instanțele ale căror hotărâri sunt criticate au făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și au stabilit competența în primă instanță a tribunalului. Lipsa de procedură cu privire la pârâtul girant Z.S.A.

nu poate fi invocată cât timp dispozițiile art. 92 C. proc. civ. au fost respectate atât de agentul procedural, cât și de instanțe. De altfel, cel mai în măsură să solicite constatarea acestei nelegalității ar fi fost persoana direct prejudiciată – girantul Z.S.A. -; or, acesta nu a formulat nici o cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate. Cu privire la conținutul fals al contractului de împrumut și dovedirea cu acte și martori a acestuia, se va avea în vedere că aprecierea a avut în vedere motivarea tardivă a apelului, iar elementele pe care să se sprijine afirmația nu au fost identificate. Necontestat nici în faza de judecată în primă instanță la judecătorie, apoi la tribunal, contractul este depus în original la dosarul nr. 12835/1999 al Judecătoriei Galați, așa încât motivația recurentului apare speculativă, depășind buna credință în exercitarea drepturilor procesuale.

De altfel, neexercitarea căii de atac a apelului închide posibilitatea părții care se consideră nedreptățită de instanța de fond, de a exercita căile următoare de atac. Cât privește calitatea împrumutatului și cuantumul dobânzilor, acestea sunt aspecte concret și judicios determinate de instanțele de fond, în raport cu stipulația de la pct. 3 al contractului de împrumut. Pe cale de consecință și recursul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale apare nejustificat, ținând cont de faptul că legislația procesual-civilă permite îndeplinirea actelor de procedură de citare a părților și prin afișare. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-girant C.F., împotriva deciziei civile 295/A din 11 aprilie 2001 și a încheierii de îndreptare materiale, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de girantul C.F. împotriva deciziei nr. 295 din 11 aprilie 2001 a Curții de Apel Galați și a încheierii de la 12 iunie 2001 – dosarul nr. 427/2001 al Curții de Apel Galați ca nefondat și anulează recursul declarat de pârâtul S.F.L. ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2003.