ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4144/2003

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 8620 din 5 decembrie 2000,

Tribunalul Galați, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta B.P.R. C.C. București în contradictoriu cu pârâții: V.T., B.M., A.I.

și B.D., pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de

7.500.000 lei din care suma de 5.000.000 lei reprezentând împrumut nerestituit

la scadență și diferența de 2.500.000 lei dobândă, plus 660.000 lei cheltuieli

de judecată.

Prin aceeași sentință a fost respins ca nefondat

capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților de

întârziere în plată în sumă de 13.887.500 lei reținând că potrivit Legii nr. 313/1879

clauza penală este nulă.

Apelul declarat de reclamanta B.P.R. C.C. București,

împotriva susmenționatei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 629/A

din 12 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială

și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut în esență, că nu există temei pentru obligarea pârâților la plata penalităților

întrucât clauza penală prevăzută în contract este contrară Legii nr. 313/1879

fiind nulă, și ca atare nu poate produce efecte.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat

recurs, reclamanta B.P.R. C.C., în faliment, agenția Galați, prin lichidator S.C.

R.O.A.L. SRL, susținând în esență, că, din moment ce, părțile au convenit, prin

art. 5 din contractul de împrumut clauza penală, aceasta operează în sensul

art. 969 C. civ., și ca atare, instanțele erau datoare să acorde penalitățile

de întârziere în plată al căror cuantum se cifrează până la data de 25

septembrie 2000 la 13.887.500 lei.

Mai susține recurenta că, din actele dosarului

rezultă fără dubiu, că, B.P.R. C.C., are calitate de comerciant, situație, care

atrage în temeiul art. 56 C. com., aplicarea în litigiul de față a legii

comerciale (chiar dacă partenerul nu era comerciant) și că, fiind declarată în

faliment, întârzierea în plată a ratelor atrage din partea sa, imposibilitatea

achitării drepturilor creditorilor.

În consecință, reclamanta, solicită admiterea

recursului, casarea deciziei, admiterea apelului schimbarea în parte a

sentinței și obligarea pârâtului pe fond și la penalitățile în sumă de

13.887.500 lei.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Examinând, susținerile recurentei în raport de

dispozițiile legale incidente în cauză, se constată că bine, atât instanța

fondului, cât și instanța de apel, au reținut, că suma solicitată cu titlu de

penalități de întârziere, în cuantum de 13.887.500 lei, nu poate fi acordată,

în condițiile în care, Legea nr. 313/1879, statuează că în cazul contractului

de împrumut clauza penală, este inadmisibilă.

Or, cum, dispozițiile legii precizate, nu fac

nici o deosebire între convențiile de împrumut civile și contractele de

împrumut comerciale, rezultă că, în mod, corect, instanțele au apreciat că

prevederile Legii nr. 313/1879, sunt incidente și în cauza de față, astfel că

chiar dacă părțile au înserat prin voința lor, clauza penală în contractul în

discuție, aceasta este nulă întrucât este contrară legii.

Așa fiind, urmează a se respinge recursul

reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta B.P.R. C.C. București,

prin lichidator S.C. R.R.A.L. SRL, împotriva deciziei nr. 629/A din 12

septembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2003.