ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2004

Asupra recursului se rețin următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 2204/1999, B.R.D., sucursala Unirea a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu S.C. R. S.A., M.T. și B.R.F. să oblige pârâții la plata sumei de 285.256.148 lei, reprezentând dobânzi pe perioada 29 martie 1996 – 28 februarie 1999 aferente creditului acordat prin contractul nr.119/11 iulie 1995, obligarea în continuare la plata dobânzilor până la achitarea creditului. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 5630 din 18 noiembrie 1999 a respins excepțiile privind insuficienta timbrare, cea de inadmisibilitate și a autorității de lucru judecat. S-a admis acțiunea și au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 366.617.216 lei reprezentând diferență dobânzi pe perioada 29 martie 1996 – 28 februarie 1999 cu 10.597.344 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că, pentru creditul nerestituit de datorează dobânzi, lichidatorii au fost obligați în solidar cu societatea dizolvată având în vedere dispozițiile art. 253 din Legea nr. 31/1990. Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 1405 din 23 octombrie 2001 a anulat ca netimbrate apelurile formulate de S.C.R. S.A. și M.T. împotriva sentinței mai sus menționate. S-a admis apelul formulat de B.R.F., s-a schimbat în parte sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea față de acesta menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Intimata a fost obligată la 8.538.642 lei cheltuieli de judecată către B.R.F. S-a reținut că, apelurile celor doi pârâți nu au fost timbrate, iar B.R.F.

a achitat suma pentru care a garantat creditul cu ipoteca. M.T. a declarat recurs împotriva deciziei arătând în esență că s-a anulat greșit apelul său ca netimbrat, a depus cerere la Ministerul Finanțelor prin care a solicitat eșalonarea taxelor judiciare, ca lichidator judiciar nu putea fi obligată la plata sumelor pretinse prin acțiune. Recursul a fost respins pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă nu au fost achitate la data formulării cererii instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen sub sancțiunea anulării cererii. În speță, M.T. la data promovării apelului nu a timbrat cererea, pentru data de 12 iunie a fost legal citată, indicându-se sumele ce trebuiesc achitate.

Prezentă și asistată de apărător a solicitat amânarea cauzei, arătând că a depus cerere la Ministerul Finanțelor pentru a fi scutită de plata taxelor respective. Cauza s-a amânat la 11 septembrie și apoi la 23 octombrie. La termenele respective nici apelanta și nici apărătorul său nu s-au mai prezentat, cum la dosar nu a existat nici o dovadă în sensul celor susținute de aceștia la termenul din 12 iunie, corect instanța a anulat apelul respectiv ca netimbrat, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate. Analiza celorlalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei, nu are a fi făcută deoarece apelul pârâtei nu a fost respins pe motive de fond. Acestea au fost considerentele pentru care, reținându-se legalitatea și temeinicia deciziei recurate s-a respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.T. împotriva deciziei nr.1405 din 23 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 februarie 2004.