ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.156, pronunțată de Tribunalul Giurgiu la data de 1 aprilie 1999 în dosarul nr.300/1007, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta BANCA D.F. S.A. – sucursala Municipiului București, împotriva pârâtei S.C. M. & C.P.C. S.R.L., astfel cum a fost modificată, cu consecința obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 1.909.301.000 lei, cu titlu de credit restant; suma de 4.435.518.988 lei, cu titlu de dobânzi aferente creditului, respingându-se cererea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere și anulându-se, ca netimbrate, cererile reclamantei de majorare a câtimii pretențiilor.

Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost anulat, ca netimbrat, de Secția comercială a Curții de Apel București, prin decizia civilă nr.1927, pronunțată la data de 17 septembrie 1999, în dosarul nr.2320/1999, casată de Secția comercială a Curții Supreme de Justiție, prin decizia nr.3609, pronunțată la data de 29 iunie 2000, în dosarul nr.225/2000, urmare a admiterii recursului pe care apelanta pârâtă l-a formulat împotriva hotărârii instanței de apel, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. După rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr.77, pronunțată la data de 23 ianuarie 2001, în dosarul nr.4012/2000, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs apelanta pârâtă S.C. M. & C.P.C. S.R.L., fără a indica și dezvolta nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., arătând că își menține „motivele dezvoltate în scris pentru apel”, cu completarea că, față de data și scopul întocmirii contractului de credit nr.248-1-/21 august 1996, se impune a fi reținută dobânda la vedere de 12%. Este de observat că invocarea susținerilor și apărărilor din apel ca și afirmațiile „făcute în completarea” acestora – ce vizează fondul cauzei – nestructurate din punct de vedere juridic, nu permit analiza deciziei pronunțată în apel conform cerințelor art. 304 raportat la art. 299 C. proc. civ., știut fiind că recursul nu este devolutiv și că în această cale de atac nu se judecă procesul ci hotărârea atacată.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 303 alin. 3 C. proc. civ. fiecare motiv de recurs trebuie arătat și dezvoltat separat și cum recurenta nu s-a conformat acestei exigențe legale, urmează ca, în cauză, Curtea - interpretând „per a contrario” dispozițiile art. 306 alin. 3 C. proc. civ. , având în vedere, deopotrivă, inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea alin. 2 al acestui text legal – să constate nulitatea cererii de recurs formulată de apelanta-pârâtă S.C. M. & C.P.C. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de pârâta S.C. M. & C.P.C. S.R.L., împotriva deciziei nr.77 din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.