ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 236/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.156, pronunțată de Tribunalul Giurgiu la data de 1 aprilie

1999 în dosarul nr.300/1007, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamanta BANCA D.F. S.A. – sucursala Municipiului București, împotriva

pârâtei S.C. M. & C.P.C. S.R.L., astfel cum a fost modificată, cu

consecința obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 1.909.301.000

lei, cu titlu de credit restant; suma de 4.435.518.988 lei, cu titlu de dobânzi

aferente creditului, respingându-se cererea de obligare a pârâtei la  plata

penalităților de întârziere și anulându-se, ca netimbrate, cererile reclamantei

de majorare a câtimii pretențiilor.

Apelul

formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost anulat, ca netimbrat, de

Secția comercială a Curții de Apel București, prin decizia civilă nr.1927,

pronunțată la data de 17 septembrie 1999, în dosarul nr.2320/1999, casată de

Secția comercială a Curții Supreme de Justiție, prin decizia nr.3609,

pronunțată la data de 29 iunie 2000, în dosarul nr.225/2000, urmare a admiterii

recursului pe care apelanta pârâtă l-a formulat împotriva hotărârii instanței

de apel, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe, pentru rejudecarea

apelului.

După

rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr.77, pronunțată la data de

23 ianuarie 2001, în dosarul nr.4012/2000, a respins, ca nefondat, apelul

formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva

acestei din urmă decizii a formulat recurs apelanta pârâtă S.C. M. & C.P.C.

S.R.L., fără a indica și dezvolta nici unul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ., arătând că își menține „motivele dezvoltate în scris pentru

apel”, cu completarea că, față de data și scopul întocmirii contractului de

credit nr.248-1-/21 august 1996, se impune a fi reținută dobânda la vedere de

12%.

Este de

observat că invocarea susținerilor și apărărilor din apel ca și afirmațiile

„făcute în completarea” acestora – ce vizează fondul cauzei – nestructurate din

punct de vedere juridic, nu permit analiza deciziei pronunțată în apel conform

cerințelor art. 304 raportat la art. 299 C. proc. civ., știut fiind că recursul

nu este devolutiv și că în această cale de atac nu se judecă procesul ci

hotărârea atacată.

Așa

fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în

cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 303 alin. 3 C.

proc. civ. fiecare motiv de recurs trebuie arătat și dezvoltat separat și cum

recurenta nu s-a conformat acestei exigențe legale, urmează ca, în cauză,

Curtea - interpretând

„per a contrario”

dispozițiile art. 306 alin. 3 C.

proc. civ. , având în vedere, deopotrivă, inexistența motivelor de ordine

publică, care să inducă aplicarea alin. 2 al acestui text legal – să constate

nulitatea cererii de recurs formulată de apelanta-pârâtă S.C. M. & C.P.C.

S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

nul recursul declarat de pârâta S.C. M. & C.P.C. S.R.L., împotriva deciziei

nr.77 din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi  22 ianuarie 2004.