ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4490/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Târgoviște, reclamanta B.P.R.C.C., agenția Târgoviște prin

lichidator a chemat în judecată pe pârâții M.V.E., N.V., N.A., N.G. și I.D.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea în

solidar a acestora din urmă, să-i plătească suma de 27.796.405 lei, din care

3.885.099 lei credit restant, 1.100.006 lei, contravaloare dobândă contractuală

și 22.811.300 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 23 iunie

contractuale de 1 % pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a

debitului.

Judecătoria Târgoviște, prin

sentința nr. 3730 din 23 noiembrie 2003, a admis acțiunea formulată de

reclamantă, a obligat pârâții în solidar la plata sumelor pretinse, iar prin

admiterea cererii de completare a dispozitivului, prin sentința nr. 191 din 22

ianuarie 2004, pârâții au fost obligați în solidar și la plata penalităților de

1 % pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de judecată a reținut că potrivit contractului de credit nr. 169 din 7

septembrie 1999, debitorul M.V.E. a beneficiat de un împrumut în valoare de

10.000.000 lei pe termen de 24 luni, cu scadență la 7 septembrie 2001, cu o

dobândă de 22 % pe an și cu un comision de gestiune de 0,3 % pe lună din

valoarea ratei, împrumut garantat de giranții chemați în judecată, pe care nu

l-a restituit potrivit graficului de rambursare convenit prin contract.

Judecătoria, examinând actele depuse

la dosar de către reclamantă și luând act că pârâții deși legal citați nu s-au

prezentat la judecată și nici nu au formulat apărări în scris, a concluzionat

ca fiind îndeplinite cerințele art. 42 C. com., art. 109 C. proc. civ. și art. 969,

art. 970 și art. 1039 C. civ., astfel că a admis acțiunea, ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâtul M.V.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând schimbarea în tot a acesteia, iar pe fond respingerea acțiunii,

motivat de împrejurarea că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, restituind

împrumutul în termenii contractului, astfel încât apreciază că acțiunea

reclamantei este nefondată.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 229 din 23 martie 2004 a respins apelul ca nefondat, reținând că

din actele depuse în această fază procesuală, nu rezultă că împrumutul a fost

restituit în întregime.

La data de 8 aprilie 2004, pârâtul M.V.E.

a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea termenelor

prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recurentul și-a întemeiat cererea pe

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile deciziei atacate vizând

soluționarea cauzei, în lipsa unei expertize contabile, care ar fi putut

stabili cu certitudine situația de fapt a restituirii creditului.

Curtea, examinând legalitatea și

temeinicia, deciziei recurate prin prisma criticii formulate de pârât, constată

că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele depuse la dosar de către

reclamantă, rezultă că pârâtul a fost beneficiarul unui împrumut de 10.000.000

lei, acordat potrivit contractului de credit nr. 169 din 6 septembrie 1999,

girat de pârâții chemați în judecată. Pârâtul recurent contestă pretențiile formulate

de reclamantă și susține că nu datorează sumele arătate în acțiune, întrucât

debitul a fost achitat în întregime, potrivit chitanțelor de plată pe care le-a

depus în faza procesuală a apelului.

Însuși reprezentantul reclamantei

intimatei prin concluziile scrise depuse în dosarul de recurs cât și în faza de

judecată a apelului a apreciat necesitatea efectuării unei expertize contabile,

lămuritoare cu privire la situația debitului, lăsând la aprecierea instanței

administrarea acestei probe.

Prin urmare, Curtea reține că

situația de fapt în speță nu a fost clarificată, impunându-se admiterea

recursului, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, unde se va avea în vedere completarea probatoriului cu

o expertiză contabilă, în măsură a stabili cu exactitate situația reală a

restituirii împrumutului acordat de reclamantă pârâtului M.V.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

M.V.E., împotriva deciziei nr. 229 din 23 martie 2004, pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează hotărârea recurată și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.