ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3163/2003

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 220 din 2 octombrie 2001, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.C.V.M.C. SRL Ploiești și a obligat-o pe pârâta, SC M.L. SRL Ploiești, să-i plătească acesteia suma de 35.409.081 lei, reprezentând valoare restantă; 26.397.470 lei penalități de întârziere, 10.000.000 lei garanție, precum și 13.926.136 lei cheltuieli de judecată. Totodată a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă. Prin decizia nr. 574 din 24 aprilie 2001, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională.

A obligat-o pe intimata-reclamantă să-i plătească apelantei-pârâte 299.963.534 lei daune, plus 24.645.000 lei cheltuieli de judecată la fond și 9.292.500 lei cheltuieli de judecată în apel. Prin decizia nr. 7657 din 16 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul reclamantei-pârâte împotriva deciziei curții de apel. A modificat decizia atacată și a admis în parte apelul pârâtei-reclamante, împotriva sentinței tribunalului. A schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat-o pe pârâtă numai la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând garanție, respingând restul pretențiilor. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. A fost obligată pârâta-reclamantă să-i plătească recurentei-reclamante pârâte suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că, avându-se în vedere acceptarea de către reclamantă a sumei de plată comunicată de pârâtă și împrejurarea că a retras din bancă factura inițială din 11 februarie 1999, pretențiile acesteia, de a o obliga pe pârâtă la restul de plată la factura nr. 1127116 și la penalitățile de întârziere calculate la data de 11 februarie 2000, precum și la diferența de curs valutar la acel rest de plată, sunt neîntemeiate. Referitor la capătul de cerere al reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 lei, reținută ca fiind garanție, a constatat că este întemeiat, întrucât pârâta, cu adresa nr. 56/1999, a comunicat că va achita suma de 193.410.429 lei, imediat ce va primi factura, fără a condiționa plata de remedierea defecțiunilor prevăzute în procesul-verbal de recepție.

În ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, s-a constatat că este neîntemeiată, aceasta fiind corect respinsă de instanța de fond. În concluzie, s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru admiterea recursului declarat de reclamanta-pârâtă, cu consecința modificării deciziei curții de apel, în sensul admiterii în parte a apelului pârâtei-reclamante spre a fi obligată la numai 10.000.000 lei, reprezentând suma reținută ca fiind garanție, menținându-se, totodată, celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de tribunal, cu obligarea pârâtei-reclamante, către recurenta reclamantă-pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. Împotriva deciziei mai sus menționate, pârâta-reclamantă a formulat contestație privind înțelesul și întinderea dispozitivului, în sensul precizării cuantumului cheltuielilor de judecată ce i se cuvin. În motivarea cererii, contestatoarea arată că, atâta timp cât apelul declarat de pârâta-reclamantă, SC M.L. SRL, a fost admis în parte, decizia nr. 574/2001 a Curții de Apel Ploiești trebuia modificată tot în parte, în sensul menținerii obligării SC I.C.V.M.C. SRL la plata totală sau cel puțin parțială a cheltuielilor de judecată pe care SC M.L. SRL le-a efectuat în faza de apel. Mai arată că, în decizia Curții Supreme de Justiție, apare o inadvertență între limitele în care s-a făcut casarea și efectele acesteia, împrejurare de natură a atrage incidența prevederilor art. 399 C. proc.

civ. În consecință, solicită explicitarea dispozitivului deciziei nr. 7657 a Curții Supreme de Justiție, în sensul celor arătate, respectiv, a faptului că decizia nr. 574 din 24 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești a fost modificată numai în parte, menținându-se dispozițiile referitoare la plata cheltuielilor de judecată pe care aceasta le conținea. Contestația formulată în cauză de reclamanta-pârâtă, privind înțelesul și întinderea dispozitivului deciziei nr. 7657 din 16 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, nu este fondată și va fi respinsă ca atare.

Astfel, din examinarea cererii, rezultă că petiționara consideră necesar a fi explicitată dispoziția instanței, potrivit căreia, modificându-se decizia atacată și admițându-se în parte apelul pârâtei-reclamante și schimbându-se în parte sentința, în sensul obligării pârâtei numai la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând garanție, respingându-se restul pretențiilor, cu menținerea restului dispozițiilor, nu reiese cu claritate dacă aceste dispoziții menținute se referă sau nu și la cheltuielile de judecată pe care acestea le conțineau. Prin urmare, se solicită explicitarea dispozitivului deciziei sub aspectul strict al cheltuielilor de judecată, or, dispozițiile legale aplicabile cererii, respectiv art. 400 (2) C. proc.

civ., se referă la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, deci, la nelămuriri pe fondul soluției pronunțate, pe care instanța, la cererea părții interesate, este datoare să le clarifice. Ca atare, o astfel de cerere nu poate fi primită în condițiile textului legal, mai sus menționat. Cu toate acestea, se poate menționa că, în considerentele deciziei, au fost examinate și motivate toate aspectele deduse judecății, reflectându-se fidel conținutul dispozitivului, împrejurare în care cererea petiționarei SC M.L. SRL Ploiești se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anularea deciziei nr. 7657 din 16 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, formulată de SC M.L. SRL Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2003.