ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3163/2003

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 220 din 2 octombrie

2001, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I.C.V.M.C. SRL Ploiești și a

obligat-o pe pârâta, SC M.L. SRL Ploiești, să-i plătească acesteia suma de 35.409.081

lei, reprezentând valoare restantă; 26.397.470 lei penalități de întârziere,

10.000.000 lei garanție, precum și 13.926.136 lei cheltuieli de judecată.

Totodată a respins cererea reconvențională

formulată de pârâtă.

Prin decizia nr. 574 din 24 aprilie

2001, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial,

a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe

care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a respins acțiunea principală și

a admis cererea reconvențională.

A obligat-o pe intimata-reclamantă

să-i plătească apelantei-pârâte 299.963.534 lei daune, plus 24.645.000 lei

cheltuieli de judecată la fond și 9.292.500 lei cheltuieli de judecată în apel.

Prin decizia nr. 7657 din 16

decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a admis recursul

reclamantei-pârâte împotriva deciziei curții de apel.

A modificat decizia atacată și a

admis în parte apelul pârâtei-reclamante, împotriva sentinței tribunalului.

A schimbat în parte sentința, în

sensul că a obligat-o pe pârâtă numai la plata sumei de 10.000.000 lei,

reprezentând garanție, respingând restul pretențiilor.

Au fost menținute restul

dispozițiilor sentinței.

A fost obligată pârâta-reclamantă

să-i plătească recurentei-reclamante pârâte suma de 15.000.000 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța a reținut că, avându-se în vedere acceptarea de către reclamantă a

sumei de plată comunicată de pârâtă și împrejurarea că a retras din bancă

factura inițială din 11 februarie 1999, pretențiile acesteia, de a o obliga pe

pârâtă la restul de plată la factura nr. 1127116 și la penalitățile de

întârziere calculate la data de 11 februarie 2000, precum și la diferența de

curs valutar la acel rest de plată, sunt neîntemeiate.

Referitor la capătul de cerere al

reclamantei, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 lei,

reținută ca fiind garanție, a constatat că este întemeiat, întrucât pârâta, cu

adresa nr. 56/1999, a comunicat că va achita suma de 193.410.429 lei, imediat

ce va primi factura, fără a condiționa plata de remedierea defecțiunilor

prevăzute în procesul-verbal de recepție.

În ce privește cererea

reconvențională formulată de pârâtă, s-a constatat că este neîntemeiată,

aceasta fiind corect respinsă de instanța de fond.

În concluzie, s-a considerat că sunt

îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

admiterea recursului declarat de reclamanta-pârâtă, cu consecința modificării

deciziei curții de apel, în sensul admiterii în parte a apelului pârâtei-reclamante

spre a fi obligată la numai 10.000.000 lei, reprezentând suma reținută ca fiind

garanție, menținându-se, totodată, celelalte dispoziții ale sentinței

pronunțate de tribunal, cu obligarea pârâtei-reclamante, către recurenta

reclamantă-pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispozițiilor art.

274 C. proc. civ.

Împotriva deciziei mai sus

menționate, pârâta-reclamantă a formulat contestație privind înțelesul și

întinderea dispozitivului, în sensul precizării cuantumului cheltuielilor de

judecată ce i se cuvin.

În motivarea cererii, contestatoarea

arată că, atâta timp cât apelul declarat de pârâta-reclamantă, SC M.L. SRL, a

fost admis în parte, decizia nr. 574/2001 a Curții de Apel Ploiești trebuia

modificată tot în parte, în sensul menținerii obligării SC I.C.V.M.C. SRL la

plata totală sau cel puțin parțială a cheltuielilor de judecată pe care SC M.L.

SRL le-a efectuat în faza de apel.

Mai arată că, în decizia Curții

Supreme de Justiție, apare o inadvertență între limitele în care s-a făcut

casarea și efectele acesteia, împrejurare de natură a atrage incidența

prevederilor art. 399 C. proc. civ.

În consecință, solicită explicitarea

dispozitivului deciziei nr. 7657 a Curții Supreme de Justiție, în sensul celor

arătate, respectiv, a faptului că decizia nr. 574 din 24 aprilie 2001 a Curții

de Apel Ploiești a fost modificată numai în parte, menținându-se dispozițiile

referitoare la plata cheltuielilor de judecată pe care aceasta le conținea.

Contestația formulată în cauză de

reclamanta-pârâtă, privind înțelesul și întinderea dispozitivului deciziei nr. 7657

din 16 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, nu este

fondată și va fi respinsă ca atare.

Astfel, din examinarea cererii,

rezultă că petiționara consideră necesar a fi explicitată dispoziția instanței,

potrivit căreia, modificându-se decizia atacată și admițându-se în parte apelul

pârâtei-reclamante și schimbându-se în parte sentința, în sensul obligării

pârâtei numai la plata sumei de 10.000.000 lei, reprezentând garanție,

respingându-se restul pretențiilor, cu menținerea restului dispozițiilor, nu

reiese cu claritate dacă aceste dispoziții menținute se referă sau nu și la

cheltuielile de judecată pe care acestea le conțineau.

Prin urmare, se solicită

explicitarea dispozitivului deciziei sub aspectul strict al cheltuielilor de

judecată, or, dispozițiile legale aplicabile cererii, respectiv art. 400 (2) C.

proc. civ., se referă la lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării

titlului executoriu, deci, la nelămuriri pe fondul soluției pronunțate, pe care

instanța, la cererea părții interesate, este datoare să le clarifice.

Ca atare, o astfel de cerere nu

poate fi primită în condițiile textului legal, mai sus menționat.

Cu toate acestea, se poate menționa

că, în considerentele deciziei, au fost examinate și motivate toate aspectele

deduse judecății, reflectându-se fidel conținutul dispozitivului, împrejurare

în care cererea petiționarei SC M.L. SRL Ploiești se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anularea deciziei nr. 7657 din 16 decembrie 2002 a Curții Supreme de

Justiție, secția comercială, formulată de SC M.L. SRL Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 iunie 2003.