ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, investită cu judecarea apelului, declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 32 din 13 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a procedat potrivit art. 300 2 C. proc. pen. la verificarea, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului M.T. Reținând că inculpatul, recidivist, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art.13 C. pen. pentru care a fost condamnat în primă instanță la 4 ani închisoare și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, prin încheierea din 12 martie 2004 a menținut starea de arest.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca netemeinică și nelegală. A cerut casarea încheierii și revocarea măsurii arestării. Recursul este nefondat. La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat în anii 1999 și 2001 la pedepse de 4 ani și 6 luni, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, că a fost dat în urmărire generală prin O.F. nr. 614401/2003 al I.P.J. Ilfov pentru că s-a sustras de la urmărirea penală. Mai rezultă că inculpatul este cercetat penal în dosarul nr. 2507/2001 pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea.

Aceste date au fost avute în vedere de instanța de apel, care a considerat justificat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Așa fiind urmează ca în temeiul art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art.192 alin. 2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva încheierii din 12 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului desemnat în cauză se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2004.