ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1732/2004

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București, secția I penală, investită cu judecarea apelului, declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 32

din 13 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a

procedat potrivit art. 300

2

C. proc. pen. la verificarea,

legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului M.T.

Reținând că

inculpatul, recidivist, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211

alin. (2) lit. c) cu aplicarea art.13 C. pen. pentru care a fost condamnat în

primă instanță la 4 ani închisoare și că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, prin încheierea

din 12 martie 2004 a menținut starea de arest.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul care a  criticat-o ca netemeinică și

nelegală. A cerut casarea încheierii și revocarea măsurii arestării.

Recursul este

nefondat.

La luarea măsurii

arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 148 lit. f) și h)

C. proc. pen.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat în anii 1999 și 2001

la pedepse de 4 ani și 6 luni, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, că a fost dat în urmărire

generală prin O.F. nr. 614401/2003 al I.P.J. Ilfov pentru că s-a sustras de la

urmărirea penală.

Mai rezultă că

inculpatul este cercetat penal în dosarul nr. 2507/2001 pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea.

Aceste date au fost

avute în vedere de instanța de apel, care a considerat justificat că temeiurile

care au determinat luarea măsurii se mențin și că lăsarea în libertate a

inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Așa fiind urmează ca în

temeiul art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie

respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art.192 alin. 2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul

M.T.

împotriva

încheierii din 12 martie 2004  a  Curții de  Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

cuvenit interpretului desemnat în cauză se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  30  martie  2004.