ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În temeiul art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 și pct. 7

1

teza I C. proc. pen., procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva sentinței penale nr. 614 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Lugoj

și deciziei penale nr. 117 din 14 martie 2003 a Tribunalului Timiș, definitivă

prin nerecurare, motivând că faptei săvârșite de inculpatul M.N. i s-a dat o

încadrare juridică greșită în infracțiunile de fals material în înscrisuri

oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prevăzută de

art. 291 C. pen., în loc de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută

de art. 290 C. pen. Totodată, s-a învederat că instanțele au omis aplicarea

unor dispoziții obligatorii din Legea nr. 26/1990 (M. Of. nr. 49/4.02.1998).

Judecătoria Lugoj, prin sentința

penală menționată, a condamnat pe inculpatul M.N. la pedepse de:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr.

87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de

art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., și

- 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 244

alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. art.

34 lit. b) și art. 81 din același cod, a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a suspendat-o condiționat pe

durata unui termen de încercare de 4 ani.

S-a reținut că, în perioada 3 mai

1993 – 7 septembrie 1999, în calitate de asociat unic și administrator la S.C.

M. SRL Buziaș, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate toate veniturile

realizate, având drept urmare prejudicierea statului cu suma totală de

385.177.931 lei, reprezentând impozitul pe profit și TVA neachitat.

În perioada octombrie 2000 – aprilie

2001, a prezentat organelor de urmărire penală 3 borderouri de achiziție și 22

facturi fiscale falsificate, în scopul diminuării prejudiciului constatat.

Totodată, în luna august 2001, deși

avea calitatea de custode, a vândut autobena Roman asupra căreia s-a aplicat

sechestru prin procesul verbal nr. 165/3033 din 11 ianuarie 2001 de către

Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Timiș.

Tribunalul Timiș a admis apelul

procurorului și, în baza art. 65 și art. 64 lit. c) C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a fi

administrator pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, a respins apelul

declarat de inculpat.

Prin recursul în anulare, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate, deoarece au fost

pronunțate cu încălcarea legii și schimbarea încadrării juridice din art. 288

alin. (1) și art. 291 C. pen., în art. 290 C. pen., urmând ca inculpatului să i

se aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de acest text de lege sancționator.

De asemenea, s-a solicitat să se

îndrepte omisiunea dispunerii de a se efectua înregistrarea hotărârii

definitive în Registrul Comerțului Timiș.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 290 C. pen., se

pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă falsificarea unui

înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288,

dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane

spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Pe de altă parte, conform art. 150

alin. (2) C. pen., înscris oficial este orice înscris care emană de la o

unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități.

În sfârșit, art. 145 din același

cod, stabilește că prin termenul public se înțelege tot ce privește

autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane

juridice de interes public, administrarea sau exploatarea bunurilor proprietate

publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care,

potrivit legii, sunt de interes public.

Întrucât, materialul probator

administrat și corect reținut de către instanțele de judecată a dovedit că

inculpatul a falsificat cele 3 borderouri de achiziții și 22 facturi fiscale,

iar societățile comerciale ce apar ca emitente sunt persoane juridice de drept

privat, chiar dacă 9 din cele 15 nu există practic, în cauză nu sunt incidente

prevederile art. 145 C. pen.

În consecință, în baza art. 334 C.

proc. pen., instanțele de judecată trebuia să schimbe încadrarea juridică din

art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., în art. 290 din același cod, și să-i

aplice inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de acest text de lege

sancționator.

În conformitate cu dispozițiile art.

343 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la obiectul deliberării, completul de

judecată are obligația de a delibera și asupra oricărei alte probleme privind

justa soluționare a cauzei.

De asemenea, în art. 357 alin. (2)

lit. f) din același cod, se arată că dispozitivul hotărârii instanței trebuie

să cuprindă și cele hotărâte cu privire la rezolvarea oricărei alte probleme

privind justa soluționare a cauzei.

Or, potrivit art. 7 din Legea nr.

26/1990 privind registrul comerțului (M. Of. nr. 49/4.02.1998), instanțele

judecătorești sunt obligate să trimită Oficiului Registrului Comerțului, în

termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe

dispozitivul hotărârilor definitive și de pe încheierile ce se referă la acte

și mențiuni a căror înregistrare este cerută de lege

[

(alin. (1)], iar în aceste încheieri și hotărâri instanțele

judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului

[(alin. (2)].

Conform art. 21 lit. g) din aceeași

lege, în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare, printre

altele, la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl

fac nedemn de a exercita această profesie.

În considerarea acestor dispoziții

legale imperative, condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea de evaziune

fiscală la 2 ani închisoare și interzicerea dreptului de a mai fi administrator

al unei societăți comerciale pe timp de 3 ani, instanțele aveau obligația să

dispună și efectuarea înregistrării acestei hotărâri definitive în Registrul

Comerțului Timiș.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

de Casație și Justiție urmează să admită recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și să caseze hotărârile judecătorești atacate numai sub aspectul

greșitei încadrări juridice a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art.

291 C. pen. și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990.

Dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen.,

vor fi înlăturate și se va dispune descontopirea pedepsei rezultante în

pedepsele componente:

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 244 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., se

va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 288

alin. (1) și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290

C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 10

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. proc. pen., pedeapsa aplicată de 10 luni închisoare se va contopi cu

pedepsele stabilite pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr.

87/1994 și art. 244 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

26/1990, privind Registrul Comerțului, dispozitivul deciziei penale se va

comunica la Oficiul Registrului Comerțului Timiș.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul apărătorului

din oficiu.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare formulat

de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 614 din 30 octombrie 2002, pronunțată

de Judecătoria Lugoj și a deciziei penale nr. 117/ A din 14 martie 2003,

pronunțată de Tribunalul Timiș, privind pe inculpatul M.N.

Casează hotărârile sus-menționate

numai sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor prevăzute de art. 288

alin. (1) și art. 291 C. pen. și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 26/1990.

Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. și

descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- un an, pentru infracțiunea de fals

material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

- un an, pentru infracțiunea de uz

de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzut de art. 244 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art.

291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. și-l condamnă

pe inculpat la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată, de 10 luni închisoare, cu

pedepsele stabilite pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr.

87/1994 și respectiv art. 244 alin. (2), urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

26/1990, privind Registrul Comerțului, dispune comunicarea dispozitivului

deciziei penale la Oficiul Registrului Comerțului Timiș.

Obligă pe inculpatul M.N. să

plătească statului suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în

care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

mai 2004.