ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 614 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Lugoj și deciziei penale nr. 117 din 14 martie 2003 a Tribunalului Timiș, definitivă prin nerecurare, motivând că faptei săvârșite de inculpatul M.N. i s-a dat o încadrare juridică greșită în infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în loc de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Totodată, s-a învederat că instanțele au omis aplicarea unor dispoziții obligatorii din Legea nr. 26/1990 (M. Of. nr. 49/4.02.1998). Judecătoria Lugoj, prin sentința penală menționată, a condamnat pe inculpatul M.N. la pedepse de: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și - 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. art. 34 lit. b) și art. 81 din același cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care a suspendat-o condiționat pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a reținut că, în perioada 3 mai 1993 – 7 septembrie 1999, în calitate de asociat unic și administrator la S.C. M. SRL Buziaș, inculpatul nu a înregistrat în contabilitate toate veniturile realizate, având drept urmare prejudicierea statului cu suma totală de 385.177.931 lei, reprezentând impozitul pe profit și TVA neachitat. În perioada octombrie 2000 – aprilie 2001, a prezentat organelor de urmărire penală 3 borderouri de achiziție și 22 facturi fiscale falsificate, în scopul diminuării prejudiciului constatat.

Totodată, în luna august 2001, deși avea calitatea de custode, a vândut autobena Roman asupra căreia s-a aplicat sechestru prin procesul verbal nr. 165/3033 din 11 ianuarie 2001 de către Ministerul Finanțelor, Direcția Generală Timiș. Tribunalul Timiș a admis apelul procurorului și, în baza art. 65 și art. 64 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a fi administrator pe o durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii. De asemenea, a respins apelul declarat de inculpat. Prin recursul în anulare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate, deoarece au fost pronunțate cu încălcarea legii și schimbarea încadrării juridice din art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., în art. 290 C. pen., urmând ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă în limitele prevăzute de acest text de lege sancționator.

De asemenea, s-a solicitat să se îndrepte omisiunea dispunerii de a se efectua înregistrarea hotărârii definitive în Registrul Comerțului Timiș. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 290 C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice. Pe de altă parte, conform art. 150 alin. (2) C. pen., înscris oficial este orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 sau care aparține unei asemenea unități.

În sfârșit, art. 145 din același cod, stabilește că prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Întrucât, materialul probator administrat și corect reținut de către instanțele de judecată a dovedit că inculpatul a falsificat cele 3 borderouri de achiziții și 22 facturi fiscale, iar societățile comerciale ce apar ca emitente sunt persoane juridice de drept privat, chiar dacă 9 din cele 15 nu există practic, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 145 C. pen.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., instanțele de judecată trebuia să schimbe încadrarea juridică din art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., în art. 290 din același cod, și să-i aplice inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de acest text de lege sancționator. În conformitate cu dispozițiile art. 343 alin. (3) C. proc. pen., referitoare la obiectul deliberării, completul de judecată are obligația de a delibera și asupra oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei. De asemenea, în art. 357 alin. (2) lit. f) din același cod, se arată că dispozitivul hotărârii instanței trebuie să cuprindă și cele hotărâte cu privire la rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluționare a cauzei.

Or, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului (M. Of. nr. 49/4.02.1998), instanțele judecătorești sunt obligate să trimită Oficiului Registrului Comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive și de pe încheierile ce se referă la acte și mențiuni a căror înregistrare este cerută de lege [ (alin. (1)], iar în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului [(alin. (2)]. Conform art. 21 lit. g) din aceeași lege, în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare, printre altele, la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie.

În considerarea acestor dispoziții legale imperative, condamnându-l pe inculpat pentru infracțiunea de evaziune fiscală la 2 ani închisoare și interzicerea dreptului de a mai fi administrator al unei societăți comerciale pe timp de 3 ani, instanțele aveau obligația să dispună și efectuarea înregistrării acestei hotărâri definitive în Registrul Comerțului Timiș. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să caseze hotărârile judecătorești atacate numai sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen.

și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990. Dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen., vor fi înlăturate și se va dispune descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente: - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., pedeapsa aplicată de 10 luni închisoare se va contopi cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 244 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind Registrul Comerțului, dispozitivul deciziei penale se va comunica la Oficiul Registrului Comerțului Timiș.

Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include și onorariul apărătorului din oficiu. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare formulat de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 614 din 30 octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Lugoj și a deciziei penale nr. 117/ A din 14 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, privind pe inculpatul M.N. Casează hotărârile sus-menționate numai sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen. și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990. Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente: - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- un an, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - un an, pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și - 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzut de art. 244 alin. (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. și-l condamnă pe inculpat la 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată, de 10 luni închisoare, cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și respectiv art. 244 alin. (2), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind Registrul Comerțului, dispune comunicarea dispozitivului deciziei penale la Oficiul Registrului Comerțului Timiș. Obligă pe inculpatul M.N. să plătească statului suma de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2004.