ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2004

S-a luat în examinare recursul declarat

de inculpatul A.Gh.  împotriva măsurii arestării preventive dispusă prin decizia

penală nr.483 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

A lipsit recurentul inculpat  pentru

apărarea căruia a fost prezentă avocat E.B., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a solicitat

admiterea recursului declarat împotriva măsurii arestării preventive întrucât

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.h Cod procedură penală

și nici cele  prevăzute de  art.160

b

pct.4, și nu s-au schimbat

condițiile inițiale existente la data revocării măsurii arestării preventive în

luna mai 2003.

Procurorul a solicitat respingerea

recursului ca inadmisibil.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală

nr.483/A din 22 decembrie 2003, condamnă inculpatul A.Gh.  la 15 ani de

închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunile de:

a) înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art.215 alin.2, 3, 5, cu aplicarea art.41 alin.2 și 75

lit.a Cod penal;

b) delapidare, prevăzută de art.215

1

alin.1 și 2, cu aplicarea art.41 alin.2 și 75 lit.a Cod penal;

c) evaziune fiscală, prevăzută de

art.12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.41 alin.2 și 75 lit.a Cod penal;

d) fals intelectual, prevăzută de art.40

din Legea nr.82/1991 raportat la art.289, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.75

lit.a Cod penal, fapte raportate și la art.33 și 34 din Cod.

În baza art.350 alin.1 din Codul de

procedură penală, instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

Pentru a hotărâ astfel, instanța a

reținut, în esență, că, în cursul anului 1998, inculpatul – director

marketing, coordonator al S.C. ”C” S.R.L.  Timișoara -, a indus în eroare un

număr de 3.000 (trei mii) de persoane, de la care a încasat diferite sume de

bani, de peste 1.000.000 lei ”garanție – cauțiune”, pentru prestarea unor

servicii, sume pe care și le-a însușit.

Inculpatul declară recurs, cerând revocarea

măsurii arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art.350 din Codul de procedură

penală, instanța are obligația ca prin hotărâri să se pronunțe cu privire la

luarea, prelungirea sau revocarea măsurii arestării inculpatului.

În cauză, instanța a dispus arestarea

preventivă, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de acesta și durata

pedepsei aplicate.

Sunt, deci, temeiuri ca această măsură a

arestării preventive să fie menținută.

Din oficiu, nu se constată motive de

casare, care să fie luate în considerare din oficiu.

Așa fiind, în baza art.385

15

pct.1 lit.b din Codul  de procedură penală, recursul va fi respins, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.Gh. împotriva măsurii arestării preventive dispusă

prin decizia penală nr.483 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 ianuarie 2004.