ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 872/2004

HOTĂRÂRE
04.03.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 872/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

martie 2000, la Tribunalul Teleorman, reclamanta, societatea agricolă L.C., a

chemat în judecată pe pârâta, SC G.C.I. SRL Roșiori de Vede, pentru a fi

obligată la plata sumei de 555.000.000 lei, reprezentând despăgubiri și

dobânzi, 10.000.000 lei daune cominatorii calculate de la 7 martie 2000, până

la recuperarea sumelor datorate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta, a

arătat că prin sentințele nr. 4258, 4259, 4260, 4261/1997 ale Judecătoriei

Caracal, a fost obligată să plătească reclamantei daune cominatorii, penalități

de întârziere și să respecte contractul de livrare a 200 tone de grâu, urmând

ca pârâta să plătească cantitatea respectivă, lucru pe care nu l-a făcut.

Prin sentința nr. 1615 din 22 decembrie

2000, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată

de societatea agricolă L.C., a obligat pe pârâtă să plătească 555.000.000 lei

reprezentând contravaloarea a 284.000 kg grâu și 43.000 kg orz și la plata

cheltuielilor de judecată de 23.000.000 lei.

Instanța a reținut, astfel cum

rezultă din expertiza efectuată în cauză, că reclamanta a făcut dovada că a

livrat 284.000 kg grâu și 43.000 kg orz, că potrivit art. 1084 C. civ.,

creditorul este îndreptățit la repararea pierderii suferite, iar cu privire la

capătul de cerere privind daunele cominatorii, a motivat că nu se aplică

obligațiilor de a da, dacă executarea poate fi realizată direct prin

intermediul organelor de executare silită.

Pârâta, SC G.C.I. SRL Roșiori de

Vede, a formulat apel, criticând soluția primei instanțe pentru netemeinicie și

nelegalitate, a susținut că reclamanta a solicitat contravaloarea unei

cantități de grâu de 33.000 kg și 43.000 kg orz din anul 1986, pretenții pentru

care a operat prescripția, și pentru 33,5 tone de grâu și 43 tone orz, livrate

în anul 1996, reclamanta nu a prezentat probe.

Față de faptul că debitoarea,

societatea agricolă L.C. Călinești, a fost obligată prin sentință

judecătorească să livreze 200 tone grâu și 94.056.293 lei daune și penalități,

și nu și-a achitat datoria în numerar, pârâta a compensat datoria sa

(contravaloarea celor 251.350 kg grâu ridicate) cu datoria în numerar a reclamantei,

de 94.056.282 lei.

Prin decizia nr. 1198 din 13

septembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

apelul, a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că din cele 13 avize de expediere prezentate de reclamantă,

numai o parte poartă semnătură indescifrabilă la rubrica beneficiar, restul

fiind nesemnate, grâul a fost livrat către S.F. și C.C. și nu apelantei, iar

prețurile aplicate de reclamantă sunt altele și nu 240 lei/kg cum s-a convenit

prin contract.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 1198 din 13 septembrie 2001, a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială, susținând că au fost încălcate prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., prin hotărârea instanței de apel.

În motivarea recursului, s-a

susținut că instanța de fond a aplicat corect prețurile de 2.500 lei/kg pentru

grâu și 500 lei/kg pentru orz, atât pentru cerealele livrate în baza

contractului cât și pentru cantitățile primite de pârâtă prin executorul

judecătoresc, pentru datoria de 94.056.292 lei.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

La data executării celor patru

sentințe ale Judecătoriei Caracal, debitoarea, societatea agricolă L.C.

Călinești, nu a avut disponibil în cont, astfel că în loc să livreze 200 tone

grâu a livrat 251 tone grâu cu care s-a acoperit obligația contractuală, precum

și suma datorată cu titlu de penalități, de 92.554.282 lei.

Ca atare, pârâta nu datorează

despăgubiri pentru cereale neachitate, recursul declarat în cauză este nefondat

și urmează a fi respins, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de

judecată.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de societatea agricolă L.C. Călinești, împotriva deciziei nr. 1198 din

13 septembrie 2001, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurenta la 22.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 4 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-09
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4900/2003
t facturi externe, iar grâul a fost livrat cu sarcini, pentru produsul orz, reclamanta nu a livrat nici o cantitate, iar la secară s-au livrat 10.400 kg. peste obligațiile contractuale, dar pârâta a achitat taxe vamale și comision în valoar
ÎCCJ 2005-09-30
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4377/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC P.P. SRL Roșiorii de Vede a chemat în judecată pârâții A.F.I.O. județul Teleorman și I.O., pentru a fi obligați să-i restituie în natură, în stare de f
ÎCCJ 2003-01-24
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 319/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, reclamanta SC T.G.A. Cluj au chemat în judecată pârâta SC
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 520/2004
soluția pronunțată este temeinică și legală, bazată pe probele administrate cauzei, cu respectarea normelor legale, situație în care potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, iar în considerarea art. 274 C. proc. civ.,
ÎCCJ 2003-02-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1281/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 262 din 26 februarie 2001, a admis acțiunea reclamantei SC R. SA Roșiori de Vede, în contradictoriu cu pârâ
Sursă