ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2968/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 179 din 12 februarie 2001, Tribunalul Teleorman, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.O. SA Roșiorii de Vede și a obligat pe pârâta A.F. T.N. la plata sumelor de 1.755.750 lei, reprezentând contravaloare facilități și 8.859.890 lei penalități și dobânzi contractuale. În motivarea sentinței se arată că reclamanta a livrat pârâtului, în baza contractului încheiat cu aceasta, la 1 aprilie 1998, materiale necesare înființării culturii de floarea soarelui, conform facturilor de la dosar, a căror contravaloare nu a fost plătită, motiv pentru care, conform art. 16 din contract, cererea de penalități este întemeiată.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 908 din 25 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A.F. T.N. Critica apelantei, în sensul că semințele de floarea soarelui, ce i-au fost livrate, nu erau omologate în țară, a fost înlăturată de instanță, cu motivarea că între părți nu a existat o înțelegere prin care să se stabilească proveniența semințelor, iar prin contractul încheiat și-a asumat obligația de plată a acestora. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul T.N., care, fără a face referire la motivele de casare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., o critică pentru netemeinicie. Se susține, în esență, că, prin contract, și-a asumat obligația să achite contravaloarea materialelor ridicate cu recolta obținută, care, datorită potențialului scăzut al semințelor, a fost scăzută.

Recursul nu este fondat. Cum bine a reținut instanța de apel, în contractul pe care părțile l-au încheiat nu s-a stipulat nici o clauză cu privire la calitatea materialelor livrate de reclamantă (semințelor de floarea soarelui pentru înființarea culturii). Susținerea recurentului, cu privire la potențialul scăzut al semințelor livrate, este o simplă afirmație, nefiind susținută de nici o probă de la dosar, materialele respective fiind primite de către acesta fără obiecții cu privire la calitate. Potrivit art. 9 din contract, plata se face în bani, pentru cantitatea de floarea soarelui și boabe de soia efectiv primite, iar nu în natură, din recolta obținută, cum greșit susține recurentul, obligarea sa la plata contravalorii acestora fiind astfel corectă.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică decizia atacată, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.F. T.N. împotriva deciziei nr. 908 din 25 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2003.