ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4123/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 9 iunie 1999, S.C. R. S.A. a solicitat

chemarea în judecată a pârâtei S.C. C. S.A. Dâmbovița pentru ca prin sentința

ce se va pronunța să se dispună obligarea la livrarea cantității de 128.971 kg.

util floarea soarelui în valoare de 332.779.217 lei și a cheltuielilor de judecată

ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat

faptul că în baza contractului de prestare servicii din 18 august 1989, S.C. C.

S.A. Dâmbovița s-a obligat să execute operațiunea de preluare și păstrarea

florii soarelui de la producătorii agricoli și ulterior să o livreze la locul

și la data la care reclamanta urma să dispună, dar cel mai târziu până la data

de 31 martie 1999.

Prin sentința nr. 516 din 28 iunie 1999,

Tribunalul Teleorman a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata

sumei de 332.779.217 lei contravaloare produse.

Instanța de fond a reținut că pârâta nu a

respectat clauzele contractului, în sensul că nu a restituit până la 31 martie

1999, cantitatea de 128.971 kg. floarea soarelui în valoare de 332.779.217 lei,

după ce a fost achitată contravaloarea serviciilor privind preluarea și

păstrarea produselor.

Pârâta a declarat apel împotriva acestei

sentințe, susținând că prima instanță a încălcat normele care reglementează

competența teritorială, Tribunalul nu s-a pronunțat asupra cererii sale de

suspendare a judecării cauzei deoarece pentru livrările în litigiu se efectuau

cercetări penale și a încălcat principiul disponibilității în procesul civil,

acordând ceea ce nu s-a solicitat deoarece cantitatea de marfă fusese livrată

și ridicată de reclamantă prin prepușii săi, în perioada ianuarie-februarie

1999, iar riscul este al reclamantei în calitate de proprietar-mandatar.

Prin decizia nr. 199 din 24 ianuarie 2000 Curtea

de Apel București, secția comercială, a admis apelul și a schimbat în tot

sentința atacată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut că în speță, competența este alternativă, fiind aplicabile prevederile

art. 10 pct. 4 și ale art. 12 C. proc. civ., cauza nu a fost suspendată conform

art. 244 pct. 2 C. proc. civ. deoarece litigiul are loc între două persoane

juridice, iar cercetările penale se efectuau între două persoane fizice.

De asemenea, s-a reținut că potrivit art. 3 din

contractul încheiat de părți, pârâta răspunde pentru operațiunile efectuate,

până la livrarea produselor din depozit, către reclamantă, care nu a completat

documentele însoțitoare ale mărfii cu detalii cât mai clare, respectiv

cantitățile de marfă și beneficiarii, astfel că, prejudiciul s-a localizat în

patrimoniul acesteia.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei

nr. 199 din 24 ianuarie 2000 a Curții de Apel București, susținând că deși S.C.

R. S.A. nu a dispus locul și data livrării, pârâta a eliberat cantitatea de

128.377 kg. util floarea soarelui, care nu a ajuns niciodată la S.C. R. S.A. și

că au fost încărcate zece mașini de floarea soarelui pe o singură delegație,

emisă la data de 26 ianuarie 1999, pe numele F.I.

În notele de recepție nr. 145 și 146, este

trecut numele N.D. și nu sunt semnăturile delegaților reclamantei.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În baza contractului de prestări servicii din 18

august 1998, pârâta S.C. C. Dâmbovița S.A. Târgoviște s-a angajat să presteze

operațiuni de condiționare specifică pentru cantitatea de 9000 tone semințe de

floarea soarelui, această marfă fiind proprietatea S.C. R. S.A. (în prezent

S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei Roșiori).

Conform art. 3 din contract, S.C. C. Dâmbovița S.A.

Târgoviște avea obligația să păstreze produsul până la livrarea acestuia, la

locul și la data dispusă de beneficiară, dar nu mai târziu de 31 martie 1999,

iar potrivit art. 2 din același contract, prestatorul avea obligația să

întocmească documentele de recepție, în contul beneficiarei. Beneficiara era

obligată să asigure transportul produsului, conform art. 4 alin. (2), ceea ce a

și făcut. În perioada ianuarie-februarie 1999, cantitatea care este solicitată

prin acțiune a fost livrată de prestator și ridicată de prepușii beneficiarei,

S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei Roșiori, în baza delegației nr. 103 din 7

ianuarie 1999, întocmită pentru patru persoane, prepuși ai reclamantei, printre

care N.D. și C.L.

Pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contract, a respectat prevederile contractului, pentru livrarea semințelor de

floarea soarelui, către reclamantă, atât în ceea ce privește situațiile și

condițiile în care a eliberat marfa cât și în ceea ce privește actele pe care

le-a întocmit.

În această situație, prestatorul S.C. C.

Dâmbovița S.A. Târgoviște nu este în culpă pentru faptul că 128,977 kg. util

floarea soarelui în valoare de 332.779.217 lei nu a ajuns la reclamantă.

De altfel, din ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală de la data de 2 februarie 2001 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița, rezultă că învinuiții N.D. și C.L. au recunoscut că au

primit și și-au însușit marfa livrată de pârâtă.

Este adevărat însă că prin sentința penală nr. 180

din 11 aprilie 2002 a Judecătoriei Răcari, a încetat procesul penal împotriva

inculpaților N.D. și C.L., dar nu pentru lipsa culpei ci datorită lipsei

plângerii prealabile a persoanei păgubite S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei

Roșiori. În aceste condiții reclamanta nu este îndreptățită să recupereze

paguba de la pârâta S.C. C. Dâmbovița S.A. Târgoviște, care nu este în culpă

pentru faptul că nu a ajuns la destinație întreaga cantitate de util de floarea

soarelui.

În consecință, recursul declarat de reclamantă

este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei Roșiori, împotriva deciziei

nr. 199 din 24 ianuarie 2000 a Curții de Apel București, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.