ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4900/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4900/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta D.F.E.S. GMK Ungaria a chemat în
judecată pe pârâta S.C. N. S.A. Iernut solicitând obligarea la plata sumelor de
50.295 USD cu titlu de preț, 202.925 USD cu titlu de penalități contractuale de
întârziere calculate pe perioada 17 iunie 1998 - 31 august 1999, penalități
contractuale de întârziere în plata prețului în cuantum de 0,5% respectiv
251,47 USD pe zi de întârziere începând cu data de 1 septembrie 1999 și până la
achitarea efectivă și integrală a prețului restant datorat în sumă de 50.295
USD și 7.064 USD cu titlu de taxă arbitrală.
În motivarea cererii sale de arbitrare
reclamanta a arătat următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-a
încheiat contractul de vânzare cumpărare din 6 mai 1998, în temeiul căruia
reclamanta a livrat diferite cantități de orz, secară, grâu de panificație
prevăzută în facturi și actele de livrare, care nu au fost achitate integral au
fost achitate cu întârziere.
Prin hotărârea nr. 10 din 30 septembrie 1999,
Tribunalul Arbitral, Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă CCIA a Județului
Mureș, a admis în parte cererea de arbitrare, a obligat pe pârâtă să plătească
50.295 USD, cu titlu de preț, 176.356 USD cu titlu de penalități contractuale
de întârziere calculate pe perioada 25 iulie 1998-31 august 1999 și 6.533 USD
taxă arbitrală și penalități contractuale de întârziere în cuantumul de 251,47
USD pe zi de întârziere începând cu data de 1 septembrie 1999 și până la
achitarea efectivă și integrală a prețului datorat în sumă de 50.295 USD.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că atât contractul
din 6 mai 1998 cât și actul adițional din 27 noiembrie 1998 și convenția la
acest contract sunt supuse legii române, întrunesc toate condițiile legale de
fond și formă și au putere de lege, conform art. 969 alin. (1) C. civ.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile
contractuale privind plata prețului, iar conform clauzei penale partea
prejudiciată poate să pretindă penalități de întârziere de 0,5% pe zi, care
sunt calculate în raport de prețul recunoscut de cumpărător și nu de calitatea
produselor, iar taxa de arbitrare a fost stabilită proporțional cu suma pentru
care a fost admisă în parte acțiunea.
Pârâta a formulat acțiune în anulare împotriva
acestei hotărâri, în temeiul art. 364 lit. f) și i) din C. proc. civ.,
susținând că a fost obligată la plata prețului unor cantități de grâu furajer,
a cărei contravaloare nu s-a cerut prin acțiunea introductivă și a unor
cantități de secară livrate peste obligațiile contractuale sub aspect
cantitativ precum și la grâu de panificație pentru care s-au cerut și acordat
penalități contractuale 0,50% pe zi, până la sesizarea instanței și în
continuare până la plată, deși o asemenea obligație nu s-a convenit la secară
nu s-au convenit penalități contractuale de întârziere la plată, reclamanta nu
a cerut prețul grâului furajer livrat fără contract.
Prin decizia nr. 720 din 27 noiembrie 2000,
Curtea de Apel Târgu-Mureș a anulat hotărârea nr. 10 din 30 septembrie 1999 a
Comisiei de Arbitraj, a fixat termen pentru judecarea în fond a cauzei la data
de 18 octombrie 2000, cu citarea părților.
Prin decizia nr. 120 din 19 martie 2001, Curtea
de Arbitraj Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis
în parte acțiunea reclamantei D.F.E.S.GMK Ungaria, a obligat pe pârâtă să
plătească 17.406,71 USD sau în lei la cursul oficial de schimb valutar
practicat de BNR de la data plății, cu titlu de preț și suma de 653 USD sau în
lei la cursul oficial de schimb de la data plății și a respins pretențiile
reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 32.888 USD preț, 176.356
USD penalități contractuale de întârziere în plată de 0,50% pe zi, calculate
până la 31 august 1999, și în continuare până la plată, cu cheltuieli de
judecată (taxe arbitrale) proporționale.
Pentru a pronunța această decizie instanța a
reținut următoarele: cantitatea de 239.202 kg. a fost grâu furajer, astfel cum
rezultă din expertiză, pe care pârâta îl plătește pentru a nu fi o îmbogățire
fără justă cauză și este de 17.406,71 USD, iar cu privire la penalități, prin
art. 21 din contract părțile au convenit o penalitate de 0,50% pe zi,
contractul s-a încheiat la 6 mai 1998 și a cuprins și perioada livrărilor lunii
martie 1998, când s-a livrat cantitatea de 79.880 kg., deci înainte de
încheierea contractului, pretențiile pentru plata penalităților la grâu de
panificație nu se justifică, deoarece nu au existat facturi externe, iar grâul
a fost livrat cu sarcini, pentru produsul orz, reclamanta nu a livrat nici o
cantitate, iar la secară s-au livrat 10.400 kg. peste obligațiile contractuale,
dar pârâta a achitat taxe vamale și comision în valoare de 43.462.345 lei, care
trebuiau suportate de reclamantă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei
nr. 120 din 19 martie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios
administrativ.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut
că prin pronunțarea celor două decizii, Curtea de Apel Târgu-Mureș a aplicat
greșit prevederile art. 364 C. proc. civ., hotărârile sunt netemeinice și
nelegale, instanța nu a luat în considerare și nu s-a pronunțat asupra unor
dovezi administrate în acțiunea arbitrală și care erau hotărâtoare pentru
soluționarea cauzei și anume proiectul de convenție nr. 2464 din 5 august 1999,
prin care pârâta recunoaște că datorează 50.295 USD și nici clauza penală
înscrisă în contractul de vânzare cumpărare conform căruia partea prejudiciată
este îndreptățită să pretindă și să i se acorde penalități de întârziere de
0,5% pentru neplata la scadență a prețului datorat.
Recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
Între reclamantă și S.C. N. S.A. Iernut
antecesoarea pârâtei, a intervenit contractul privind livrarea în perioada 15
mai -31 august 1998, a cantității de aproximativ 500 tone/lună, grâu de panificație,
ceea ce înseamnă cantitatea de 5000 tone cu prețul de 150 dolari, față de
cursul leu/dolar de 8.520 lei, la data de 2 iunie 1998.
La destinație s-a constatat o cantitate de
239.202 kg. care era grâu furajer, valoarea fiind de 148.305.204 lei, iar în
dolari de 17.406,71, la un curs al dolarului de 8.520 lei și la prețul de 620
lei/kg.
Reclamanta a livrat grâu de panificație în
cantitate de 656.488 kg., în valoare de 831.436.361 lei, cantitatea de 239.202
kg. grâu furajer și 210.400 kg. secară.
Pârâta a făcut dovada că a achitat 936.448.889
lei precum și taxe și comisioane vamale în valoare de 43.462.345 lei, rămânând
neachitată contravaloarea celor 239.202 kg. grâu furajer, pentru care a fost
admisă acțiunea, în sensul obligării Complexului Z.A. S.A. Iernut la plata
sumei de 17.406,71 USD (148.305.240 lei).
În ceea ce privește penalitățile de întârziere
la plată, se constată că părțile au convenit la art. 21 din contract,
penalități de întârziere de 0,5% pe zi, contractul s-a încheiat pentru perioada
15 mai - 31 august 1998, cantitatea de 79.880 kg. a fost livrată înainte de
încheierea contractului, pentru cantitățile livrate conform contractului,
părțile au convenit că plata se va face în 30-40 zile de la primirea
documentelor de plată, care nu au existat (facturile externe) și grâul a fost
livrat cu sarcini, iar grâul furajer a fost livrat în afara contractului,
astfel că, acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Față de cele de mai sus, criticile recurentei
reclamante nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și
urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamantul D.F.E.S.GMK Ungaria, prin S.C. F. SRL Târgu-Mureș împotriva
deciziei nr.120 din 19 martie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială
și contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 9 decembrie 2003.