ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4900/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.F.E.S. GMK Ungaria a chemat în judecată pe pârâta S.C. N. S.A. Iernut solicitând obligarea la plata sumelor de 50.295 USD cu titlu de preț, 202.925 USD cu titlu de penalități contractuale de întârziere calculate pe perioada 17 iunie 1998 - 31 august 1999, penalități contractuale de întârziere în plata prețului în cuantum de 0,5% respectiv 251,47 USD pe zi de întârziere începând cu data de 1 septembrie 1999 și până la achitarea efectivă și integrală a prețului restant datorat în sumă de 50.295 USD și 7.064 USD cu titlu de taxă arbitrală.

În motivarea cererii sale de arbitrare reclamanta a arătat următoarele: Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 6 mai 1998, în temeiul căruia reclamanta a livrat diferite cantități de orz, secară, grâu de panificație prevăzută în facturi și actele de livrare, care nu au fost achitate integral au fost achitate cu întârziere. Prin hotărârea nr. 10 din 30 septembrie 1999, Tribunalul Arbitral, Comisia de Arbitraj Comercial de pe lângă CCIA a Județului Mureș, a admis în parte cererea de arbitrare, a obligat pe pârâtă să plătească 50.295 USD, cu titlu de preț, 176.356 USD cu titlu de penalități contractuale de întârziere calculate pe perioada 25 iulie 1998-31 august 1999 și 6.533 USD taxă arbitrală și penalități contractuale de întârziere în cuantumul de 251,47 USD pe zi de întârziere începând cu data de 1 septembrie 1999 și până la achitarea efectivă și integrală a prețului datorat în sumă de 50.295 USD.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că atât contractul din 6 mai 1998 cât și actul adițional din 27 noiembrie 1998 și convenția la acest contract sunt supuse legii române, întrunesc toate condițiile legale de fond și formă și au putere de lege, conform art. 969 alin. (1) C. civ. Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale privind plata prețului, iar conform clauzei penale partea prejudiciată poate să pretindă penalități de întârziere de 0,5% pe zi, care sunt calculate în raport de prețul recunoscut de cumpărător și nu de calitatea produselor, iar taxa de arbitrare a fost stabilită proporțional cu suma pentru care a fost admisă în parte acțiunea. Pârâta a formulat acțiune în anulare împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 364 lit. f) și i) din C. proc.

civ., susținând că a fost obligată la plata prețului unor cantități de grâu furajer, a cărei contravaloare nu s-a cerut prin acțiunea introductivă și a unor cantități de secară livrate peste obligațiile contractuale sub aspect cantitativ precum și la grâu de panificație pentru care s-au cerut și acordat penalități contractuale 0,50% pe zi, până la sesizarea instanței și în continuare până la plată, deși o asemenea obligație nu s-a convenit la secară nu s-au convenit penalități contractuale de întârziere la plată, reclamanta nu a cerut prețul grâului furajer livrat fără contract. Prin decizia nr. 720 din 27 noiembrie 2000, Curtea de Apel Târgu-Mureș a anulat hotărârea nr. 10 din 30 septembrie 1999 a Comisiei de Arbitraj, a fixat termen pentru judecarea în fond a cauzei la data de 18 octombrie 2000, cu citarea părților.

Prin decizia nr. 120 din 19 martie 2001, Curtea de Arbitraj Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei D.F.E.S.GMK Ungaria, a obligat pe pârâtă să plătească 17.406,71 USD sau în lei la cursul oficial de schimb valutar practicat de BNR de la data plății, cu titlu de preț și suma de 653 USD sau în lei la cursul oficial de schimb de la data plății și a respins pretențiile reclamantei pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 32.888 USD preț, 176.356 USD penalități contractuale de întârziere în plată de 0,50% pe zi, calculate până la 31 august 1999, și în continuare până la plată, cu cheltuieli de judecată (taxe arbitrale) proporționale. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele: cantitatea de 239.202 kg.

a fost grâu furajer, astfel cum rezultă din expertiză, pe care pârâta îl plătește pentru a nu fi o îmbogățire fără justă cauză și este de 17.406,71 USD, iar cu privire la penalități, prin art. 21 din contract părțile au convenit o penalitate de 0,50% pe zi, contractul s-a încheiat la 6 mai 1998 și a cuprins și perioada livrărilor lunii martie 1998, când s-a livrat cantitatea de 79.880 kg., deci înainte de încheierea contractului, pretențiile pentru plata penalităților la grâu de panificație nu se justifică, deoarece nu au existat facturi externe, iar grâul a fost livrat cu sarcini, pentru produsul orz, reclamanta nu a livrat nici o cantitate, iar la secară s-au livrat 10.400 kg. peste obligațiile contractuale, dar pârâta a achitat taxe vamale și comision în valoare de 43.462.345 lei, care trebuiau suportate de reclamantă.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 120 din 19 martie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ. În motivarea recursului, reclamanta a susținut că prin pronunțarea celor două decizii, Curtea de Apel Târgu-Mureș a aplicat greșit prevederile art. 364 C. proc. civ., hotărârile sunt netemeinice și nelegale, instanța nu a luat în considerare și nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate în acțiunea arbitrală și care erau hotărâtoare pentru soluționarea cauzei și anume proiectul de convenție nr. 2464 din 5 august 1999, prin care pârâta recunoaște că datorează 50.295 USD și nici clauza penală înscrisă în contractul de vânzare cumpărare conform căruia partea prejudiciată este îndreptățită să pretindă și să i se acorde penalități de întârziere de 0,5% pentru neplata la scadență a prețului datorat.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Între reclamantă și S.C. N. S.A. Iernut antecesoarea pârâtei, a intervenit contractul privind livrarea în perioada 15 mai -31 august 1998, a cantității de aproximativ 500 tone/lună, grâu de panificație, ceea ce înseamnă cantitatea de 5000 tone cu prețul de 150 dolari, față de cursul leu/dolar de 8.520 lei, la data de 2 iunie 1998. La destinație s-a constatat o cantitate de 239.202 kg. care era grâu furajer, valoarea fiind de 148.305.204 lei, iar în dolari de 17.406,71, la un curs al dolarului de 8.520 lei și la prețul de 620 lei/kg. Reclamanta a livrat grâu de panificație în cantitate de 656.488 kg., în valoare de 831.436.361 lei, cantitatea de 239.202 kg.

grâu furajer și 210.400 kg. secară. Pârâta a făcut dovada că a achitat 936.448.889 lei precum și taxe și comisioane vamale în valoare de 43.462.345 lei, rămânând neachitată contravaloarea celor 239.202 kg. grâu furajer, pentru care a fost admisă acțiunea, în sensul obligării Complexului Z.A. S.A. Iernut la plata sumei de 17.406,71 USD (148.305.240 lei). În ceea ce privește penalitățile de întârziere la plată, se constată că părțile au convenit la art. 21 din contract, penalități de întârziere de 0,5% pe zi, contractul s-a încheiat pentru perioada 15 mai - 31 august 1998, cantitatea de 79.880 kg. a fost livrată înainte de încheierea contractului, pentru cantitățile livrate conform contractului, părțile au convenit că plata se va face în 30-40 zile de la primirea documentelor de plată, care nu au existat (facturile externe) și grâul a fost livrat cu sarcini, iar grâul furajer a fost livrat în afara contractului, astfel că, acest capăt de cerere este neîntemeiat.

Față de cele de mai sus, criticile recurentei reclamante nu pot fi reținute, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul D.F.E.S.GMK Ungaria, prin S.C. F. SRL Târgu-Mureș împotriva deciziei nr.120 din 19 martie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2003.