ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2004

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția I penală, prin sentința penală nr. 192 din 27 februarie 2003,

a condamnat inculpații:

C.D.

și L.V.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit.c) și alin.(2

1

) lit. a) C. pen. la pedepse de câte 7 ani

închisoare.

A dedus arestul

preventiv executat de la 14 iunie 2002 la zi și a menținut starea de arest.

În baza art.116 C.

pen. a interzis inculpatului L.V.G. dreptul de a se afla pe raza municipiului

București pe timp de 3 ani.

A luat act că

prejudiciul a fost recuperat prin restituire.

În baza art.118

lit. d) C. pen. a confiscat de la fiecare inculpat câte 150.000 lei și i-a

obligat să plătească aceste sume statului.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 13 iunie

2002, în timp ce partea vătămată M.V. se afla în magazinul situat pe str.

Sebastian  unde îndeplinea funcția de vânzător, a primit vizita celor doi

inculpați. Partea vătămată îl cunoștea pe inculpatul L.V.G. cu care lucrase

anterior la aceeași instituție. În aceste condiții, inculpații au purtat

discuții cu partea vătămată consumând împreună câteva sticle de bere. Întrucât

era ora de închidere, partea vătămată împreună cu cei doi inculpați au intrat

în interiorul magazinului. Discuțiile au continuat și în interior, după care la

un moment dat, inculpatul C.D. prin amenințare cu o sticlă spartă   i-a

solicitat părții vătămate să-i dea niște bani. Este de precizat că partea

vătămată avea într-unul dintre buzunarele pantalonilor un portofel gol și un

telefon mobil, iar în altul suma de 2.000.000 lei provenită din vânzarea

mărfurilor din magazin.

Pentru a-l convinge

pe inculpatul C.D. că nu posedă nici o sumă de bani, partea vătămată i-a arătat

acestuia portofelul gol. În aceste circumstanțe a intervenit și inculpatul L.V.G.

care l-a convins pe inculpat să lase sticla pe care o avea în mână jos, după

care a procedat la controlarea buzunarelor părții vătămate pe dinafară.

În acest moment,

partea vătămată a introdus mâna în buzunarul în care se aflau banii luându-i și

rămânându-i în palmă. Pe parcursul executării acestei activități de către

partea vătămată, inculpatul C.D. a introdus mâna în celălalt buzunar luându-i

telefonul mobil.

Văzând că i s-a

sustras telefonul, partea vătămată a pus din nou banii pe care îi avea în mână în

buzunar, după care s-a îndreptat către inculpatul C.D., solicitând restituirea

bunului.

În acest moment,

inculpatul L.V.G. profitând de neatenția părții vătămate a introdus mâna în

buzunarul pantalonilor, sustrăgând suma de bani aflată în acesta.

Inculpatul C.D. a

exercitat acte de violență asupra părții vătămate în momentul în care acesta a

încercat recuperarea sumei de la inculpatul L.V.G.

Profitând de faptul

că partea vătămată se afla pe podeaua magazinului ca urmare a violențelor

exercitate asupra sa de inculpatul C.D., cei doi inculpați au părăsit locul

comiterii faptei.

Partea vătămată a

pornit în urmărirea celor doi, ocazie cu care a fost din nou împinsă de

inculpatul C.D. într-un gard. Partea vătămată a venit la magazin pe care l-a

încuiat, după care a pornit din nou în urmărirea celor doi deplasându-se  până

în zona trafic greu.

Aici, partea

vătămată a observat un echipaj de poliție cărora le-a adus la cunoștință

activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați. S-a procedat la

imobilizarea de către organele de poliție a celor doi inculpați și efectuarea

unei percheziții corporale. Partea vătămată a precizat că în momentul în care

se deplasa în spatele celor doi inculpați,   i-a observat pe aceștia cum s-au

oprit la o tarabă și au împărțit banii sustrași.

Asupra inculpatului

C.D. a fost găsită suma de 1.100.000 lei, iar asupra inculpatului L.V.G. s-a

identificat suma de 882.000 lei. Monetarul întocmit de partea vătămată cu

ocazia formulării plângerii penale corespundea cu cel constatat de organele de

poliție cu ocazia efectuării percheziției corporale. În ceea ce privește

telefonul mobil este posibil ca datorită stării avansate de ebrietate ca și

distanței mari parcurse în momentul mobilizării de către organele de poliție,

acesta să fi fost pierdut sau aruncat.

Martorul I.C.,

vânzător la un magazin alăturat celui în care partea vătămată își desfășura

activitatea, a confirmat prezența celor doi inculpați în magazinul situat pe

str. Sebastian ca și îmbrâncirea părții vătămate de către aceștia.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cei

doi inculpați.

În motivarea

apelului său, parchetul a criticat sentința sub două aspecte: greșita

confiscare a sumei de 150.000 lei de la fiecare inculpat în condițiile în care

nu există dovada că telefonul a rămas la inculpați sau că aceștia l-au

valorificat, precum și greșita individualizare a pedepsei, instanța de fond

neținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

În apelurile

inculpaților s-a criticat sentința pentru netemeinicie, de asemenea sub

aspectul individualizării pedepselor considerate însă prea severe față de

circumstanțele reale și personale.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 516/A din 10

septembrie 2003, a admis apelul inculpatului L.V.G. și a respins apelurile

procurorului și inculpatului C.D.

A desființat

sentința parțial și a redus pedeapsa de 7 ani aplicată inculpatului L.V.G. la 4

ani închisoare prin reținerea circumstanțelor atenunate prevăzute de art. 74

lit. a) și c) C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul C.D.

Prin recursul

procurorului hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate și netemeinicie

privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului L.V.G. caz de

casare prevăzut de art. 385

9

pct.14 C. proc. pen.  și pentru

nerespectarea dispozițiilor art. 118 C. pen. caz de casare prevăzut de art.385

9

pct.17 C. proc. pen.

Inculpatul C.D. a

criticat decizia și sentința susținând că nu a exercitat violențe pentru a

sustrage bani sau alte bunuri și că așa cum a recunoscut coinculpatul L.V.G.,

acesta a sustras bani din buzunarul părții vătămate profitând de momentul în

care partea vătămată se îmbrâncea cu el.

În subsidiar a

cerut reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit.a), b) C. pen..

Curtea constată că

recursurile sunt întemeiate numai pentru motivul prevăzut de art.385

9

pct.17 C. proc. pen.  din recursul procurorului.

Verificând actele

și lucrările de la dosarul cauzei se constată că ambele instanțe au reținut

corect vinovăția inculpaților și au încadrat fapta în textele de lege

corespunzătoare. La individualizarea pedepselor instanța de apel a motivat că

spre deosebire de inculpatul C.D. care în timpul altercației cu partea vătămată

a manifestat violențe încercând să o intimideze amenințând-o cu o sticlă

spartă, inculpatul L.V.G. a intervenit și l-a determinat să se liniștească.

S-a avut în vedere

că inculpatul L.V.G. nu a exercitat violențe și profitând de momentul când

partea vătămată se îmbrâncea cu C.D. și îi reproșa inculpatului că i-a sustras

telefonul mobil de pe tejghea și i-a sustras banii din buzunar.

Pe de altă parte,

inculpatul L.V.G., nu a mai fost condamnat și din actele dosarului rezultă că

era angajat al unei societăți comerciale de unde a primit referințe favorabile.

Așa fiind în mod

corect, instanța de apel a apreciat că cei doi inculpați trebuie să fie

sancționați diferențiat și a redus pedeapsa la 4 ani închisoare, făcând astfel

o justă individualizare în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen.

Măsura confiscării

dispusă de prima instanță este greșită și deși prin apelul procurorului s-a cerut

înlăturarea ei, instanța de apel a menținut-o.

Din motivarea

instanței de apel rezultă că bunul sustras nu a fost restituit și cum partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă se impune confiscarea valorii acestuia

potrivit evaluării făcută de partea vătămată.

Potrivit art. 118

lit. d) C. pen. sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod

vădit prin săvârșirea infracțiunii dacă nu sunt restituite părții vătămate și

în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Din probele administrate

și ținând seama de declarația părții vătămate, inculpatul L.V.G. a sustras suma

de 2.000.000 lei pe care a împărțit-o cu coinculpatul C.D.. Asupra inculpaților

reținuți s-au găsit 1.100.000 lei și respectiv 882.000 lei banii restituiți

părții vătămate – deci prejudiciul în sumă de 2.000.000 lei a fost recuperat.

Cu privire la

telefonul mobil, din probele administrate nu rezultă că acest bun a fost

sustras de inculpați. Din actele dosarului rezultă că inculpații au fost prinși

imediat după săvârșirea tâlhăriei iar partea vătămată nu a observat, în timp

ce-i urmărea, să fi aruncat telefonul. Chiar partea vătămată audiată a declarat

că observând lipsa telefonului de pe birou l-a bănuit pe C.D. ca fiind cel care

l-a luat și de aceea  i-a cerut să i-l restituie.

Neexistând dovada

certă că telefonul a fost sustras de inculpați, cum aceștia nu l-au aruncat și

asupra lor nu a fost găsit aplicarea măsurii de siguranță a confiscării este

nelegală.

Având în vedere

cele de mai sus recursurile urmează a fi admise, în baza art.385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând se va dispune casarea celor două

hotărâri numai cu privire la măsura confiscării, care va fi înlăturată.

În baza art.385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul

preventiv executat de inculpați până la data deciziei.

Onorariul de avocat

din oficiu pentru inculpatul L.V.G. se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 516/A din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, privind pe inculpații C.D. și L.V. și de inculpatul C.D.

Casează decizia penală

atacată precum și sentința penală nr. 192 din 27 februarie 2003 a Tribunalului

București, secția I penală, numai cu privire la măsura confiscării.

Înlătură confiscarea

dispusă în baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen.

Deduce din pedeapsă

perioada executată în arest preventiv, pentru ambii inculpați, de la   14 iunie

2002 la 10 februarie 2004.

Onorariul de avocat

pentru apărarea asigurată din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2004.