ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 192 din 27 februarie 2003, a condamnat inculpații: C.D. și L.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.c) și alin.(2 1 ) lit. a) C. pen. la pedepse de câte 7 ani închisoare. A dedus arestul preventiv executat de la 14 iunie 2002 la zi și a menținut starea de arest. În baza art.116 C. pen. a interzis inculpatului L.V.G. dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe timp de 3 ani. A luat act că prejudiciul a fost recuperat prin restituire. În baza art.118 lit. d) C. pen. a confiscat de la fiecare inculpat câte 150.000 lei și i-a obligat să plătească aceste sume statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 13 iunie 2002, în timp ce partea vătămată M.V. se afla în magazinul situat pe str. Sebastian unde îndeplinea funcția de vânzător, a primit vizita celor doi inculpați. Partea vătămată îl cunoștea pe inculpatul L.V.G. cu care lucrase anterior la aceeași instituție. În aceste condiții, inculpații au purtat discuții cu partea vătămată consumând împreună câteva sticle de bere. Întrucât era ora de închidere, partea vătămată împreună cu cei doi inculpați au intrat în interiorul magazinului. Discuțiile au continuat și în interior, după care la un moment dat, inculpatul C.D. prin amenințare cu o sticlă spartă i-a solicitat părții vătămate să-i dea niște bani.

Este de precizat că partea vătămată avea într-unul dintre buzunarele pantalonilor un portofel gol și un telefon mobil, iar în altul suma de 2.000.000 lei provenită din vânzarea mărfurilor din magazin. Pentru a-l convinge pe inculpatul C.D. că nu posedă nici o sumă de bani, partea vătămată i-a arătat acestuia portofelul gol. În aceste circumstanțe a intervenit și inculpatul L.V.G. care l-a convins pe inculpat să lase sticla pe care o avea în mână jos, după care a procedat la controlarea buzunarelor părții vătămate pe dinafară. În acest moment, partea vătămată a introdus mâna în buzunarul în care se aflau banii luându-i și rămânându-i în palmă. Pe parcursul executării acestei activități de către partea vătămată, inculpatul C.D.

a introdus mâna în celălalt buzunar luându-i telefonul mobil. Văzând că i s-a sustras telefonul, partea vătămată a pus din nou banii pe care îi avea în mână în buzunar, după care s-a îndreptat către inculpatul C.D., solicitând restituirea bunului. În acest moment, inculpatul L.V.G. profitând de neatenția părții vătămate a introdus mâna în buzunarul pantalonilor, sustrăgând suma de bani aflată în acesta. Inculpatul C.D. a exercitat acte de violență asupra părții vătămate în momentul în care acesta a încercat recuperarea sumei de la inculpatul L.V.G. Profitând de faptul că partea vătămată se afla pe podeaua magazinului ca urmare a violențelor exercitate asupra sa de inculpatul C.D., cei doi inculpați au părăsit locul comiterii faptei.

Partea vătămată a pornit în urmărirea celor doi, ocazie cu care a fost din nou împinsă de inculpatul C.D. într-un gard. Partea vătămată a venit la magazin pe care l-a încuiat, după care a pornit din nou în urmărirea celor doi deplasându-se până în zona trafic greu. Aici, partea vătămată a observat un echipaj de poliție cărora le-a adus la cunoștință activitatea infracțională desfășurată de cei doi inculpați. S-a procedat la imobilizarea de către organele de poliție a celor doi inculpați și efectuarea unei percheziții corporale. Partea vătămată a precizat că în momentul în care se deplasa în spatele celor doi inculpați, i-a observat pe aceștia cum s-au oprit la o tarabă și au împărțit banii sustrași.

Asupra inculpatului C.D. a fost găsită suma de 1.100.000 lei, iar asupra inculpatului L.V.G. s-a identificat suma de 882.000 lei. Monetarul întocmit de partea vătămată cu ocazia formulării plângerii penale corespundea cu cel constatat de organele de poliție cu ocazia efectuării percheziției corporale. În ceea ce privește telefonul mobil este posibil ca datorită stării avansate de ebrietate ca și distanței mari parcurse în momentul mobilizării de către organele de poliție, acesta să fi fost pierdut sau aruncat. Martorul I.C., vânzător la un magazin alăturat celui în care partea vătămată își desfășura activitatea, a confirmat prezența celor doi inculpați în magazinul situat pe str. Sebastian ca și îmbrâncirea părții vătămate de către aceștia.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și cei doi inculpați. În motivarea apelului său, parchetul a criticat sentința sub două aspecte: greșita confiscare a sumei de 150.000 lei de la fiecare inculpat în condițiile în care nu există dovada că telefonul a rămas la inculpați sau că aceștia l-au valorificat, precum și greșita individualizare a pedepsei, instanța de fond neținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. În apelurile inculpaților s-a criticat sentința pentru netemeinicie, de asemenea sub aspectul individualizării pedepselor considerate însă prea severe față de circumstanțele reale și personale. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 516/A din 10 septembrie 2003, a admis apelul inculpatului L.V.G.

și a respins apelurile procurorului și inculpatului C.D. A desființat sentința parțial și a redus pedeapsa de 7 ani aplicată inculpatului L.V.G. la 4 ani închisoare prin reținerea circumstanțelor atenunate prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.D. Prin recursul procurorului hotărârile sunt criticate pentru nelegalitate și netemeinicie privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului L.V.G. caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct.14 C. proc. pen. și pentru nerespectarea dispozițiilor art. 118 C. pen. caz de casare prevăzut de art.385 9 pct.17 C. proc. pen. Inculpatul C.D.

a criticat decizia și sentința susținând că nu a exercitat violențe pentru a sustrage bani sau alte bunuri și că așa cum a recunoscut coinculpatul L.V.G., acesta a sustras bani din buzunarul părții vătămate profitând de momentul în care partea vătămată se îmbrâncea cu el. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit.a), b) C. pen.. Curtea constată că recursurile sunt întemeiate numai pentru motivul prevăzut de art.385 9 pct.17 C. proc. pen. din recursul procurorului. Verificând actele și lucrările de la dosarul cauzei se constată că ambele instanțe au reținut corect vinovăția inculpaților și au încadrat fapta în textele de lege corespunzătoare.

La individualizarea pedepselor instanța de apel a motivat că spre deosebire de inculpatul C.D. care în timpul altercației cu partea vătămată a manifestat violențe încercând să o intimideze amenințând-o cu o sticlă spartă, inculpatul L.V.G. a intervenit și l-a determinat să se liniștească. S-a avut în vedere că inculpatul L.V.G. nu a exercitat violențe și profitând de momentul când partea vătămată se îmbrâncea cu C.D. și îi reproșa inculpatului că i-a sustras telefonul mobil de pe tejghea și i-a sustras banii din buzunar. Pe de altă parte, inculpatul L.V.G., nu a mai fost condamnat și din actele dosarului rezultă că era angajat al unei societăți comerciale de unde a primit referințe favorabile.

Așa fiind în mod corect, instanța de apel a apreciat că cei doi inculpați trebuie să fie sancționați diferențiat și a redus pedeapsa la 4 ani închisoare, făcând astfel o justă individualizare în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. Măsura confiscării dispusă de prima instanță este greșită și deși prin apelul procurorului s-a cerut înlăturarea ei, instanța de apel a menținut-o. Din motivarea instanței de apel rezultă că bunul sustras nu a fost restituit și cum partea vătămată nu s-a constituit parte civilă se impune confiscarea valorii acestuia potrivit evaluării făcută de partea vătămată. Potrivit art. 118 lit. d) C. pen. sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii dacă nu sunt restituite părții vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Din probele administrate și ținând seama de declarația părții vătămate, inculpatul L.V.G. a sustras suma de 2.000.000 lei pe care a împărțit-o cu coinculpatul C.D.. Asupra inculpaților reținuți s-au găsit 1.100.000 lei și respectiv 882.000 lei banii restituiți părții vătămate – deci prejudiciul în sumă de 2.000.000 lei a fost recuperat. Cu privire la telefonul mobil, din probele administrate nu rezultă că acest bun a fost sustras de inculpați. Din actele dosarului rezultă că inculpații au fost prinși imediat după săvârșirea tâlhăriei iar partea vătămată nu a observat, în timp ce-i urmărea, să fi aruncat telefonul. Chiar partea vătămată audiată a declarat că observând lipsa telefonului de pe birou l-a bănuit pe C.D.

ca fiind cel care l-a luat și de aceea i-a cerut să i-l restituie. Neexistând dovada certă că telefonul a fost sustras de inculpați, cum aceștia nu l-au aruncat și asupra lor nu a fost găsit aplicarea măsurii de siguranță a confiscării este nelegală. Având în vedere cele de mai sus recursurile urmează a fi admise, în baza art.385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând se va dispune casarea celor două hotărâri numai cu privire la măsura confiscării, care va fi înlăturată. În baza art.385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce arestul preventiv executat de inculpați până la data deciziei. Onorariul de avocat din oficiu pentru inculpatul L.V.G. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 516/A din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații C.D. și L.V. și de inculpatul C.D. Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 192 din 27 februarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la măsura confiscării. Înlătură confiscarea dispusă în baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, pentru ambii inculpați, de la 14 iunie 2002 la 10 februarie 2004. Onorariul de avocat pentru apărarea asigurată din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.