ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3520/2003

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119 din 11

februarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

condamnați, printre alții, inculpații:

- C.M.M. la două pedepse de câte 3

ani și 9 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a),

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită

cu 3 luni, în final acesta urmând să execute 4 ani închisoare.

- G.V.V. la două pedepse de câte 2

ani și 9 luni închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit.

b), art. 80 și cu referire la art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită

cu 3 luni, în final acesta având de executat 3 ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 22

decembrie 2001 la zi, pentru fiecare inculpat.

Prin aceeași hotărâre au mai fost

condamnați și inculpații M.C. la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni

închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 99 C.

pen., art. 74, art. 76 și art. 13 din același cod și S.P. la pedeapsa

rezultantă de un an și 9 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea

de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d)

și e), cu aplicarea art. 99, art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, s-a constatat că părțile

vătămate R.A. și D.P. nu s-au constituit părți civile, prejudiciile fiind

acoperite prin restituirea bunurilor sustrase.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 22 decembrie 2001, cei

patru inculpați s-au înțeles să deposedeze de bunuri persoane, în vederea

obținerii unor sume de bani.

În acest scop, împreună cu martorii V.O.

și C.L., inculpații au acostat-o pe partea vătămată R.A. pe B-dul. I.C. Brătianu,

au condus-o spre Pasajul Universității unde, prin amenințare cu un cuțit, i-au

luat un telefon mobil.

De menționat că martorii V.O. și C.L.,

îndepărtați de inculpați cu amenințarea că vor fi bătuți, s-au deplasat în

interiorul pasajului pentru a găsi un agent de pază, căruia să-i relateze cele

întâmplate.

La scurt timp după comiterea

infracțiunii, inculpații s-au deplasat în zona magazinului C. și prin violență

au deposedat-o pe partea vătămată D.P. de suma de 130.000 lei.

Actele de cercetare penală au

stabilit că inculpatul G.V.V. îi acoperea cu spatele pe autorii faptelor,

pentru ca persoanele care treceau prin apropiere să nu sesizeze cele

întâmplate.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate, proceselor

verbale de recunoaștere din grup, rapoartelor de expertiză medico-legală

psihiatrică, anchetelor sociale efectuate în cauză, dovezilor de restituire a

bunurilor sustrase, depozițiile martorilor V.I., C.C., V.W., O.R., probe

coroborate cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 377/ A din 3 iulie 2003, a admis apelul

formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte

sentința, a descontopit pedepsele aplicate celor patru inculpați, a înlăturat

sporurile de pedeapsă aplicate precum și dispozițiile art. 74 și art. 76 C.

pen.

Referitor la inculpații C.M.M. și G.V.V.,

instanța de apel i-a condamnat la câte 5 ani închisoare, pentru cele două

infracțiuni comise, fiecare dintre cei doi inculpați având de executat câte 5

ani închisoare, prin aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Apelurile formulate de inculpații C.M.M.

și G.V.V. au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații C.M.M. și G.V.V., aceștia solicitând reducerea

pedepselor sub minimul prevăzut de lege, prin reținerea în favoarea lor a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale

a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de pericolul

social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului, de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speță, aceste criterii de

individualizare au fost respectate de instanța de apel. Astfel, la dozarea

pedepselor aplicate celor doi inculpați s-a ținut seama de modul în care

inculpații au acționat (după o prealabilă înțelegere) de faptul că aceștia au

studiat atent locul comiterii infracțiunilor (într-o zonă în care aveau

posibilitatea să dispară cu ușurință) și-au repartizat în amănunțime sarcinile

(după ce acostau părțile vătămate, unii le loveau, altul deposeda victimele de

bunuri de valoare, altul acoperea cu spatele locul, pentru a nu fi observați de

persoanele care întâmplător treceau prin zonă) după care au acționat cu o

violență nejustificată, lovind victimele cu pumnii în abdomen și amenințându-le

cu un cuțit.

La dozarea pedepselor, instanța de

apel a avut în vedere și urmările produse, vârsta fragedă a victimelor (ambele

minore) și trauma psihică adusă acestora în urma agresiunilor excesive

suportate.

Comiterea a două infracțiuni în

concurs real, modul de operare a celor patru inculpați, care indică o certă

înclinație spre violență, relevă un pericol social ridicat, fapt apreciat de

instanța de apel care a aplicat pedepse corespunzătoare, de natură să asigure

realizarea scopului coercitiv și preventiv educativ al sancțiunii penale.

Faptul că inculpații nu au

antecedente penale, nu constituie un motiv pentru aplicarea în mod automat a

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. (așa cum au solicitat

inculpații prin recursul declarat) acest aspect fiind avut în vedere de

instanță, atunci când aplică dispozițiile art. 72 C. pen., lipsa antecedentelor

penale neidentificându-se cu buna comportare avută anterior săvârșirii

infracțiunii, în sensul art. 74 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește atitudinea

inculpaților referitor la faptele reținute în sarcina lor este de precizat că

aceștia nici nu puteau adopta o altă poziție atâta vreme cât probele administrate

indicau clar vinovăția lor (de altfel inculpatul G.V.V. a negat în faza de

urmărire penală participarea sa la comiterea infracțiunilor), motiv pentru care

nu se poate reține circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere a faptelor și făptuitorilor au fost analizate de instanța de

apel, iar pedepsele aplicate, (minimul prevăzut de textul sancționator)

corespund criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., motiv

pentru care recursurile declarate sunt nefondate și vor fi respinse, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpații vor fi

obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M.M. și G.V.V., împotriva deciziei penale nr. 377/ A

din 3 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpaților timpul arestării preventive de la 22 decembrie 2001, la 27 august

2003.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

august 2003.