ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 733/2004

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin referatul de propunere a arestării preventive a învinuitului S.T., din 4 februarie 2004, P.N.A. solicită arestarea preventivă a sus-numitului pe o perioadă de 29 de zile, fiind învinuit de săvârșirea a 3 infracțiuni prevăzute de art.257 C. pen., cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000. In esență, se arată că, învinuitul – subcomisar la Poliția sectorului 3, în calitate de asistent universitar, la catedra de drept a Academiei de Poliție București a pretins diferite sume de bani, între 400-600 dolari SUA, pentru a interveni la membrii comisiilor de reexaminare a lucrărilor de licență, în vederea promovării examenelor de către cei care i-au solicitat aceasta.

De asemenea, același inculpat a mai pretins valută pentru a procura și comunica subiectele de admitere în aceeași facultate pentru anul universitar 2002-2003. Invinuitul a fost reținut în cauză prin Ordonanța procurorului din 3 februarie 2004 în dosarul nr.447/P/2003 al P.N.A. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea nr.2/F din 4 februarie 2004 a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului S.T. formulată de P.N.A. și a dispus arestarea inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la 4 februarie 2004, până la 3 martie 2004. Curtea a reținut următoarele: Învinuitul S.T., în vara anului 2002 a pretins suma de 500 dolari SUA de la numitul G.S.

pentru a-l ajuta pe acesta în sensul de a vorbi cu membrii comisiei de reexaminare pentru examentul de licență în vederea promovării acestui examen. În același mod a discutat și cu martorul L.A. In luna iulie 2002, învinuitul a promis numitului D.G. că, încearcă să procure pentru o cunoștință a acestuia subiectele de admitere la Facultatea de drept din cadrul Academiei de Poliție, solicitând suma de 500 dolari SUA. Este adevărat că, în nici unul din cele 3 cazuri, învinuitul nu a primit și banii dar aceasta s-a datorat imposibilității de a finaliza cele promise și nu, că nu ar fi dorit acest lucru. De altfel, învinuitul a recunoscut faptele, astfel cum rezultă din depoziția sa dată în fața instanței, din care rezultă că, în condițiile în care se finaliza activitatea sa infracțională propusă, și-ar fi reținut și pentru el o parte din sumele pretinse.

În considerentele de mai sus, există indicii temeinice că învinuitul a săvârșit faptele de trafic de influență, prevăzute de art.257 C. pen., astfel încât propunerea de arestare preventivă a acestuia este justificată și urmează a fi admisă. La luarea măsurii arestării preventivă, Curtea are în vedere atât dispozițiile art.136, 143 și 146 C. proc. pen., cât și dispozițiile art.148 lit.h C. proc. pen., și apreciem că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de ultimul text de lege, condiția pericolului concret pentru ordinea publică constând în aceea că, prin funcția sa și calitatea de cadru universitar la o instituție de învâțământ superior de profil, fiind autor al unor fapte de corupție, lăsarea în libertate a învinuitului fiind de natură a da naștere unei stări de insecuritate socială.

Ca urmare, în baza art.148 lit.h C. proc. pen. și art.149 C. proc. pen., se va dispune arestarea preventivă a inculpatului S.T. pe o perioadă de 29 zile. Impotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o, ca neteneinică și nelegală. Inculpatul a susținut prin apărătorul său că încă de la început a adoptat o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor comise și prin urmare, nu există temeiuri de a se considera că va împiedica în vreun mod, normala desfășurare a procesului penal, susținând, totodată, că hotărârea atacată nu cuprinde nici considerentele pe baza cărora instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.148 lit.h C. proc. pen. Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului făcute prin apărător ori personal, în speță, sunt îndeplinite cumulativ, condițiile cerute de art.148 lit.h C. proc. pen., inclusiv, condiția pericolului concret, pentru ordinea publică, fiind evident că lăsarea sa în libertate, în condițiile faptelor ce i se impută, ar putea trezi opiniei publice, un puternic sentiment de insecuritate socială. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art.385 15 alin.1 pct.1 lit.b C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.T. împotriva încheierii nr.2/F din 4 februarie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr.486/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2004.