ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 733/2004

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

referatul de propunere a arestării preventive a învinuitului S.T.,

din 4

februarie 2004, P.N.A. solicită arestarea  preventivă a sus-numitului pe o

perioadă de  29 de zile, fiind învinuit de săvârșirea a 3 infracțiuni prevăzute

de art.257 C. pen., cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.

In esență, se arată că, învinuitul –

subcomisar la Poliția sectorului 3, în calitate de  asistent universitar, la

catedra de drept a Academiei de Poliție București a pretins  diferite sume de

bani, între 400-600 dolari SUA, pentru a interveni la membrii comisiilor de

reexaminare  a lucrărilor de licență, în vederea promovării examenelor de

către  cei care i-au solicitat aceasta.

De

asemenea, același inculpat a mai  pretins valută pentru a procura și comunica

subiectele de admitere în aceeași facultate pentru anul universitar 2002-2003.

Invinuitul

a fost reținut în cauză prin Ordonanța  procurorului din 3 februarie 2004 în

dosarul nr.447/P/2003 al P.N.A.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea nr.2/F din 4 februarie

2004 a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a  inculpatului

S.T.

formulată de P.N.A. și a dispus arestarea

inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, de la 4 februarie 2004, până la 3

martie 2004.

Curtea

a reținut următoarele:

Învinuitul

S.T., în vara anului 2002 a pretins suma de 500 dolari SUA de la numitul G.S.

pentru  a-l ajuta pe acesta în sensul de a vorbi cu membrii comisiei de

reexaminare pentru  examentul de licență  în vederea promovării acestui examen.

În

același mod a discutat și cu martorul  L.A.

In luna

iulie 2002, învinuitul a promis numitului D.G. că, încearcă să procure pentru o

cunoștință a acestuia  subiectele de admitere la Facultatea de  drept din

cadrul Academiei de Poliție, solicitând  suma de 500 dolari SUA.

Este

adevărat că, în nici unul din cele 3 cazuri, învinuitul nu a primit și banii

dar aceasta s-a datorat imposibilității de  a finaliza cele promise și nu, că

nu ar fi dorit acest lucru.

De

altfel, învinuitul a recunoscut faptele, astfel cum rezultă din  depoziția sa

dată  în fața instanței, din care rezultă că, în condițiile în care se finaliza

activitatea  sa infracțională propusă, și-ar fi reținut  și pentru el o parte

din sumele pretinse.

În

considerentele de mai sus, există indicii temeinice că învinuitul a săvârșit

faptele de  trafic de influență, prevăzute de art.257 C. pen., astfel încât

propunerea de arestare preventivă a acestuia este justificată și urmează  a fi

admisă.

La

luarea măsurii arestării preventivă, Curtea are în vedere atât dispozițiile

art.136, 143 și 146  C. proc. pen., cât și dispozițiile art.148 lit.h C. proc.

pen., și apreciem că sunt îndeplinite cumulativ  condițiile cerute de ultimul

text de lege, condiția pericolului  concret pentru ordinea publică constând  în

aceea că, prin funcția sa și calitatea de cadru universitar la o instituție de

învâțământ superior de profil, fiind autor  al unor fapte de corupție, lăsarea

în libertate a învinuitului fiind de natură  a da naștere unei stări de

insecuritate socială.

Ca

urmare, în baza art.148 lit.h C. proc. pen. și art.149 C. proc. pen., se va

dispune arestarea preventivă a inculpatului S.T. pe o perioadă de 29 zile.

Impotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o,

ca neteneinică și nelegală.

Inculpatul

a susținut prin apărătorul său că încă de la început a adoptat o atitudine

sinceră, de recunoaștere a faptelor comise și prin urmare, nu există  temeiuri

de a  se considera că va împiedica în vreun mod, normala desfășurare a

procesului penal, susținând, totodată, că hotărârea atacată nu cuprinde nici

considerentele  pe baza cărora instanța a reținut incidența în cauză a

dispozițiilor art.148 lit.h C. proc. pen.

Recursul

este nefondat.

Contrar

susținerilor inculpatului făcute  prin apărător ori personal, în speță, sunt

îndeplinite cumulativ, condițiile cerute de art.148 lit.h C. proc. pen.,

inclusiv, condiția pericolului concret, pentru ordinea  publică, fiind evident

că lăsarea sa în libertate, în condițiile faptelor ce i se impută, ar putea

trezi opiniei publice, un puternic sentiment de insecuritate socială.

În

raport cu cele arătate, Curtea va trebui  să privească recursul de față ca

nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art.385

15

alin.1 pct.1

lit.b C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Văzând

și reglementarea plății cheltuielilor  judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.T. împotriva încheierii nr.2/F din 4 februarie 2004 a

Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul

nr.486/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

600.000 lei, cu titlu de  cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 6 februarie 2004.