ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4408/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință nr. 37/I.P./2003 din data de 3 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2371/2003, Curtea de Apel Oradea, în temeiul dispozițiilor art. 300 2 , combinat cu art. 160 c C. proc. pen., a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P.I., prin ordonanța de arestare preventivă nr. 18 din 15 aprilie 2003, de către Parchetul Național Anticorupție, în dosarul nr. 107/P/2002, cu 15 zile, de la data de 11 octombrie 2003, până la data de 25 octombrie 2003, inclusiv. Totodată, în temeiul art. 139, combinat cu art. 136 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus respingerea cererii formulate de inculpatul P.I., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.I. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. 107/P/2002 din 30 iunie 2003, Parchetul Național Anticorupție a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 lit. a), b) și c) și art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. La data de 15 aprilie 2003, Parchetul Național Anticorupție a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 1 și art. 7 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe o durată de 30 zile.

Temeiul arestării preventive l-au constituit dispozițiile art. 148 lit. d) și h) C. proc. pen. S-a reținut că, în calitate de șef al Serviciului Poliției Rutiere din cadrul IPJ Satu Mare, inculpatul P.I. a pretins și primit în perioada 27 august 2002, 7 martie 2003, suma de 20.250 euro, 3.500 dolari SUA și 10 milioane lei, pentru ca 64 de candidați la examenele de obținere a permiselor de conducere să fie declarați admiși. Dispunând prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 37/I.P. din 3 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a constatat că aceasta se impune întrucât, pe de-o parte, există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta prevăzută de legea penală reținută în sarcina sa, iar pe de altă parte, se mențin temeiurile prevăzute de art. 148 lit. d) și h) C. proc.

pen. Pe același argument, al subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, s-a respins și cererea inculpatului, de a se dispune înlocuirea acesteia cu măsura neprivativă de libertate, prevăzută de art. 136 lit. b) C. proc. pen. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând judecarea sa în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile, pentru a se menține starea de arest. În subsidiar, s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a încheierii Curții de Apel Oradea, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece aceasta nu a motivat hotărârea. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 9 și 17 1 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, în conformitate cu cerințele art. 160 lit. c) C. proc. pen., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin în continuare și impun, pentru încă 15 zile, privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul P.I. a fost arestat și trimis în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție de pericolul social ridicat, determinat de calitatea și funcția avute în cadrul Serviciului Poliției Rutiere Satu Mare și de întinderea activității infracționale, care a antrenat zeci de persoane și sume mare de bani, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina sa, este mai mare de 4 ani.

Motivele avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate fiind actuale, cererea de înlocuire a arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea apare ca nefondată și a fost în mod just respinsă. Curtea constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând argumente suficiente, pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că invocarea nulității relative a încheierii recurate nu este întemeiată. Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul P.I. ca nefondat și să dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva încheierii nr. 37/I/P din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 2371/2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.