ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3494/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC O.C. SRL Bacău a acționat în judecată

pe pârâta B.S., reprezentată de tutorele N.M. și Autoritatea Tutelară Primăria

Municipiului Bacău, în contradictoriu cu care a solicitat să se constate că

societatea reclamantă își continuă activitatea, având unic asociat în persoana

lui B.C. și că societatea a achitat minorei contravaloarea părților sociale,

deținute de autorul său decedat, precum și contravaloarea cotelor părți din

patrimoniul societății.

În petitul acțiunii, reclamanta a solicitat ca

instanța să dispună efectuarea de mențiuni la Registrul comerțului, privind

continuarea activității societății cu unic asociat și preluarea tuturor

părților sociale de către acesta.

Prin cererea reconvențională, formulată în cauză,

pârâta a solicitat să se constate că a optat pentru continuarea activității ca

asociat al reclamantei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 13 C.

com., în sensul că tutorele N.M. a fost autorizat să continue, în interesul

minorei, comerțul început de autorul acesteia, prin încheierea nr. 442 din 11

iulie 1997 a Tribunalului Bacău. A solicitat să se constate nulitatea absolută

a Hotărârii A.G.A. din 5 noiembrie 1996, prin care s-a hotărât continuarea

activității societății fără moștenitorii asociatului decedat și s-a mai

solicitat stabilirea valorii cotei-părți ce revine minorei din patrimoniul

societății, precum și solicitarea de a se dispune efectuarea de mențiuni la

Registrul Comerțului, privind continuarea activității societății cu B.S. ca

succesoare a asociatei B.L.M.

Tribunalul Bacău, prin sentința nr. 196 din 6 martie

1998, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală și a admis cererea

reconvențională numai în aspectul privind capătul de cerere referitor la constatarea

nulității hotărârii A.G.A. din 5 octombrie 1996, fiind respinse celelalte

capete de cerere.

Apelurile declarate de părțile în proces au fost

admise de Curtea de Apel Bacău, care, prin decizia nr. 601 din 2 noiembrie 2000,

a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță de fond, unde s-a înregistrat sub nr. 72/2001.

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului

1960/2001 al Tribunalului Bacău, aceeași reclamantă SC O.C. SRL Bacău a mai

formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei B.S., prin tutorele acesteia

N.M., cu solicitarea de a se constata retragerea pârâtei din societate.

Au fost conexate cele două dosare și instanța de

fond, în rejudecare, a pronunțat sentința nr. 321 din 28 martie 2001, prin care

a respins, ca nefondate, acțiunea principală și acțiunea conexă, formulată de

reclamantă.

Cererea reconvențională a fost admisă în parte prin

această hotărâre și s-au constatat următoarele:

- că pârâta a dobândit calitate de asociată a SC O.C.

SRL, în calitate de descendentă a asociatei defuncte B.L.M.;

- nulitatea hotărârii A.G.A. a SC O.C. SRL Bacău din

5 octombrie 1996.

Au fost respinse capetele de cerere privind

constatarea îndeplinirii condițiilor art. 13 C. com. și efectuarea de mențiuni

în Registrul Comerțului.

S-a luat act că pârâta a renunțat la capătul de

cerere privind stabilirea cotei părți cuvenite din patrimoniul societății

reclamante.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a ținut

seama de prevederea cuprinsă în art. 7 al statutului societății, potrivit cu

care, dacă succesorii unui asociat refuză calitatea de asociat, nu mai are

dreptul la părți sociale, corelat cu faptul că pârâta minoră, prin tutore, și-a

exprimat dorința de a continua activitatea comercială începută de autorul

acesteia.

Apelul declarat de reclamanta SC O.C. SRL Bacău

împotriva de Curtea de Apel Bacău, care, prin decizia nr. 481 din 5 iulie 2001,

a reținut că ansamblul probelor administrate în cauză relevă faptul că nu se

impune schimbarea hotărârii apelate, care a fost dată cu respectarea legii.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta SC O.C.

SRL Bacău a declarat recurs, susținând că este lipsită de temeinicie și

legalitate, întrucât:

- greșit instanțele anterioare au avut în vedere

numai prevederile art. 7 din statutul societății, iar nu și pe cele cuprinse în

Legea nr. 31/1990, republicată, caz în care ar fi constatat că succesorul legal

nu poate dobândi

ope legis

calitatea de asociat, afară numai dacă există

opțiunea în acest sens a asociatului rămas în viață;

- greșit hotărârea recurată s-a pronunțat în ce

privește cererea reconvențională, menținând dispoziția instanței de fond, care

a constatat că intimata B.S. a dobândit calitatea de asociat și a respins, fără

o motivație convingătoare, excepția lipsei capacității de exercițiu a tutorelui

N.M.;

- s-a menținut incorect dispoziția instanței de fond

de anulare a hotărârii A.G.A. din 5 octombrie 1996; această hotărâre nu a fost

atacată cu opoziție, cum prevede legea, iar instanța nu a luat în considerare

faptul că, prin convenție ulterioară, minora a înțeles să renunțe la calitatea

de asociat;

- greșit s-a respins acțiunea conexă a reclamantei,

atâta vreme, cât, prin convenție, tutorele N.M. a optat necondiționat pentru

restituirea părților sociale.

Recursul reclamantei este neîntemeiat.

Criticile din recurs nu sunt de natură a conduce la

modificarea acestei hotărâri.

Astfel, primul motiv de recurs a fost analizat și ca

motiv de apel și corect, prin hotărârea recurată, s-a stabilit că este

neîntemeiat.

Susținerea reclamantei că nu au fost analizate

prevederile art. 150 și 170 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu sunt reale. În

această hotărâre s-au analizat absolut toate aspectele legate de dobândirea

calității de asociat al succesorului autorului decedat, stabilindu-se corect că

prevederile art. 150 din această lege se referă la continuarea sau

necontinuarea activității societății cu moștenitorii asociatului decedat, iar

nu la transmiterea de părți sociale, precum și că prevederile art. 170 din

același act normativ nu sunt aplicabile în speță, fiind stabilit concret că

tutorele minorei pârâte și-a manifestat opțiunea ca minora să continue

activitatea în cadrul societății, ca asociat.

De altfel, Autoritatea Tutelară, ce funcționează la

Primăria Municipiului Bacău, prin decizia 867 din 21 octombrie 1996, și

Tribunalul Bacău, prin încheierea nr. 442 din 17 iulie 1997 (dosarul 4965/1997

al acestei instanțe) nu au încuviințat tutorelui să cesioneze asociatului rămas

în viață părțile sociale ale asociatului decedat, în detrimentul intereselor

patrimoniale ale minorei.

Așadar, opțiunea asociatului rămas în viață nu este

semnificativă; nici un text de lege nu impune acest lucru.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit cu

care instanța de apel a menținut dispozițiile cuprinse în hotărârea instanței

de fond, vizând cererea reconvențională. Atâta vreme, cât s-a statuat că

minorul are vocație la succesiunea asociatului decedat prin tutorele desemnat

prin hotărâre judecătorească definitivă, iar calitatea de asociat o dobândește

succesorul, nu reprezentantul său legal; orice susținere, privind lipsa capacității

de exercițiu a tutorelui, este străină cauzei și corect această excepție a fost

respinsă prin hotărârile anterioare. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât

prevederile art. 13 C. com. instituie, peste prevederile art. 129 C. fam., o

garanție pentru minor în apărarea drepturilor sale patrimoniale.

Și motivul de recurs, ce privește anularea Hotărârii

A.G.A. a SC O.C. SRL Bacău din 5 octombrie 1996, a fost analizat ca motiv de

apel, ocazie cu care, de asemenea, corect, această instanță a reținut că nu

este întemeiat, întrucât, din textul art. 144 coroborat cu art. 90 din Legea nr.

31/1990, hotărârile adunării generale pot fi atacate cu cereri în anulare,

promovate la instanța de pe raza teritorială a sediului societății, ceea ce, în

fapt, a solicitat pârâta prin cerere reconvențională, iar instanța de fond a

încuviințat cererea, hotărâre corect menținută cu ocazia judecării apelului

reclamantei.

Nici motivul de recurs, potrivit cu care greșit s-a

respins acțiunea conexă a reclamantei, nu este întemeiat. Prin această cerere,

reclamanta a solicitat să se constate că pârâta s-a retras din societate,

printr-un înscris semnat de tutorele acesteia.

Înțelegerea de mai sus, astfel cum a reținut instanța

de fond, situație menținută și prin decizia recurată, nu poate fi interpretată

ca o manifestare de voință de a se retrage din societate, ci doar o tranzacție

asupra drepturilor bănești, cuvenite minorei, ca urmare a activității

desfășurate de autoarea sa în cadrul societății.

În consecință, pentru cele arătate mai sus, Curtea va

respinge recursul reclamantei nefiind întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC O.C. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 481 din 5 iulie 2001 a

Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2003.