ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3494/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O.C. SRL Bacău a acționat în judecată pe pârâta B.S., reprezentată de tutorele N.M. și Autoritatea Tutelară Primăria Municipiului Bacău, în contradictoriu cu care a solicitat să se constate că societatea reclamantă își continuă activitatea, având unic asociat în persoana lui B.C. și că societatea a achitat minorei contravaloarea părților sociale, deținute de autorul său decedat, precum și contravaloarea cotelor părți din patrimoniul societății. În petitul acțiunii, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună efectuarea de mențiuni la Registrul comerțului, privind continuarea activității societății cu unic asociat și preluarea tuturor părților sociale de către acesta.

Prin cererea reconvențională, formulată în cauză, pârâta a solicitat să se constate că a optat pentru continuarea activității ca asociat al reclamantei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 13 C. com., în sensul că tutorele N.M. a fost autorizat să continue, în interesul minorei, comerțul început de autorul acesteia, prin încheierea nr. 442 din 11 iulie 1997 a Tribunalului Bacău. A solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 5 noiembrie 1996, prin care s-a hotărât continuarea activității societății fără moștenitorii asociatului decedat și s-a mai solicitat stabilirea valorii cotei-părți ce revine minorei din patrimoniul societății, precum și solicitarea de a se dispune efectuarea de mențiuni la Registrul Comerțului, privind continuarea activității societății cu B.S.

ca succesoare a asociatei B.L.M. Tribunalul Bacău, prin sentința nr. 196 din 6 martie 1998, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală și a admis cererea reconvențională numai în aspectul privind capătul de cerere referitor la constatarea nulității hotărârii A.G.A. din 5 octombrie 1996, fiind respinse celelalte capete de cerere. Apelurile declarate de părțile în proces au fost admise de Curtea de Apel Bacău, care, prin decizia nr. 601 din 2 noiembrie 2000, a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, unde s-a înregistrat sub nr. 72/2001. Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului 1960/2001 al Tribunalului Bacău, aceeași reclamantă SC O.C.

SRL Bacău a mai formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei B.S., prin tutorele acesteia N.M., cu solicitarea de a se constata retragerea pârâtei din societate. Au fost conexate cele două dosare și instanța de fond, în rejudecare, a pronunțat sentința nr. 321 din 28 martie 2001, prin care a respins, ca nefondate, acțiunea principală și acțiunea conexă, formulată de reclamantă. Cererea reconvențională a fost admisă în parte prin această hotărâre și s-au constatat următoarele: - că pârâta a dobândit calitate de asociată a SC O.C. SRL, în calitate de descendentă a asociatei defuncte B.L.M.; - nulitatea hotărârii A.G.A. a SC O.C. SRL Bacău din 5 octombrie 1996. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea îndeplinirii condițiilor art. 13 C. com.

și efectuarea de mențiuni în Registrul Comerțului. S-a luat act că pârâta a renunțat la capătul de cerere privind stabilirea cotei părți cuvenite din patrimoniul societății reclamante. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a ținut seama de prevederea cuprinsă în art. 7 al statutului societății, potrivit cu care, dacă succesorii unui asociat refuză calitatea de asociat, nu mai are dreptul la părți sociale, corelat cu faptul că pârâta minoră, prin tutore, și-a exprimat dorința de a continua activitatea comercială începută de autorul acesteia. Apelul declarat de reclamanta SC O.C. SRL Bacău împotriva de Curtea de Apel Bacău, care, prin decizia nr. 481 din 5 iulie 2001, a reținut că ansamblul probelor administrate în cauză relevă faptul că nu se impune schimbarea hotărârii apelate, care a fost dată cu respectarea legii.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta SC O.C. SRL Bacău a declarat recurs, susținând că este lipsită de temeinicie și legalitate, întrucât: - greșit instanțele anterioare au avut în vedere numai prevederile art. 7 din statutul societății, iar nu și pe cele cuprinse în Legea nr. 31/1990, republicată, caz în care ar fi constatat că succesorul legal nu poate dobândi ope legis calitatea de asociat, afară numai dacă există opțiunea în acest sens a asociatului rămas în viață; - greșit hotărârea recurată s-a pronunțat în ce privește cererea reconvențională, menținând dispoziția instanței de fond, care a constatat că intimata B.S. a dobândit calitatea de asociat și a respins, fără o motivație convingătoare, excepția lipsei capacității de exercițiu a tutorelui N.M.; - s-a menținut incorect dispoziția instanței de fond de anulare a hotărârii A.G.A.

din 5 octombrie 1996; această hotărâre nu a fost atacată cu opoziție, cum prevede legea, iar instanța nu a luat în considerare faptul că, prin convenție ulterioară, minora a înțeles să renunțe la calitatea de asociat; - greșit s-a respins acțiunea conexă a reclamantei, atâta vreme, cât, prin convenție, tutorele N.M. a optat necondiționat pentru restituirea părților sociale. Recursul reclamantei este neîntemeiat. Criticile din recurs nu sunt de natură a conduce la modificarea acestei hotărâri. Astfel, primul motiv de recurs a fost analizat și ca motiv de apel și corect, prin hotărârea recurată, s-a stabilit că este neîntemeiat. Susținerea reclamantei că nu au fost analizate prevederile art. 150 și 170 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu sunt reale.

În această hotărâre s-au analizat absolut toate aspectele legate de dobândirea calității de asociat al succesorului autorului decedat, stabilindu-se corect că prevederile art. 150 din această lege se referă la continuarea sau necontinuarea activității societății cu moștenitorii asociatului decedat, iar nu la transmiterea de părți sociale, precum și că prevederile art. 170 din același act normativ nu sunt aplicabile în speță, fiind stabilit concret că tutorele minorei pârâte și-a manifestat opțiunea ca minora să continue activitatea în cadrul societății, ca asociat. De altfel, Autoritatea Tutelară, ce funcționează la Primăria Municipiului Bacău, prin decizia 867 din 21 octombrie 1996, și Tribunalul Bacău, prin încheierea nr. 442 din 17 iulie 1997 (dosarul 4965/1997 al acestei instanțe) nu au încuviințat tutorelui să cesioneze asociatului rămas în viață părțile sociale ale asociatului decedat, în detrimentul intereselor patrimoniale ale minorei.

Așadar, opțiunea asociatului rămas în viață nu este semnificativă; nici un text de lege nu impune acest lucru. Nu este întemeiat nici motivul de recurs, potrivit cu care instanța de apel a menținut dispozițiile cuprinse în hotărârea instanței de fond, vizând cererea reconvențională. Atâta vreme, cât s-a statuat că minorul are vocație la succesiunea asociatului decedat prin tutorele desemnat prin hotărâre judecătorească definitivă, iar calitatea de asociat o dobândește succesorul, nu reprezentantul său legal; orice susținere, privind lipsa capacității de exercițiu a tutorelui, este străină cauzei și corect această excepție a fost respinsă prin hotărârile anterioare. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât prevederile art. 13 C. com.

instituie, peste prevederile art. 129 C. fam., o garanție pentru minor în apărarea drepturilor sale patrimoniale. Și motivul de recurs, ce privește anularea Hotărârii A.G.A. a SC O.C. SRL Bacău din 5 octombrie 1996, a fost analizat ca motiv de apel, ocazie cu care, de asemenea, corect, această instanță a reținut că nu este întemeiat, întrucât, din textul art. 144 coroborat cu art. 90 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale pot fi atacate cu cereri în anulare, promovate la instanța de pe raza teritorială a sediului societății, ceea ce, în fapt, a solicitat pârâta prin cerere reconvențională, iar instanța de fond a încuviințat cererea, hotărâre corect menținută cu ocazia judecării apelului reclamantei.

Nici motivul de recurs, potrivit cu care greșit s-a respins acțiunea conexă a reclamantei, nu este întemeiat. Prin această cerere, reclamanta a solicitat să se constate că pârâta s-a retras din societate, printr-un înscris semnat de tutorele acesteia. Înțelegerea de mai sus, astfel cum a reținut instanța de fond, situație menținută și prin decizia recurată, nu poate fi interpretată ca o manifestare de voință de a se retrage din societate, ci doar o tranzacție asupra drepturilor bănești, cuvenite minorei, ca urmare a activității desfășurate de autoarea sa în cadrul societății. În consecință, pentru cele arătate mai sus, Curtea va respinge recursul reclamantei nefiind întemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.C. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 481 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.