ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.06.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2006

HOTĂRÂRE
08.06.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2130/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 27 iunie 1997, reclamanta SC E.T. SRL a chemat în judecată pe minora

B.S.S. prin tutore N.M. precum și Autoritatea tutelară reprezentată prin

primarul municipiului Bacău solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța

să se constate că societatea își continua activitatea cu unic asociat în

persoana administratorului – asociat deoarece în cauză nu se îndeplinesc

condițiile art. 13 C. com., să se constate că societatea achită numeric

contravaloarea părților sociale deținute de părintele decedat dividendele și

contravaloarea cotelor părți din patrimoniul societății să se dispună

efectuarea de mențiuni în Registrul comerțului privind continuarea activității

cu unic asociat, care va administra și reprezenta societatea, va încasa

beneficiile și va răspunde de pierderi și preluarea tuturor părților sociale de

către asociatul unic.

În susținerea cererii

administratorul asociat al societății a arătat că împreună cu B.F. a constituit

SC E.T. SRL cu un capital social de 106.343.365 lei divizat în 10 părți sociale

fiecare asociat deținând câte 5 părți sociale.

La data de 24 august 1996 a

decedat asociatul B.F. de pe urma căruia a rămas moștenitor B.S.S. moștenitoare

a diferite bunuri mobile și imobile dar și drepturi ce izvorăsc din calitatea

de asociat și anume: părți sociale, dividende, până la data decesului și cota

de patrimoniu.

Prin dispoziția nr. 850 din

11 octombrie 1996 a Primarului municipiului Bacău a fost numită R.L. curator

pentru minoră, în vederea reprezentării acesteia la dezbaterea succesiunii.

Prin dispoziția nr. 867 din

21 octombrie 1996 emisă de aceiași autoritate s-a desemnat tutore în persoana

bunicului matern al minorei N.M.

Deși nu s-a dezbătut

succesiunea reclamanta înțelege să recunoască minorei toate drepturile ce

derivă din calitatea de asociat a tatălui său.

Reclamanta susține că a fost

forțată să promoveze acțiune datorită comportării nefirești a tutorelui care,

pe de o parte obstrucționează bunul mers al activității societății, opunându-se

fără temei la perfectarea unor contracte, ori la obținerea de credite strict

necesare funcționării și dezvoltării societății, iar pe de altă parte nu ține

seama de interesele minorei, împiedicând finalizarea dezbaterii succesorale.

În contractul de societate

nu se prevede faptul că societatea își va continua activitatea cu moștenitorii

în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990,

societatea fiind de acord să achite minorei toate drepturile ce i se cuvin

conform legii și actelor de evaluare.

Pârâta prin tutore a

formulat cerere reconvențională solicitând să se constate ca în baza art. 6 din

statutul societății, succesorul legal B.S.S. a optat prin tutorele N.M., la

data de 11 noiembrie 1996, pentru continuarea activității ca asociat; să se

dispună autorizarea tutorelui să continue, în interesul minorei, comerțul

început de autorul acesteia deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege și de actele constitutive; să se dispună efectuarea de mențiuni în

registrul comerțului cu privire la continuarea activității SC E.T. SRL cu

succesorul legal, reprezentată prin tutore, în locul asociatului decedat, să se

constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale prin care s-a hotărât

continuarea activității fără moștenitorii asociatului B.F. să se constate că SC

E.T. SRL realizează activitatea esențială cu mijloacele fixe de SC O.D. SRL,

iar asociatul unic al acestei societăți, B.L.M. a decedat, iar calitatea de

unic moștenitor revine fiicei sale, B.S.S. căreia în dubla sa calitate și de

succesor al asociatului B.F., urmează să i se stabilească o cotă majoritară la

repartizarea profitului net al societății reclamante; să se stabilească

valoarea cotei părți ce revine minorei în calitate de succesoare legală, din

patrimoniu, dividende pe anii 1996 și 1997 și capitalul social.

La data de 30 iunie 1998,

reclamanta a solicitat completând acțiunea, să se constate că minora s-a retras

din societate în condițiile art. 142 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 motivat de

împrejurarea că tutorele și-a manifestat în numele minorei, expres opțiunea de

a-i fi restituite minorei părțile sociale deținute de autorul său, în acest

sens încheindu-se un acord scris, în baza căruia s-a efectuat plata parțială a

părților sociale, plată acceptată de pârât și folosită în interesul minorei.

Tribunalul Vrancea, urmare

strămutării cauzei de pe rolul Tribunalului Bacău, prin sentința nr. 121 din 8

martie 2001, a admis în parte acțiunea, a constatat că societatea își continuă

activitatea cu unic asociat în persoana administratorului B.G. Dan Marcel;

constată că societatea a achitat pârâtei minore contravaloarea părților

sociale, dividendele și contravaloarea cotei părți din patrimoniu ce se

cuveneau autorului decedat, în sumă de 45.045.000 lei.

S-a dispus efectuarea mențiunilor

în Registrul Comerțului privind continuarea activității cu unic asociat.

A respins excepția lipsei

capacității de exercițiu a drepturilor procedurale ale pârâtului – reclamant

prevăzute de art. 43 C. proc. civ., invocată de reclamantă, ca neîntemeiată.

S-a respins totodată și

excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește nulitatea absolută a

hotărârii adunării generale din 5 octombrie 1996, invocată de reclamantă ca

neîntemeiată.

Totodată s-a respins, ca

neîntemeiată, completarea la acțiune, cât și cererea reconvențională.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 442 din 17 iulie 1997 a

Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 972 din 27 martie

2000 a Curții de Apel București s-a respins cererea petentului N.M., prin care

a solicitat să fie autorizat să continue pentru minoră comerțul autorului său

decedat, în SC E.T. SRL.

Din statutul acestei

societăți rezultă că în cazul în care părțile sociale sunt dobândite prin

succesiune societatea este obligată să plătească părțile sociale conform

ultimului bilanț aprobat, ceea ce exclude dobândirea calității de asociat prin

succesiune.

Conform ultimului bilanț,

respectiv la 31 decembrie 1995 prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit

că minorei i se cuvine suma de 44.978.529 lei cu titluri de drepturi de creanță

corespunzătoare procentului de 50 % de participare la capitalul social.

S-a mai reținut că la data

de 27 februarie 1997 societatea a depus într-un cont bancar pe numele minorei

suma de 45.045.000 lei, cu titlu de contravaloare părți sociale, din patrimoniu

și dividende respectând dispozițiile statutare.

Prin decizia civilă nr. 8

din 23 iunie 2000 a Tribunalului Bacău, irevocabilă, s-a admis recursul SC E.T.

SRL în contradictoriu cu minora B.S.S., s-a casat rezoluția nr. 3890 din 24

septembrie 1999 a directorului Oficiului Registrului Comerțului, s-a admis

cererea, s-a dispus înscrierea de mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului conform

actului adițional autentificat sub nr. 2506 din 29 iulie 1999.

Acest act adițional cuprinde

modificarea actelor constitutive ale societății în ceea ce privește continuarea

activității cu asociatul unic B.C.P. și cesionarea tuturor părților sociale

către B.D.M. ce devine asociat unic și administrator.

În aceste condiții instanța

de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 224 alin. (2) din Legea nr.

31/1990 în sensul că în actul constitutiv nu este cuprinsă clauza de continuare

cu moștenitorii.

Totodată s-a respins

excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale față de

dispozițiile art. 129 C. fam., cât și excepția autorității de lucru judecat în

ce privește nulitatea absolută a adunării generale întrucât decizia nr. 8 din

23 iunie 2000 nu îndeplinește condițiile art. 1201 C. civ., sub aspectul

obiectului acțiunii.

Cum s-a reținut că minora nu

are calitate de asociat în societatea reclamantă, iar tutorele nu a fost

autorizat să continue comerțul început de autorul pârâtei printr-o hotărâre

definitivă, cererea reconvențională a fost respinsă.

În ceea ce privește

mijloacele fixe ale SC OV.D. SRL care sunt folosite de societatea reclamantă,

aceste raporturi juridice nu majorează profitul net ce-i revine pârâtei minore,

aceasta culegând drepturile ce-i revin în calitate de moștenitoare a asociatei

B.L.M. de la această societate, care a încheiat diferite acte juridice cu SC E.T.

SRL pentru bunurile în discuție.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel în numele minorei tutorele N.M. apreciind că în mod greșit s-a

reținut că minora nu poate prelua calitatea de asociat, prevederea permisivă în

acest sens fiind cuprinsă în actul constitutiv al societății. Totodată a

contestat baza de calcul stabilită pentru cuantificarea drepturilor minorei.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 48 din 5 aprilie 2005, a

respins apelul ca nefondat.

În menținerea soluției,

instanța de control judiciar a reținut în ceea ce privește preluarea calității

de asociat în societatea intimată aceasta este împiedicată prin lipsa unei

clauze exprese în acest sens din actele constitutive, cu valoare primordială

având în vedere că societățile cu răspundere limitată sunt constituite prin asociere,

situație constatată chiar prin încheierea din 17 iulie 1997 a Tribunalului

Bacău.

Separat de aceasta, persoana

minoră, neavând, capacitate de exercițiu în nume propriu, poate continua

activitatea de comerț a autorilor săi numai cu respectarea dispozițiilor art. 10

și 18 C. com., adică cu autorizarea Tribunalului de domiciliu.

Așa cum rezultă din această

încheiere a Tribunalului Bacău, rămasă irevocabilă prin neapelare, tutorelui N.M.

i-a fost respinsă cererea de autorizare a continuării comerțului față de SC E.T.

SRL Bacău.

Instanța de control judiciar,

a apreciat că minora se află într-o situație similară cu cea a retragerii unui

asociat dintr-o societate comercială cu răspundere limitată, cu drepturile și

obligațiile la data retragerii, corespunzător al datei decesului autorului

minorei.

În aceste condiții

drepturile corespunzătoare au fost calculate pe baza datelor din ultimul bilanț

contabil aprobat conform calculului din expertiza efectuată la comanda

societății în cauză, iar drepturile bănești au fost achitate minorei prin ordin

de plată.

De asemenea, s-a mai reținut

că neputându-se invoca depășirea unei scadențe cu sancțiunea prevăzută prin

dispozițiile art. 43 C. com., minora nu poate pretinde actualizarea sumei

plătită cu titlu de contravaloare părți sociale și dividende.

Cu petiția înregistrată, la

data de 2 iunie 2005, a declarat recurs minora B.S.S. prin tutore N.M.,

criticile soluției instanței de apel vizând aspecte de nelegalitate și

neteminicie.

Astfel, se critică faptul

nereținerii calității de asociat a minorei urmare decesului părinților

încălcând astfel prevederile contractului de societate.

S-a mai arătat că este

ilegal și modul cum s-au stabilit drepturile bănești ale minorei, contestând

expertiza contabilă efectuată în cauză, cât și modificarea actului constitutiv

din data de 29 iulie 1999 considerând că au fost încălcate dispozițiile art. 199

din Legea nr. 31/1990.

De asemenea, se mai critică

și modul cum a fost soluționată cererea reconvențională în sensul că nu s-a

constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale a asociaților prin care se

hotăra continuarea activității cu un singur asociat și în mod greșit nu s-au

luat în considerare valoarea unor bunuri ce făceau parte din patrimoniul

societății comerciale, în momentul stabilirii părților sociale ce urmau a fi

plătite către recurentă.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate.

Din economia textului

precitat, cu aplicare imediată, rezultă că motivele de recurs vizează hotărârea

dată în apel pe aspectele de încălcare a legii, modul de administrare și

interpretare a probatoriilor constituind aspecte de netemeinicie ce scapă

controlului de legalitate.

Motivele de recurs vor fi

examinate numai în raport de soluția dată de instanța de apel unde criticile

s-au referit numai la neluarea în considerație a calității de asociat a minorei

moștenitoarea asociatului decedat cât și contestarea bazei de calcul stabilită

pentru cuantificarea drepturilor minorei, celelalte aspecte nefăcând obiectul

cererii de apel.

Astfel, în conformitate cu

dispozițiile art. 7 alin. (5) din statutul SC E.T. SRL „..în cazul dobândirii

unor părți sociale prin succesiune prevederile art. 4 nu sunt aplicabile,

societatea fiind obligată la plata părților sociale către succesori conform

ultimului bilanț aprobat”..

Față de aceste prevederi

contractuale avute în vedere de către autorii recurentei, în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care conțin

aceleași dispoziții prin care se prevede imposibilitatea continuării

activității comerciale cu succesorii asociaților decedați și de plata către

aceștia a contravalorii părților sociale cuvenite în conformitate cu ultimul

bilanț aprobat.

Mai mult prin încheierea nr.

442 din 17 iulie 1997 s-a respins cererea recurentei prin tutore de a continua

comerțul față de SC E.T. SRL, în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. com.

În ceea ce privește plata

contravalorii părților sociale s-a făcut aplicarea art. 7 alin. (5) din

statutul societății care preia regulile din art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Prin aceste dispoziții

contractuale și legale părțile au convenit ca plata contravalorii părților

sociale să se facă la nivelul ultimului bilanț aprobat de către asociați care a

fost cel de la sfârșitul anului 1995.

În aceste condiții criticile

referitoare la expertiza efectuată în cauză și neacordării procentului de

inflație nu pot fi primite față de dispozițiile imperative ale textului

precitat.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 și 274 alin. (3) C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta B.S.S. prin tutore N.M. împotriva deciziei nr. 48/

A din 08 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați.

Admite, în parte, cererea

privind cheltuielile de judecată formulată de intimatul – pârât B.C.P. și

obligă recurenta la plata sumei de 500 Ron cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 232/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 99/C din 26 ianuarie 2010 a admis în parte acțiunea formu
ÎCCJ 2008-09-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2604/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 338 din 30 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de re
ÎCCJ 2010-01-22
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.S.S. prin tutorele N.M. a chemat în judecată SC P.P. SRL Onești și a solicitat tribunalului Bacău să pronunțe o sentință prin ca
ÎCCJ 2003-09-16
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3494/2003
A.G.A. a SC O.C. SRL Bacău din 5 octombrie 1996. Au fost respinse capetele de cerere privind constatarea îndeplinirii condițiilor art. 13 C. com. și efectuarea de mențiuni în Registrul Comerțului. S-a luat act că pârâta a renunțat la capătu
ÎCCJ 2011-01-27
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 381/2011
țului a dispus înscrierea în registru a mențiunilor din actul adițional 6946 din 7 iulie 2008 ce prevede printre altele continuarea existenței SC D.C. SRL cu unic asociat în persoana pârâtului G.I. Și această încheiere a fost recurată de că
Sursă