ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 232/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 99/C din 26

ianuarie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.E. reprezentantă

tutore al minorului B.B.S. în contradictoriu cu pârâta SC R.K. SRL Sibiu în

sensul că a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 86.91,18 lei

compusă din 78.270 lei contravaloarea cotei de ½ din activul net al

societății pârâte, 268,80 lei creditări nerestituite și 8053 lei dividende

aferente anului 2005 cuvenite antecesorului reclamantului.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut, în principal, că este neîntemeiată excepția

necompetenței materiale a tribunalului invocată de pârâtă prin întâmpinare,

deoarece pretențiile reclamantei au o valoare de peste 100.000 lei, astfel

fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Minorul B.B.S. reprezentat legal de M.E.

este moștenitorul legal al defuncților B.L. și B.C., care a moștenit și 10

părți sociale ale societății pârâte, care reprezintă ½ din capitalul SC R.K.

SRL.

Potrivit statutului societății,

capitolul 11, s-a optat pentru ipoteza transformării societății în societate cu

răspundere limitată cu asociat unic, astfel că succesorul B.B.S. în baza art. 202

alin. (3) din Legea nr. 31/1990 este îndreptățit la plata de către pârâtă a

părților sociale, conform ultimului bilanț contabil.

Aceste drepturi se stabilesc prin

luarea în calcul a valorii activelor societății pârâte din care se scad

datoriile societății la data decesului acționarului.

Potrivit expertizelor de

specialitate efectuate în cauză valoarea netă a acestor active este de 156.540

lei, minorului revenindu-i suma de 78.270 lei, respectiv cota de ½.

S-a constatat că antecesorul

minorului a creditat societatea cu suma de 268,80 lei, astfel că și această

sumă trebuie restituită minorului.

Dividendele aferente anului 2005

potrivit expertizei efectuate cuvenite antecesorului B.L. și care revin

minorului sunt în cuantum de 8053 lei, aceasta deoarece suma de 13.500 lei

achitată cu ordinul de plată nr. 3 din 30 iunie 2006 nu s-a dovedit de către

reclamant că nu a încasat-o.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

prin decizia comercială nr. 74/A din 11 iunie 2010 a respins apelurile declarate de reclamantul B.B.S. reprezentat de M.E. și de către pârâta SC R.K.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 99/C din 26 ianuarie 2010 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, fiind

preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei comerciale nr. 74/A

din 11 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

au promovat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

după cum urmează.

Recurenta-reclamantă M.E. a

solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii în totalitate a acțiunii

așa cum a fost formulată, impunându-se ca pârâta să fie obligată la plata

întregii sume de 99.539 lei, reactualizată la momentul plății, considerându-se

în mod eronat că diferența de 13.500 lei a fost încasată de moștenitorii

defunctului, respectiv mama minorului.

La rândul ei, recurenta-pârâtă a

solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului,

modificarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat împrejurarea că potrivit prevederilor art. 1145 C. civ. operează

compensarea de drept a sumei de 23.237,17 lei reprezentând contravaloarea

bunurilor care se află în locuința defunctului și a sediului social, adică în

posesia moștenitorului legal. Aceiași situație se regăsește și pentru suma de

13.500 lei primită de B.C., mama moștenitorului și soția defunctului,

reprezentând contravaloarea contractului de cesiune a leasingului.

A fost făcută o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, admițându-se ca asociatul

cedent să încaseze mai mult decât prevede legea și actul constitutiv. Expertul

desemnat să stabilească valoarea de circulație a imobilului situat în comuna

Porumbacu de Jos, la data de 30 iunie 2006 a precizat faptul că valoarea totală este de 135.000 lei cu TVA-ul aferent, în realitate valoarea fiind numai de

113.445 lei, diferența nelegal fiind inclusă în patrimoniul societății pârâte.

Înalta curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente,

urmează a anula ca netimbrat recursul reclamantei M.E. ca reprezentantă legală

a minorului B.B.S. și ca nefondat recursul pârâtei SC R.K. SRL împotriva

deciziei atacate, pentru următoarele considerente.

Prin petiția înregistrată sub nr. 37005

din data de 3 decembrie 2010 petenta M.E., reprezentantă legală a minorului B.B.S.

a solicitat acordarea ajutorului public judiciar constând în scutirea de la

plata taxei judiciare de timbru, motivând că este beneficiara dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Cererea de acordare a ajutorului

public judiciar a fost respinsă conform încheierii din ședința Camerei de

Consiliu din 16 decembrie 2010 deoarece petenta nu a atașat înscrisuri doveditoare

ale veniturilor și nici dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de

plată așa cum sunt menționate în art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

Deși recurenta-reclamantă a fost

citată în mod legal pentru termenul din 20 ianuarie 2011 cu mențiunea depunerii

taxei judiciare de timbru în cuantum de 1671 lei conform dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. d) raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997 și a

timbrului judiciar în valoare de 5 lei stabilit conform art. 3 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, nu s-a conformat acestor dispoziții, astfel încât se impune

anularea ca netimbrat a recursului.

Nu pot fi primite criticile

recurentei pârâte SC R.K. SRL vizând interpretarea greșită a actului juridic

dedus judecății sau a aplicării greșite a dispozițiilor art. 67 alin. (6) din

Legea nr. 31/1990, sub aceste aspecte instanțele judecătorești anterioare

reținând o corectă situație de fapt și de drept, stabilind pe baza probelor

administrate reala întindere a drepturilor și obligațiilor dintre părți.

De remarcat că în actul constitutiv

al societății comerciale pârâte, actualizat ca urmare a transformării sale din

asociat unic în una cu mai mulți asociați, la art. 11 intitulat „dizolvarea

societății”, este stipulat în mod expres că decesul unuia dintre asociați nu

constituie cauză de dizolvare decât numai dacă asociatul rămas își manifestă

voința în acest sens, iar în cazul în care se hotărăște continuarea activității

societății asociatului rămas va trebui să opteze în termen de un an fie pentru

transformarea societății în societate cu răspundere limitată cu asociat unic,

fie pentru continuarea activității societății cu succesorii defunctului.

Deoarece s-a optat pentru

continuarea activității prin transformarea societății comerciale în una cu

asociat unic, succesorul B.B.S. este îndreptățit la plata părților sociale, în

condițiile art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Raportul de expertiză contabilă

întocmit de experta contabilă – S.E., amplu documentat și bine argumentat a

răspuns complet la toate obiectivele stabilite de părți și la obiecțiunile

depuse de părți, precizând că activul net, definit ca dreptul acționarilor

asupra activelor societății după deducerea datoriilor, este de 156.540 lei.

Activul net a fost calculat pe baza bilanțului contabil întocmit de SC R.K. SRL

la data de 30 iunie 2006 corijat cu diferențele față de valorile determinate de

experții tehnici la evaluarea imobilului.

Cele 10 părți sociale care

reprezintă 50% din capitalul social al societății comerciale pârâte, determină

ca minorului B.B.S. să-i revină suma de 78.270 lei.

Și împrejurarea legată de

determinarea dividendelor cuvenite asociaților pe anul 2004 a fost amplu expusă de același expert, care a motivat detaliat că a avut în vedere dispozițiile

art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 și anume că dividendele care se cuvin

după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului, în afară de cazul în

care părțile au convenit astfel.

De remarcat că atât jurisprudența

cât și doctrina au exprimat constant, teza potrivit căreia dacă în actul de

cesiune nu s-a stipulat o clauză cu privire la dividende, dreptul la dividende

aparține cedentului.

Astfel, la modul de calcul al

dividendelor cuvenite pe anul 2004 celor doi asociați expertul a plecat de la

profitul înregistrat în balanța contabilă a lunii septembrie 2004.

În calculul activului net contabil a

fost avută în vedere valoarea de circulație a imobilului așa cum se regăsește

în expertiza tehnică, cu argumentarea expusă că TVA-ul nu este aplicabil în

această situație.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta M.E. reprezentantă legală a

minorului B.B.S. și a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC R.K. SRL

împotriva deciziei comerciale nr. 74/A din 11 iunie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Alba-Iulia, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

reclamanta M.E. reprezentantă legală a minorului B.B.S. împotriva deciziei

comerciale nr. 74/A din 11 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială

Respinge recursul intimatei pârâte SC R.K. SRL

Sibiu împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20

ianuarie 2011.