ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4359/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comerciala nr. 11141 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comerciala, s-a admis excepția lipsei de interes și pe cale de consecință pentru acest motiv s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C.E.G. reprezentant al minorului B.P.G. în contradictoriu cu pârâtă SC M. SA București, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 3.570 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul București a reținut că prin acțiune s-a solicitat obligarea pârâtei la respectarea Hotărârii Consiliului de Administrație în sensul numirii dlui G.Ș. în funcția de director la SC M. SA, pentru a reprezenta interesele minorului B.P.G., în calitate de moștenitor al acționarului majoritar B.E., decedat la data de 08 august 2004, precum si obligarea pârâtei la încheierea unui contract de muncă cu dl. G.Ș.

pentru funcția de director al SC M. SA. Excepția lipsei de interes în formularea acțiunii invocată de către pârâtă a fost luată în examinare, cu prioritate, în raport de dispozițiile 137 C. proc. civ., tribunalul reținând că, prin deciziile Consiliului de Administrație din 10 ianuarie 2005 și 22 iunie 2005 s-au luat măsuri referitoare la desfășurarea activității SC M. SA, în interes societar, discuțiile referitoare la interesul moștenitorului având caracter particular și fiind rezolvate prin prezența curatorului sau a reprezentantului legal, ori în concepția Legii nr. 31/1990 se consacră caracterul preeminent al interesului societății, în raport cu interesele asociaților. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtă SC M. SA, criticând soluția numai cu privire la cheltuielile de judecată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 270 din 4 iunie 2009 a admis apelul pârâtei SC M. SA, a schimbat în parte sentința atacată în sensul obligării reclamantului să plătească pârâtei suma de 30.570 lei cheltuieli de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul determinând prin atitudinea sa în proces, aceste cheltuieli, pârâta fiind nevoită să se apere prin toate mijloacele procedurale, chiar dacă în unele situații cererile i-au fost respinse - cazul excepțiilor - aceasta nu o scutește pe reclamantă de plata cheltuielilor de judecată, de vreme ce a pierdut irevocabil procesul, fiind deci așa cum prevede textul de lege al art. 274 C. proc.

civ., partea căzută în pretenții. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul B.P.G., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind dată cu încălcarea legii, prin obligarea intimatului la o sumă mai mare decât cea solicitată de apelantă prin motivele de apel, acordând mai mult decât s-a cerut, sens în care se apreciază că s-au încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se pot formula cereri noi, precum și faptul că majorarea pretențiilor nu poate face obiectul niciuneia dintre excepțiile prevăzute la alin. (2) al art. 294 din același cod.

O altă critică se referă la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., având în vedere că acordarea cheltuielilor de judecată presupun o culpă procesuală în legătură de cauzalitate cu prejudiciul, ori recurentul apreciază că nu are culpa procesuală, ci intimata SC M. SA este cea care are culpă procesuală, întrucât a invocat două excepții de natură a lungi procesul, prin urmare cheltuielile realizate în acest scop au fost generate de aceasta. Mai susține recurentul că s-a încălcat principiul, potrivit căruia drepturile subiective civile nu se exercită abuziv, astfel, art. 274 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, instanța are posibilitatea de a micșora onorariul avocatului atunci când acesta este exagerat de mare față de obiectul pricinii și față de munca desfășurată de acesta.

Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând ca recursul reclamantului să fie admis, pentru următoarele considerente: Prin cererea de apel formulată, pârâta SC M. SA a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării intimatului-reclamant la plata sumei de 18.570 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar Curtea de Apel București, prin decizia pronunțată a admis apelul pârâtei SC M. SA, a schimbat în parte sentința atacată în sensul obligării reclamantului să plătească pârâtei suma de 30.570 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a avut în vedere faptul că partea reclamantă a pierdut procesul, întrucât cauza a fost soluționată în fond, prin respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes, aceasta nemaiexercitând calea de atac a apelului, iar culpa pentru cheltuielile de judecată, menționate în opisul aflat la fila 88 din dosarul de apel, a fost reținută în sarcina acesteia. În raport de considerentele deciziei atacate și de dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de apel nu a motivat și nu a examinat cheltuielile de judecată și din alte faze procesuale ale prezentei cauze, astfel cum rezultă din înscrisul intitulat opis, privind cheltuielile de judecată efectuate de intimata SC M. SA, pentru a se putea aprecia asupra soluției pronunțate de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 30.570 lei, solicitate cu ocazia dezbaterilor din apel și suma de 18.570 lei, solicită prin motivele de apel.

În acest context, Înalta Curte constată că nu poate exercita controlul de nelegalitate, întrucât din înscrisul aflat în dosar la fila 88, pe care instanța de apel l-a avut în vedere la data soluționării cauzei, nu rezultă sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată. Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul reclamantului B.P.G., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.P.G. împotriva deciziei comerciale nr. 270 din 4 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.