ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2119/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 1430 din 16 martie 2005 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta F.E. a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA solicitând să încuviințeze retragerea sa din societate, să reducă capitalul social al acesteia cu valoarea acțiunilor sale și să oblige pe pârâtă la contravaloarea cotei sale de participație la capitalul social. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, menținerea în societate, nu mai este posibilă datorită acționarului majoritar M.N., care desfășoară un management defectuos. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând și excepția prematurității.

În cauză a intervenit în interes propriu și C.D. solicitând încuviințarea retragerii din societate, reducerea capitalului social al societății cu valoarea acțiunilor sale, precum și obligarea pârâtei la constituirea în favoarea sa a unui drept de folosință gratuită a activului „hală”, conform cotei sale de participare la capitalul social. În motivarea cererii de intervenție s-au invocat aspectele susținute și de reclamantă în cererea introductivă. Prin sentința comercială nr. 2161 din 11 mai 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă, a calificat excepțiile invocate de pârâtă ca excepții de fond și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, obligând-o pe reclamantă la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința cererii de intervenție, că intervenientul invocă drepturi proprii, distincte de cele deduse judecății. În ceea ce privește acțiunea reclamantei, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât retragerea dintr-o societate pe acțiuni se poate face doar în cazurile prevăzute de art. 134 din Legea nr. 31/1990, printre care nu se numără și managementul deficitar al directorului general. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta și intervenientul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Reclamanta, a invocat reținerea greșită a stării de fapt de către prima instanță și interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 134 din Legea nr. 31/1990.

Intervenientul a invocat nulitatea hotărârii susținând că soluționarea cererii de intervenție s-a făcut cu lipsă de procedură. Analizând temeinicia și legalitatea, în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia comercială nr. 349 din 15 noiembrie 2006, a admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleeași instanțe. Instanța de apel, a reținut că hotărârea primei instanțe, a fost pronunțată cu lipsă de procedură față de intervenientul C.D. Cum intervenientul în apel, a formulat și cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, Curtea, în temeiul art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a admis ambele apeluri, fiind dovedit interesul procesual comun al apelanților în lămurirea situației de retragere din societate și de diminuare a capitalului societății.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt recurenta susține că nelegalitatea deciziei constă în aprecierea eronată, referitoare la presupusa nerespectare de către instanța de fond, a prevederilor art. 52, art. 67 și 153 1 alin. (1) C. proc. civ. Or, la data de 11 mai 2005, când intervenientul a depus cererea de intervenție în interes propriu, nu s-a prezentat să o susțină, iar instanța considerându-se investită, a trecut la soluționarea ei. Critica este nefondată. Verificând lucrările cauzei se confirmă concluzia instanței de apel, privind soluționarea cererii de intervenție, cu lipsă de procedură față de intervenient, încălcându-se prevederile art. 85 și 107 C. proc.

civ. În atare situație, în mod just s-a reținut că hotărârea instanței de fond este lovită de nulitate, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, față de cele ce preced, în cauză nu se poate reține motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, fapt pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 349 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2007.