ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3129/2009

Ședința publică de la 26 noiembrie 2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul S.G. i-a chemat în judecată

pe pârâții SC V.C. SRL București și E.I. solicitând ca prin hotărârea ce o va

pronunța instanța de judecată să dispună anularea în parte a Hotărârii Adunării

Generale a Asociaților SC V.C. SRL București nr. 1 din 5 aprilie 2007, cu

datele cuprinse în cererea de depunere și menționare acte, dată în dosar

149.032/2007 prin încheierea nr. 20197 din 13 aprilie 2007 cu privire la

retragerea asociatului G.S. și excluderea asociatului E.I. în baza art. 196 din

Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, precum și radierea mențiunii din

Registrul Comerțului, precizând că hotărârea mai sus menționată nu îndeplinește

condițiile de fond și formă pentru a produce efecte juridice, prin această

hotărâre fiind denaturat adevărul, susținând că sub aspectul retragerii

asociatului S.G. hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât

administratorul E.I. nu a menționat în procesul verbal intenția reclamantului

de retragere din societate.

Reclamantul și-a precizat acțiunea

la data de 17 septembrie 2007 solicitând anularea în parte a Hotărârii Adunării

Generale a Acționarilor a SC V.C. SRL București din 5 aprilie 2007 cu privire

la descărcarea de gestiune a administratorilor pe anul 2006, aprobarea cererii retragerii

asociatului G.S. și radierea mențiunii din Registrul Comerțului, precum și cu

privire la reinvestirea profitului net în valoare de 106.458 lei.

Pârâtul E.I. a formulat întâmpinare prin

care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E.I. în

condițiile art.196 raportat la art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 iar pe

fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

La data de 19 octombrie 2007

asociatul C.O.G. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul

reclamantului, cerere care a fost încuviințată prin încheierea de ședință de la

14 ianuarie 2008.

Prin aceeași încheiere de ședință

tribunalul, față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâtul E.I., luând act de susținerile părților a apreciat că în cauză,

calitatea procesuală de pârât o poate avea numai societatea comercială a cărei

voință juridică este exprimată în hotărârea A.G.A. atacată prin prezenta

cerere.

Prin sentința comercială nr. 6712 din 30

mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția

tardivității acțiunii, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea în

parte a Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 5 aprilie 2007 referitoare la

descărcarea de gestiune a administratorului pentru anul 2006, reinvestirea

profitului net și aprobarea cererii de retragere a asociatului S.G., a admis

cererea de intervenție formulată de intervenientul C.O.G., a dispus radierea

mențiunii din Registrul Comerțului și a obligat-o pe pârâta la plata sumei de

31,39 cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel instanța de

fond a reținut că reclamantul a formulat acțiunea în condițiile art. 196 din

Legea nr. 31/1990 republicată, precizarea acțiunii fiind făcută potrivit art. 132

C. proc. civ., astfel încât nefiind o cerere separată, ci o completare deja

formulată, excepția tardivității formulării completării la acțiune este

neîntemeiată.

Pe fondul cererii a reținut că

punctele referitoare la descărcarea de gestiune și reinvestirea profitului net

nu figurau pe ordinea de zi așa cum rezultă din convocatorul din 30 ianuarie

2007 și procesul verbal încheiat la 22 martie 2007, astfel că sunt incidente

dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată și în

consecință hotărârea este nulă și că administratorul societății trebuia să se

abțină de la vot în ceea ce privește descărcarea sa de gestiune întrucât

deținea o cotă de 60% din capitalul social așa cum dispune art. 126 alin. (2).

A mai reținut instanța de judecată că adunarea generală a fost nestatutară în

temeiul art. 18 pct. 1 alin. (2) din Statutul societății în ceea ce privește

punctul referitor la reinvestirea profitului net de 106.458 lei.

Tribunalul a apreciat că adresa

reclamantului înregistrată cu nr.57 din 2 aprilie 2007 nu întrunește condițiile

unei cereri de retragere în accepțiunea art. 226 lit. b) din Legea nr. 31/1990,

toate aceste motive determinând anularea parțială a hotărârii atacate,

tribunalul dispunând și radierea mențiunilor din Registrul Comerțului iar cu

privire la cererea de intervenție accesorie, reținând soluția dată pentru

cererea principală, a apreciat-o ca întemeiată și în consecință a admis-o.

Apelul declarat de pârâta SC V.C. SRL

București a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 32 din 26

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, fiind

obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în sumă

de 1.000 lei reprezentând onorariul de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a reținut că potrivit art. 48 alin. (1) C. proc. civ. în

situația de coparticipare procesuală se aplică principiul independenței

procesuale astfel că oricare dintre coparticipanți are posibilitatea de a

declara apel numai pentru apărarea propriilor interese, apelul SC V.C. SRL

București nefiind extins și asupra pârâtului E.I., că pentru aceleași

considerente este nefondat și motivul de apel care critică hotărârea apelată

pentru nepronunțarea instanței pe cererea reclamantului privind excluderea

pârâtului E.I., aspectul nefiind de natură să vatăme interesul pârâtei.

A mai reținut instanța că față de

dispozițiile art. 132 C. proc. civ. este indubitabil că cererea completatoare a

fost formulată în termen legal, fiind depusă la prima zi de înfățișare,

termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din Legea nr. 31/1990 fiind examinat

prin prisma cauzei de nulitate absolută care privește acțiunea, astfel că

termenul la care se produce completarea de acțiune într-o astfel de situație

este irelevant în această cauză.

Instanța de apel, după aprecierea probatoriilor

administrate în cauză, a apreciat corect modul în care instanța de fond a

analizat motivele anulării parțiale a deciziei referitoare la descărcarea de

gestiune a administratorului și reinvestirea profitului net, precum și la

retragerea asociatului S.G., motiv pentru care a menținut soluția instanței de

fond, respingând apelul.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului iar pe

fond respingerea cererii reclamantului astfel cum a fost modificată, precum și

cererea de intervenție accesorie formulată de C.O.G.

După prezentarea situației de fapt recurenta

a criticat decizia pe care o consideră pronunțată cu încălcarea dispozițiile

art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 dar și a dispozițiilor art. 268 alin.

(2) C. proc. civ. susținând că pârâtul E.I. nu are calitate procesuală pasivă

în cauză iar invocarea independenței procesuale nu justifică respingerea

acestui motiv de apel întrucât instanța din oficiu avea obligația de a stabili

cadrul procesual corect și de a pune în discuție această excepție din oficiu.

Recurenta a criticat decizia și sub

aspectul respingerii motivului de apel referitor la nepronunțarea instanței de

fond cu privire la capătul de cerere referitor la excluderea asociatului E.I.,

dar și sub aspectul greșitei soluționări a excepției tardivității depunerii

cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 1 din 5

aprilie 2007 cu privire la descărcarea de gestiune a administratorului și

reinvestirea profitului raportată la art. 196 din Legea nr. 31/1990 republicată

precum și la respingerea apelului cu privire la hotărârea adoptată în Adunarea

Generală referitoare la retragerea asociatului S.G.

Recursul este fondat și se va admite

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și

asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în

fond a pricinii. Având în vedere aceste dispoziții Curtea va analiza cu

prioritate motivul de recurs referitor la nelegalitatea soluției privind

soluționarea excepției tardivității depunerii cererii de anulare a hotărârii

atacate.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 25

iunie 2007 iar cererea precizatoare a fost primită la data de 17 septembrie

2007 - primul termen de judecată fixat în cauză.

Conform art. 196 din Legea nr. 31/1990

modificată, dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ceea ce

privește dreptul de a ataca hotărârile Adunării Generale se aplică și

societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut de art. 132

alin. (29 urmând să curgă de la data de la care asociatul a luat cunoștință de

hotărârea adunării generale pe care o atacă.

Cererea precizatoare, conținând

elemente și cereri noi, și care a schimbat obiectul cererii introductive a

reclamantului a fost formulată de acesta și primită de instanță la termenul din

data de 17 septembrie 2007, cu mult peste termenul de judecată prevăzut de art.

196 din Legea nr. 31/1990 raportat la data de 11 iunie 2007 - momentul luării

la cunoștință a hotărârii adunării generale - și se referă la solicitarea

anulării în parte a Hotărârii Adunării Generale cu referire la descărcarea de

gestiune a administratorilor pentru anul 2006, reinvestirea profitului net de

106.458 lei, aprobarea cererii nr. 830 din 6 decembrie 2006 a asociatului G.S.

și radierea menționării în Registrul Comerțului a depunerii hotărârii adunării

generale a asociaților nr. 1 din 5 aprilie 2007 cu datele cuprinse în cererea

de depunerii și menționare acte, dată în dosar nr. 149032/2007 prin încheierea

20197 pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2007.

De reținut este faptul că în mod

greșit instanța de apel a apreciat că față de dispozițiile art. 132 C. proc.

civ. este indubitabil că cererea completatoare a fost formulată în termen legal

fiind depusă la prima zi de înfățișare, completarea acțiunii privind

constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii A.G.A. putând fi examinată

oricând, întrucât cauza de nulitate invocată de reclamant privește nulitatea relativă

a hotărârii, reclamanta cerând prin acțiune anularea Hotărârii Adunării

Generale reglementată de dispozițiile Legii nr. 31/1990, lege specială care prevede

termenul special de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii

adunării generale, așa cum este reglementat de art. 196 raportat la art. 132

alin. (2), astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun

privind imprescriptibilitatea acțiunii în cazul nulității absolute.

Ca urmare cererea precizatoare prin

care a fost schimbat obiectul acțiunii a fost depusă peste termenul prevăzut de

art. 196 raportat la art. 132 din Legea nr. 31/1990 așa încât se va admite

excepția privind prescrierea dreptului la acțiune și în consecință se va admite

recursul urmând a fi modificată decizia atacată în sensul respingerii acțiunii,

context în care nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs.

Pentru aceleași motive se va respinge și cererea de intervenție

formulată de C.O.G.

Conform art. 274 C. proc. civ. „partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de

judecată” și cum recurenta – pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată de la reclamantul

S.G., cererea urmează a fi admisă și obligat acesta din urmă la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 1.190 lei conform documentelor aflate la

filele 26-27 dosar recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC V.C. SRL

București împotriva deciziei comerciale nr. 32 din 26 ianuarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de SC V.C.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6712 din 30 mai 2008 a Tribunalului

București pe care o schimbă în tot în sensul că admite excepția tardivității și

respinge acțiunea.

Respinge cererea de intervenție formulată de C.O.G.

Obligă reclamantul S.G. la 1.190 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.