ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3129/2009

Ședința publică de la 26 noiembrie 2009 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul S.G. i-a chemat în judecată pe pârâții SC V.C. SRL București și E.I. solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța de judecată să dispună anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC V.C. SRL București nr. 1 din 5 aprilie 2007, cu datele cuprinse în cererea de depunere și menționare acte, dată în dosar 149.032/2007 prin încheierea nr. 20197 din 13 aprilie 2007 cu privire la retragerea asociatului G.S. și excluderea asociatului E.I. în baza art. 196 din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, precum și radierea mențiunii din Registrul Comerțului, precizând că hotărârea mai sus menționată nu îndeplinește condițiile de fond și formă pentru a produce efecte juridice, prin această hotărâre fiind denaturat adevărul, susținând că sub aspectul retragerii asociatului S.G.

hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât administratorul E.I. nu a menționat în procesul verbal intenția reclamantului de retragere din societate. Reclamantul și-a precizat acțiunea la data de 17 septembrie 2007 solicitând anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor a SC V.C. SRL București din 5 aprilie 2007 cu privire la descărcarea de gestiune a administratorilor pe anul 2006, aprobarea cererii retragerii asociatului G.S. și radierea mențiunii din Registrul Comerțului, precum și cu privire la reinvestirea profitului net în valoare de 106.458 lei. Pârâtul E.I. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E.I. în condițiile art.196 raportat la art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

La data de 19 octombrie 2007 asociatul C.O.G. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului, cerere care a fost încuviințată prin încheierea de ședință de la 14 ianuarie 2008. Prin aceeași încheiere de ședință tribunalul, față de excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul E.I., luând act de susținerile părților a apreciat că în cauză, calitatea procesuală de pârât o poate avea numai societatea comercială a cărei voință juridică este exprimată în hotărârea A.G.A. atacată prin prezenta cerere.

Prin sentința comercială nr. 6712 din 30 mai 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția tardivității acțiunii, a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea în parte a Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 5 aprilie 2007 referitoare la descărcarea de gestiune a administratorului pentru anul 2006, reinvestirea profitului net și aprobarea cererii de retragere a asociatului S.G., a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul C.O.G., a dispus radierea mențiunii din Registrul Comerțului și a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 31,39 cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat acțiunea în condițiile art. 196 din Legea nr. 31/1990 republicată, precizarea acțiunii fiind făcută potrivit art. 132 C. proc.

civ., astfel încât nefiind o cerere separată, ci o completare deja formulată, excepția tardivității formulării completării la acțiune este neîntemeiată. Pe fondul cererii a reținut că punctele referitoare la descărcarea de gestiune și reinvestirea profitului net nu figurau pe ordinea de zi așa cum rezultă din convocatorul din 30 ianuarie 2007 și procesul verbal încheiat la 22 martie 2007, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată și în consecință hotărârea este nulă și că administratorul societății trebuia să se abțină de la vot în ceea ce privește descărcarea sa de gestiune întrucât deținea o cotă de 60% din capitalul social așa cum dispune art. 126 alin. (2). A mai reținut instanța de judecată că adunarea generală a fost nestatutară în temeiul art. 18 pct. 1 alin. (2) din Statutul societății în ceea ce privește punctul referitor la reinvestirea profitului net de 106.458 lei.

Tribunalul a apreciat că adresa reclamantului înregistrată cu nr.57 din 2 aprilie 2007 nu întrunește condițiile unei cereri de retragere în accepțiunea art. 226 lit. b) din Legea nr. 31/1990, toate aceste motive determinând anularea parțială a hotărârii atacate, tribunalul dispunând și radierea mențiunilor din Registrul Comerțului iar cu privire la cererea de intervenție accesorie, reținând soluția dată pentru cererea principală, a apreciat-o ca întemeiată și în consecință a admis-o. Apelul declarat de pârâta SC V.C. SRL București a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 32 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, fiind obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariul de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că potrivit art. 48 alin. (1) C. proc. civ. în situația de coparticipare procesuală se aplică principiul independenței procesuale astfel că oricare dintre coparticipanți are posibilitatea de a declara apel numai pentru apărarea propriilor interese, apelul SC V.C. SRL București nefiind extins și asupra pârâtului E.I., că pentru aceleași considerente este nefondat și motivul de apel care critică hotărârea apelată pentru nepronunțarea instanței pe cererea reclamantului privind excluderea pârâtului E.I., aspectul nefiind de natură să vatăme interesul pârâtei. A mai reținut instanța că față de dispozițiile art. 132 C. proc. civ.

este indubitabil că cererea completatoare a fost formulată în termen legal, fiind depusă la prima zi de înfățișare, termenul de 15 zile prevăzut de art. 196 din Legea nr. 31/1990 fiind examinat prin prisma cauzei de nulitate absolută care privește acțiunea, astfel că termenul la care se produce completarea de acțiune într-o astfel de situație este irelevant în această cauză. Instanța de apel, după aprecierea probatoriilor administrate în cauză, a apreciat corect modul în care instanța de fond a analizat motivele anulării parțiale a deciziei referitoare la descărcarea de gestiune a administratorului și reinvestirea profitului net, precum și la retragerea asociatului S.G., motiv pentru care a menținut soluția instanței de fond, respingând apelul.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului iar pe fond respingerea cererii reclamantului astfel cum a fost modificată, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de C.O.G. După prezentarea situației de fapt recurenta a criticat decizia pe care o consideră pronunțată cu încălcarea dispozițiile art. 132 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 dar și a dispozițiilor art. 268 alin. (2) C. proc. civ. susținând că pârâtul E.I. nu are calitate procesuală pasivă în cauză iar invocarea independenței procesuale nu justifică respingerea acestui motiv de apel întrucât instanța din oficiu avea obligația de a stabili cadrul procesual corect și de a pune în discuție această excepție din oficiu.

Recurenta a criticat decizia și sub aspectul respingerii motivului de apel referitor la nepronunțarea instanței de fond cu privire la capătul de cerere referitor la excluderea asociatului E.I., dar și sub aspectul greșitei soluționări a excepției tardivității depunerii cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 1 din 5 aprilie 2007 cu privire la descărcarea de gestiune a administratorului și reinvestirea profitului raportată la art. 196 din Legea nr. 31/1990 republicată precum și la respingerea apelului cu privire la hotărârea adoptată în Adunarea Generală referitoare la retragerea asociatului S.G. Recursul este fondat și se va admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. Având în vedere aceste dispoziții Curtea va analiza cu prioritate motivul de recurs referitor la nelegalitatea soluției privind soluționarea excepției tardivității depunerii cererii de anulare a hotărârii atacate. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 25 iunie 2007 iar cererea precizatoare a fost primită la data de 17 septembrie 2007 - primul termen de judecată fixat în cauză.

Conform art. 196 din Legea nr. 31/1990 modificată, dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ceea ce privește dreptul de a ataca hotărârile Adunării Generale se aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (29 urmând să curgă de la data de la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă.

Cererea precizatoare, conținând elemente și cereri noi, și care a schimbat obiectul cererii introductive a reclamantului a fost formulată de acesta și primită de instanță la termenul din data de 17 septembrie 2007, cu mult peste termenul de judecată prevăzut de art. 196 din Legea nr. 31/1990 raportat la data de 11 iunie 2007 - momentul luării la cunoștință a hotărârii adunării generale - și se referă la solicitarea anulării în parte a Hotărârii Adunării Generale cu referire la descărcarea de gestiune a administratorilor pentru anul 2006, reinvestirea profitului net de 106.458 lei, aprobarea cererii nr. 830 din 6 decembrie 2006 a asociatului G.S.

și radierea menționării în Registrul Comerțului a depunerii hotărârii adunării generale a asociaților nr. 1 din 5 aprilie 2007 cu datele cuprinse în cererea de depunerii și menționare acte, dată în dosar nr. 149032/2007 prin încheierea 20197 pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2007. De reținut este faptul că în mod greșit instanța de apel a apreciat că față de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. este indubitabil că cererea completatoare a fost formulată în termen legal fiind depusă la prima zi de înfățișare, completarea acțiunii privind constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii A.G.A.

putând fi examinată oricând, întrucât cauza de nulitate invocată de reclamant privește nulitatea relativă a hotărârii, reclamanta cerând prin acțiune anularea Hotărârii Adunării Generale reglementată de dispozițiile Legii nr. 31/1990, lege specială care prevede termenul special de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii adunării generale, așa cum este reglementat de art. 196 raportat la art. 132 alin. (2), astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun privind imprescriptibilitatea acțiunii în cazul nulității absolute. Ca urmare cererea precizatoare prin care a fost schimbat obiectul acțiunii a fost depusă peste termenul prevăzut de art. 196 raportat la art. 132 din Legea nr. 31/1990 așa încât se va admite excepția privind prescrierea dreptului la acțiune și în consecință se va admite recursul urmând a fi modificată decizia atacată în sensul respingerii acțiunii, context în care nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs.

Pentru aceleași motive se va respinge și cererea de intervenție formulată de C.O.G. Conform art. 274 C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată” și cum recurenta – pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată de la reclamantul S.G., cererea urmează a fi admisă și obligat acesta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.190 lei conform documentelor aflate la filele 26-27 dosar recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC V.C. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 32 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de SC V.C. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6712 din 30 mai 2008 a Tribunalului București pe care o schimbă în tot în sensul că admite excepția tardivității și respinge acțiunea. Respinge cererea de intervenție formulată de C.O.G. Obligă reclamantul S.G. la 1.190 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.