ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 16766 din

20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a

comercială, în dosarul nr. 44725/3/2010, a fost admisă în parte cererea

modificatoare și precizată formulată de reclamantul P.Șt. în contradictoriu cu

pârâta SC R. SA București, a constatat că reclamantul a fost revocat fără justă

cauză din funcția de administrator al pârâtei și a obligat pârâta către

reclamant la plata sumei de 18355,76 lei cotă profit, la 150549 lei c/val.

indemnizație și la suma de 617,86 lei cotă parte din profitul anual aferent

perioadei de mandat rămasă neacoperită, cu 9239,33 lei cheltuieli de judecată.

De asemenea, celelalte pretenții au fost respinse.

Pentru a

pronunța astfel, instanța a reținut, în esență că, probele au

relevat revocarea fără justă cauză a

reclamantului din funcția de administrator al pârâtei și că este neîndreptățit

la plata unor daune interese potrivit dispozițiilor art. 137

1

alin.

(4) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva sentinței precitate a

formulat apel pârâta solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței

atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.

Examinând în ansamblu motivele de apel

în raport de probele administrate în cauză, Curtea a reținut că apelul apare

nefondat pentru considerentele de mai jos.

La data de 24 mai 2007 între apelantă

și intimat s-a încheiat contractul de administrare ce a intrat în vigoare la

data de 01 iunie 2007 cu durata până la 31 martie 2008.

Prin Hotărârea Adunării Generale

Ordinare a Acționarilor, SC R. SA din 7 aprilie 2008 s-au ales administratorii

societății pentru

un mandat de 4 ani,

printre aceștia șapte fiind și intimatul P.D.Șt.

În temeiul acestei hotărâri cât și

față de art. 3, 4, 7 și 16 lit. a) din contractul de administrare s-a încheiat

actul adițional nr. 1 din 7 aprilie 2008 la contractul încheiat la data de 24

mai 2007 prin care mandatul intimatului pentru calitatea de administrator a

fost prelungit pentru o perioadă de 4 ani. Celelalte clauze din contractul de

administrare au rămas neschimbate. La acest act adițional sau încheiat două

anexe și anume, anexa 1 privind obiectivele de performanță și anexa 2 privind

criteriile de performanță.

Potrivit Procesului verbal al Adunării

Generale Ordinare a Acționarilor SC R. SA din 17 septembrie 2008 la 17

septembrie 2008 s-a hotărât la pct. 1 „Revocarea administratorilor C.G.,

Ș.A.A., P.D.Șt., B.F., A.N.”, iar la pct. 2 s-a hotărât alegerea

administratorilor propuși.

Curtea a considerat că motivele

revocării trebuiau făcute cunoscute la momentul propunerii de revocare pentru

ca pe de o parte acționarii să voteze în cunoștință de cauză și în mod

obiectiv, nu subiectiv cum pare în speță, iar, pe de altă parte administratorii

revocați să se poată apăra.

Revocarea administratorilor printre

care și intimatul nu are justă cauză, intimatul neavând posibilitatea să

verifice motivele revocării sale la acel moment când de fapt a primit mulțumiri

și asigurări că și-a îndeplinit atribuțiile și mandatul chiar și de la un

administrator cu care a fost coleg în fostul consiliu de administrație, dl.

I.G.

În raport de conținutul Procesului

verbal din 17 septembrie 2008, în speță devin incidente prevederile cap. IV,

art. 4 pct. 5 din contractul de administrare, în sensul că în cazul unei

revocări fără justă cauză și intimatul are dreptul la plata unor sume

reprezentând daune interese.

Din motivarea hotărârii apelate

rezultă că instanța de fond a analizat întreg materialul probator administrat

în cauză, inclusiv răspunsurile la interogatoriu, trăgând concluziile din

considerentele acestei hotărâri.

În raport cu prevederile art. 4 alin.

(2) din contractul de administrare participarea la profitul net al societății

în cadrul unei cote de 0,5 % repartizată administratorilor societății se face

funcție de aportul la rezultatele financiare obținute de societate. Prin actul

adițional nr. 1 din 07 aprilie 2008 la contractul de administrare încheiat la

24 mai 2007 prevederile art. 4 a fost menținut.

În aceste condiții art. 969 C. civ.,

art. 4 alin. (2) din contractul de administrare semnat la 24 mai 2007 cu

referire la art. 1169 C. civ., au fost respectate, fiind probat capătul de

cerere privind suma de 18502,69 lei, motivul doi de apel fiind de asemenea

nefondat. Altfel, apelanta în redarea prevederilor art. 4 alin. (2) din

contract nu finalizează conținutul clauzei în sensul că e vorba de rezultatele

financiare obținute de societate.

Și motivul trei de apel este nefondat,

cât timp așa cum s-a arătat la motivul unu de apel, în speță revocarea

mandatului de administrator al intimatului s-a făcut fără justă cauză, daunele

interese pretinse de intimat fiind datorate în raport cu cap. IV art. 4 alin. (5)

din contractul de administrare și a art. 137

1

alin. (4) alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată.

În ceea ce privește schimbarea

structurii acționariatului, Curtea a analizat acest motiv și a reținut că nu

constituie motiv pentru revocarea mandatului intimatului în ohmul rând pentru

că nu a dispărut societatea ci, un acționar s-a înlocuit cu altul și în al

doilea rând pentru că, nu s-a probat că acționarul nou ar fi propus revocarea

mandatului intimatului și nici eventualele motive obiective care să justifice

măsura, fiind de fapt revocați 5 administratori, unii nefiind numiți de

acționarul care l-a numit pe intimat, respectiv C.C.I.M.B.

Probele relevă că instanța de fond a

reținut corect situația de fapt privind îndeplinirea obiectivele și criteriilor

de performanță asumate prin contractul de management de către intimat.

Potrivit art. 3 din actul adițional

nr. 1 din 7 aprilie 2008 la contractul de administrare încheiat la data de 24

mai 2007 „Indicatorii obiectivelor și criteriilor de performanță pentru primul

an de mandat sunt cei stabiliți în anexele nr. 1 și 2 la prezentul act

adițional”.

În conformitate cu art.

11 cap. VIII din contractul de administrare „Aprecierea activității

administratorului se face prin analiza gradului global de îndeplinire a

criteriilor de performanță”, adică cu anexa nr. 2 la actul adițional precitat.

Cum a reținut și instanța de fond

intimatul a fost revocat mai înainte de împlinirea unui an de mandat dar, din

clauzele contractului și prevederile Legii nr. 31/1990 nu rezultă că în cazul

unei injuste revocări nu i s-ar cuveni drepturile convenite și prevăzute de

lege pentru că perioada de mandat ar fi sub un an.

Altfel, probele relevă că profitul net

al societății a fost chiar depășit. Tot astfel, nu s-a probat faptul ca nu s-ar

fi îndeplinit criteriile de performanță ci, dimpotrivă. Faptul că fostul

consiliu de administrație și-a îndeplinit atribuțiile rezultă și din

procesul-verbal al adunării de la 17 septembrie 2008.

Contractul care ar fi adus prejudicii

societății apelante în valoare de 36000000 Euro nu s-a probat că a fost încheiat

de intimat, probele relevând că acest contract a făcut obiect de analiză în

ședința Consiliului de Administrație din 14 aprilie 2008 și în cea din 7 iulie 2008.

Apelanta nici în apel nu a probat

conform prevederilor art. 177 din Legea 31/1990 susținerea sa privind

registrele societății în sensul că acestea trebuiau întocmite și ținute corect

de către intimat dar, acesta fie nu Ie-a întocmit, fie Ie-a întocmit

necorespunzător. Ori, apelanta cu atât mai mult trebuia să probeze acest fapt

cu cât instanța de fond a reținut că nu a produs probe conform art. 116 C.

civ., iar intimatul la interogatoriu a răspuns că nu a fost împuternicit cu

ținerea registrelor. Potrivit art. 16 lit. e) din contractul de administrare,

cazurile de incompatibilitate constituie motive de încetare a contractului și

nu de revocare a administratorului potrivit art. 16 lit. b) din același

contract, aspect analizat de instanța de fond.

Altfel, apelanta nu a probat cu ce a

prejudiciat-o intimatul cu starea de incompatibilitate invocată, mai ales că

intimatul a avut calitatea de administrator și anterior acestui mandat,

nerezultând că s-a încălcat prevederile art. 5 pct. 7 - 9 din contractul de

administrare, respectiv, art. 153

15

și 153

16

din Legea

31/1990.

Împrejurarea că la data revocării

mandatului de administrator al intimatului nu au existat motive obiective de

revocare, nerezultând acest fapt nici din procesul-verbal de la 17 septembrie 2008,

nici din alt document anexă acestuia, au determinat-o pe apelantă să găsească

tot felul de motive de-abia după ce intimatul a acționat-o în judecată în

prezenta cauză, motive prezentate haotic pe parcursul litigiului în fața

instanței de fond și a instanței de apel .

În consecință, Curtea de Apel

București, secția a Vl-a comercială, prin decizia comercială nr. 75 din 21

februarie 2012, a respins apelul formulat de apelanta SC R. SA București.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC R.

SA București a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant

și respingerii acțiunii.

Cererea de recurs a fost motivată pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurenta a

susținut că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 969 C. civ.,

în ceea ce privește obligarea pârâtei la cota parte de 0,5 % din profitul

societății și nu a precizat care a fost aportul personal adus de reclamant la

profitul societății.

Instanța de apel nu a analizat acest

capăt de cerere, raportat la voința părților și a luat în considerare doar

prevederile favorabile ale contractului.

Sub aspectul obligării pârâtei la suma

ce reprezintă indemnizația lunară brută și cota parte din profitul anual

aferent aceleiași perioade, recurenta a arătat că decizia a fost dată cu

aplicarea greșită a legii.

Din înscrisurile de la dosar și din

interogatoriul reclamantului a rezultat că revocarea a fost făcută cu justă

cauză, ținând cont de schimbarea structurii acționariatului și de

neîndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță asumate prin contractul

de administrare.

În ceea ce privește schimbarea

structurii acționariatului, recurenta a susținut, în esență, că instanța nu s-a

raportat în luarea deciziei și la art. 21 din contractul de administrare, iar

revocarea administratorului nu a avut un caracter abuziv, intempestiv, fiind

urmare a prevederilor noi din Legea nr. 31/1990 cât și a statutului aprobat.

Susține că în mod greșit instanța de

apel a acordat suma de 2.162,61 lei, întrucât această cotă a fost aplicată în

mod abuziv la situația financiară a anului 2009, în condițiile în care situația

financiară pe 2010 a fost în scădere, iar în 2011 societatea nu a înregistrat

profit.

În ceea ce privește neîndeplinirea

criteriilor de performanță, recurenta a dezvoltat această critică cu referire

la debite nerecuperate, neasigurarea volumului de investiții, angajarea

societății în raporturi financiare prejudiciabile prin încheierea unui contract

în valoarea de peste 36.000.000 Euro în condiții defavorabile, inexistența

registrelor obligatorii, incompatibilitatea dintre funcția de administrator al

R. și calitatea acestuia de membru al A.A.P.F.R.

În concluzie, recurenta susține că

instanța de apel era ținută să analizeze existența justei cauze de revocare a

mandatului raportat la dispozițiile contractului de mandat și ale Legii nr.

31/1990, cât și la consecințele legate de schimbarea acționariatului și

implicit la criteriile de numire a administratorilor stabilite de actul

constitutiv aplicabil la data revocării.

Înalta Curte a invocat din oficiu

excepția nulității recursului pârâtei

și în

temeiul art. 137 raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., a

reținut:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., se instituie în sarcina părții care declară recurs,

obligația de a însoți motivarea în fapt de argumentarea în drept, cu trimitere

la textele de lege încălcate, cererea de recurs trebuind să îmbrace una din

formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Această obligație este impusă și de

faptul că în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac,

de reformare, nedevolutivă care se exercită pentru motivele strict prevăzute de

lege.

Simpla nemulțumire a părții, cu

privire la aspectele care au format convingerea instanței de fond și de apel,

fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu

pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art.

304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Deși recurenta și-a motivat, în drept,

recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nici o

ipoteză a textelor legale indicate nu a fost demonstrată, pentru a se putea

verifica dacă judecata a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale pe care s-a

fundamentat soluția, recurentei revenindu-i obligația de a indica temeiurile

legale încălcate și să își dezvolte în fapt și în drept criticile.

Având în vedere că nu s-a demonstrat

faptul că decizia din apel este lipsită de fundament juridic, criticile de

netemeinicie care au fost invocate de recurentă nu pot fi analizate.

Constatând că recurenta nu

s-a

conformat obligației prevăzută de art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și

dezvoltarea lor, înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de

pârâta SC R. SA.

În raport de cererea formulată de

intimatul P.Șt., privind obligarea recurentei plata cheltuielilor de judecată, ocazionate

de prezentul proces, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmează

a admite cererea și a obliga recurenta, la plata sumei de 3511 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat

de pârâta SC R. SA împotriva deciziei civile nr. 75 din 21 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, în temeiul art. 302 1 lit.

c) C. proc. civ.

Obligă recurenta SC R. SA București la

plata sumei de 3511 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea

intimatului P.Șt.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

31 ianuarie 2013.