ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 349/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 16766 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, în dosarul nr. 44725/3/2010, a fost admisă în parte cererea modificatoare și precizată formulată de reclamantul P.Șt. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA București, a constatat că reclamantul a fost revocat fără justă cauză din funcția de administrator al pârâtei și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 18355,76 lei cotă profit, la 150549 lei c/val. indemnizație și la suma de 617,86 lei cotă parte din profitul anual aferent perioadei de mandat rămasă neacoperită, cu 9239,33 lei cheltuieli de judecată.

De asemenea, celelalte pretenții au fost respinse. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut, în esență că, probele au relevat revocarea fără justă cauză a reclamantului din funcția de administrator al pârâtei și că este neîndreptățit la plata unor daune interese potrivit dispozițiilor art. 137 1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990. Împotriva sentinței precitate a formulat apel pârâta solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată. Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză, Curtea a reținut că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.

La data de 24 mai 2007 între apelantă și intimat s-a încheiat contractul de administrare ce a intrat în vigoare la data de 01 iunie 2007 cu durata până la 31 martie 2008. Prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor, SC R. SA din 7 aprilie 2008 s-au ales administratorii societății pentru un mandat de 4 ani, printre aceștia șapte fiind și intimatul P.D.Șt. În temeiul acestei hotărâri cât și față de art. 3, 4, 7 și 16 lit. a) din contractul de administrare s-a încheiat actul adițional nr. 1 din 7 aprilie 2008 la contractul încheiat la data de 24 mai 2007 prin care mandatul intimatului pentru calitatea de administrator a fost prelungit pentru o perioadă de 4 ani. Celelalte clauze din contractul de administrare au rămas neschimbate.

La acest act adițional sau încheiat două anexe și anume, anexa 1 privind obiectivele de performanță și anexa 2 privind criteriile de performanță. Potrivit Procesului verbal al Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC R. SA din 17 septembrie 2008 la 17 septembrie 2008 s-a hotărât la pct. 1 „Revocarea administratorilor C.G., Ș.A.A., P.D.Șt., B.F., A.N.”, iar la pct. 2 s-a hotărât alegerea administratorilor propuși. Curtea a considerat că motivele revocării trebuiau făcute cunoscute la momentul propunerii de revocare pentru ca pe de o parte acționarii să voteze în cunoștință de cauză și în mod obiectiv, nu subiectiv cum pare în speță, iar, pe de altă parte administratorii revocați să se poată apăra.

Revocarea administratorilor printre care și intimatul nu are justă cauză, intimatul neavând posibilitatea să verifice motivele revocării sale la acel moment când de fapt a primit mulțumiri și asigurări că și-a îndeplinit atribuțiile și mandatul chiar și de la un administrator cu care a fost coleg în fostul consiliu de administrație, dl. I.G. În raport de conținutul Procesului verbal din 17 septembrie 2008, în speță devin incidente prevederile cap. IV, art. 4 pct. 5 din contractul de administrare, în sensul că în cazul unei revocări fără justă cauză și intimatul are dreptul la plata unor sume reprezentând daune interese. Din motivarea hotărârii apelate rezultă că instanța de fond a analizat întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv răspunsurile la interogatoriu, trăgând concluziile din considerentele acestei hotărâri.

În raport cu prevederile art. 4 alin. (2) din contractul de administrare participarea la profitul net al societății în cadrul unei cote de 0,5 % repartizată administratorilor societății se face funcție de aportul la rezultatele financiare obținute de societate. Prin actul adițional nr. 1 din 07 aprilie 2008 la contractul de administrare încheiat la 24 mai 2007 prevederile art. 4 a fost menținut. În aceste condiții art. 969 C. civ., art. 4 alin. (2) din contractul de administrare semnat la 24 mai 2007 cu referire la art. 1169 C. civ., au fost respectate, fiind probat capătul de cerere privind suma de 18502,69 lei, motivul doi de apel fiind de asemenea nefondat. Altfel, apelanta în redarea prevederilor art. 4 alin. (2) din contract nu finalizează conținutul clauzei în sensul că e vorba de rezultatele financiare obținute de societate.

Și motivul trei de apel este nefondat, cât timp așa cum s-a arătat la motivul unu de apel, în speță revocarea mandatului de administrator al intimatului s-a făcut fără justă cauză, daunele interese pretinse de intimat fiind datorate în raport cu cap. IV art. 4 alin. (5) din contractul de administrare și a art. 137 1 alin. (4) alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată. În ceea ce privește schimbarea structurii acționariatului, Curtea a analizat acest motiv și a reținut că nu constituie motiv pentru revocarea mandatului intimatului în ohmul rând pentru că nu a dispărut societatea ci, un acționar s-a înlocuit cu altul și în al doilea rând pentru că, nu s-a probat că acționarul nou ar fi propus revocarea mandatului intimatului și nici eventualele motive obiective care să justifice măsura, fiind de fapt revocați 5 administratori, unii nefiind numiți de acționarul care l-a numit pe intimat, respectiv C.C.I.M.B.

Probele relevă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt privind îndeplinirea obiectivele și criteriilor de performanță asumate prin contractul de management de către intimat. Potrivit art. 3 din actul adițional nr. 1 din 7 aprilie 2008 la contractul de administrare încheiat la data de 24 mai 2007 „Indicatorii obiectivelor și criteriilor de performanță pentru primul an de mandat sunt cei stabiliți în anexele nr. 1 și 2 la prezentul act adițional”. În conformitate cu art. 11 cap. VIII din contractul de administrare „Aprecierea activității administratorului se face prin analiza gradului global de îndeplinire a criteriilor de performanță”, adică cu anexa nr. 2 la actul adițional precitat.

Cum a reținut și instanța de fond intimatul a fost revocat mai înainte de împlinirea unui an de mandat dar, din clauzele contractului și prevederile Legii nr. 31/1990 nu rezultă că în cazul unei injuste revocări nu i s-ar cuveni drepturile convenite și prevăzute de lege pentru că perioada de mandat ar fi sub un an. Altfel, probele relevă că profitul net al societății a fost chiar depășit. Tot astfel, nu s-a probat faptul ca nu s-ar fi îndeplinit criteriile de performanță ci, dimpotrivă.

Faptul că fostul consiliu de administrație și-a îndeplinit atribuțiile rezultă și din procesul-verbal al adunării de la 17 septembrie 2008. Contractul care ar fi adus prejudicii societății apelante în valoare de 36000000 Euro nu s-a probat că a fost încheiat de intimat, probele relevând că acest contract a făcut obiect de analiză în ședința Consiliului de Administrație din 14 aprilie 2008 și în cea din 7 iulie 2008. Apelanta nici în apel nu a probat conform prevederilor art. 177 din Legea 31/1990 susținerea sa privind registrele societății în sensul că acestea trebuiau întocmite și ținute corect de către intimat dar, acesta fie nu Ie-a întocmit, fie Ie-a întocmit necorespunzător. Ori, apelanta cu atât mai mult trebuia să probeze acest fapt cu cât instanța de fond a reținut că nu a produs probe conform art. 116 C. civ., iar intimatul la interogatoriu a răspuns că nu a fost împuternicit cu ținerea registrelor.

Potrivit art. 16 lit. e) din contractul de administrare, cazurile de incompatibilitate constituie motive de încetare a contractului și nu de revocare a administratorului potrivit art. 16 lit. b) din același contract, aspect analizat de instanța de fond. Altfel, apelanta nu a probat cu ce a prejudiciat-o intimatul cu starea de incompatibilitate invocată, mai ales că intimatul a avut calitatea de administrator și anterior acestui mandat, nerezultând că s-a încălcat prevederile art. 5 pct. 7 - 9 din contractul de administrare, respectiv, art. 153 15 și 153 16 din Legea 31/1990.

Împrejurarea că la data revocării mandatului de administrator al intimatului nu au existat motive obiective de revocare, nerezultând acest fapt nici din procesul-verbal de la 17 septembrie 2008, nici din alt document anexă acestuia, au determinat-o pe apelantă să găsească tot felul de motive de-abia după ce intimatul a acționat-o în judecată în prezenta cauză, motive prezentate haotic pe parcursul litigiului în fața instanței de fond și a instanței de apel . În consecință, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, prin decizia comercială nr. 75 din 21 februarie 2012, a respins apelul formulat de apelanta SC R. SA București. Împotriva acestei decizii, pârâta SC R. SA București a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și respingerii acțiunii.

Cererea de recurs a fost motivată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate, recurenta a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 969 C. civ., în ceea ce privește obligarea pârâtei la cota parte de 0,5 % din profitul societății și nu a precizat care a fost aportul personal adus de reclamant la profitul societății. Instanța de apel nu a analizat acest capăt de cerere, raportat la voința părților și a luat în considerare doar prevederile favorabile ale contractului. Sub aspectul obligării pârâtei la suma ce reprezintă indemnizația lunară brută și cota parte din profitul anual aferent aceleiași perioade, recurenta a arătat că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Din înscrisurile de la dosar și din interogatoriul reclamantului a rezultat că revocarea a fost făcută cu justă cauză, ținând cont de schimbarea structurii acționariatului și de neîndeplinirea obiectivelor și criteriilor de performanță asumate prin contractul de administrare. În ceea ce privește schimbarea structurii acționariatului, recurenta a susținut, în esență, că instanța nu s-a raportat în luarea deciziei și la art. 21 din contractul de administrare, iar revocarea administratorului nu a avut un caracter abuziv, intempestiv, fiind urmare a prevederilor noi din Legea nr. 31/1990 cât și a statutului aprobat. Susține că în mod greșit instanța de apel a acordat suma de 2.162,61 lei, întrucât această cotă a fost aplicată în mod abuziv la situația financiară a anului 2009, în condițiile în care situația financiară pe 2010 a fost în scădere, iar în 2011 societatea nu a înregistrat profit.

În ceea ce privește neîndeplinirea criteriilor de performanță, recurenta a dezvoltat această critică cu referire la debite nerecuperate, neasigurarea volumului de investiții, angajarea societății în raporturi financiare prejudiciabile prin încheierea unui contract în valoarea de peste 36.000.000 Euro în condiții defavorabile, inexistența registrelor obligatorii, incompatibilitatea dintre funcția de administrator al R. și calitatea acestuia de membru al A.A.P.F.R. În concluzie, recurenta susține că instanța de apel era ținută să analizeze existența justei cauze de revocare a mandatului raportat la dispozițiile contractului de mandat și ale Legii nr. 31/1990, cât și la consecințele legate de schimbarea acționariatului și implicit la criteriile de numire a administratorilor stabilite de actul constitutiv aplicabil la data revocării.

Înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului pârâtei și în temeiul art. 137 raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a reținut: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., se instituie în sarcina părții care declară recurs, obligația de a însoți motivarea în fapt de argumentarea în drept, cu trimitere la textele de lege încălcate, cererea de recurs trebuind să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Această obligație este impusă și de faptul că în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă care se exercită pentru motivele strict prevăzute de lege. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de fond și de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Deși recurenta și-a motivat, în drept, recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nici o ipoteză a textelor legale indicate nu a fost demonstrată, pentru a se putea verifica dacă judecata a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat soluția, recurentei revenindu-i obligația de a indica temeiurile legale încălcate și să își dezvolte în fapt și în drept criticile. Având în vedere că nu s-a demonstrat faptul că decizia din apel este lipsită de fundament juridic, criticile de netemeinicie care au fost invocate de recurentă nu pot fi analizate.

Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de pârâta SC R. SA. În raport de cererea formulată de intimatul P.Șt., privind obligarea recurentei plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul proces, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., urmează a admite cererea și a obliga recurenta, la plata sumei de 3511 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de pârâta SC R. SA împotriva deciziei civile nr. 75 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Obligă recurenta SC R. SA București la plata sumei de 3511 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului P.Șt. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2013.