ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2371/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2371/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
16767 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, instanța a admis în parte cererea astfel cum a fost modificată și
precizată de reclamantul A.N. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, a constatat
că reclamantul a fost revocat fără justă cauză din funcția de administrator al
pârâtei, a obligat pârâta să plătească reclamantului: suma de 18.355,76 RON
reprezentând cota din profitul realizat de societate; suma de 150.549 RON
reprezentând contravaloarea indemnizației burte lunare aferente perioadei de
mandat rămasă neacoperită (octombrie 2008 - martie 2012) și suma de 617,76 RON
reprezentând cota parte din profitul anual aferent perioadei de mandat rămasă
neacoperită și a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantului.
Pentru a
pronunța soluția menționată, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele
aspecte: schimbarea acționariatului nu se încadrează în cazurile limitativ
prevăzute de părți în art. 16 lit. b) din contractul de administrare încheiat
la data de 07 aprilie 2008; reclamantul și-a îndeplinit obligațiile stipulate
în anexa nr. 1 la contractul de administrare și criteriile de performanță
prevăzute în anexa nr. 2; în lipsa unor dovezi concrete în sensul că acțiunea
sau inacțiunea personală a reclamantului, membru alături de alți 6
administratori în Consiliul de administrație, a generat o astfel de situație,
creșterea valorii devizelor nerecuperate sau creșterea insuficientă a valorii
investițiilor nu poate fi imputată acestuia ca și neîndeplinire a criteriului
de performanță; referitor la daunele interese cuvenite reclamantului s-a
constatat incidența disp. art. 1066, 1069 C. civ. referitor la obligativitatea
clauzei penale între părți conform art. 4 alin. (5) din contractul de
administrare, ca urmare a revocării fără justă cauză a reclamantului.
Împotriva
acestei sentințe comerciale, pârâta, în termenul legal prev. de disp. art. 284
alin. (1) C. proc. civ., a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea
de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 10 ianuarie 2012 a fost
înregistrat Dosarul nr. 44724/3/2010.
Prin decizia
civilă nr. 178 din 09 aprilie 2012, Curtea de Apel bucurești, secția a V-a
civilă, a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă SC R. SA ca nefondat. A
obligat apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.478 RON
cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul de avocat).
Pnetru a
hotărî astfel, instanța de apel a reținut, referitor la încălcarea principiului
nemijlocirii și al aflării adevărului, că instanța de fond a stăruit prin toate
mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greșeli în privința aflării
adevărului în cauză și că a cercetat direct și nemijlocit toate elementele care
interesau dezlegarea pricinii, între împrejurările de fapt ale cauzei stabilite
de instanță și realitate existând o deplină concordanță.
Curtea a
considerat că deși conform disp. art. 1553 C. civ., administratorii pot fi
revocați ad mutum la libera apreciere și dorință a mandantului, totuși în cazul
societăților comerciale unde mandatul încredințat pentru tratarea unor afaceri
comerciale este cu titlu oneros, pentru asigurarea unei anumite continuități și
securități a raporturilor juridice, revocarea intempestivă a mandatului nu
poate fi lăsată fără sancțiuni pecuniare, o justă reparație impunându-se cu
necesitate. În acest sesns sunt disp. art. 137
1
alin. (4) din Legea
nr. 31/1990 care consfințesc principiul libertății de revocare a
administratorilor, care presupune pe de o parte, dreptul adunării generale a
acționarilor revocați de daune interese în ipoteza în care revocarea a fost
făcută fără justă cauză.
Din probele
administrate în cauză, Curtea a reținut faptul că, din fostul Consiliu de
administrație, compus din 7 administratori, cinci, printre care și
intimatul-reclamant, au fost revocați, astfel cum rezultă din procesul-verbal a
A.G.O.A. din 17 septembrie 2008, fără însă a se consemna motivele care au
determinat adoptarea deciziei de revocare.
Pe parcursul
judecării cauzei, apelanta-pârâtă a încercat să justifice decizia de revocare a
intimatului-reclamant din funcția de administrator pentru neîndeplinirea
criteriilor de performanță și pentru faptul că, în urma modificării
acționariatului la data de 28 iulie 2008, și prin preluarea de către Camera de
Comerț și Industrie a României a acțiunilor C.C.I.B., hotărârea A.G.O.A. din 17
septembrie 2008 a modificat actul constitutiv al SC R. SA în sensul înlocuirii
disp. art. 22.2 alin. (1) referitoare la procedura de numire a
administratorilor în raport de procentul de acțiuni deținute cu dispozițiile
potrivit cărora administratorii urmau să fie aleși de către Adunarea Generală,
eliminându-se astfel prevederea referitoare la obligativitatea desemnării unui
administrator independent.
Curtea a
considerat că prin schimbarea structurii acționariatului prin formula preluării
acțiunilor Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București de către
Camera de Comerț și Industrie a României, care a devenit acționar majoritar cu
70,1118% din acțiuni, revocarea intimatului-reclamant din funcția de
administrator nu poate fi apreciată drept o justă cauză de revocare.
Curtea a
considerat că atâta vreme cât între părți a existat un contract de administrare
valabil încheiat și obligatoriu potrivit disp. art. 969 C. civ., revocarea
administratorului se putea face numai în ipotezele prevăzute limitativ de
dispozițiile contractuale, respectiv de art. 16 lit. b), respectiv numai în
următoarele situații: neîndeplinirea obligațiilor contractuale, nerespectarea
hotărârilor Adunării Generale, nerespectarea legislației aplicabile
societăților comerciale.
Schimbarea
acționariatului nu se regăsește printre cazurile anume prevăzute de părți care
să justifice revocarea administratorului, această schimbare neavând drept consecință
înlăturarea obligațiilor societății ca persoană juridică distinctă din punct de
vedere juridic de persoanele care compun acționariatul, astfel cum susține
eronat apelanta, societatea rămânând în continuare să răspundă pentru
îndeplinirea obligațiilor asumate contractual în convențiile pe care le-a
încheiat în calitate de persoană juridică distinctă.
Pentru aceste
motive, Curtea a considerat, ca și instanța de fond, că revocarea intimatului
reclamant din funcția de administrator s-a făcut fără justă cauză.
Curtea a considerat
că balanța de verificări pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008
la care apelanta-pârâtă face trimitere privește o perioadă, septembrie 2008 -
31 decembrie 2008, în care intimatul-reclamant își pierduse prin revocare
calitatea de administrator, iar acționarul majoritar Camera de Comerț și
Industrie a României prin notificarea făcută Consiliului de administrație a
solicitat sistarea oricărei lucrări de construcție a celor două pavilioane, pe
terenul proprietatea sa, astfel încât gestionarea ineficientă a respectivului
contract de antrepriză nu poate fi imputabilă intimatului-reclamant.
Referitor la
neîndeplinirea criteriilor de performanță, Curtea a respins această susținere
ca nefondată, în raport de înscrisurile existente la dosar din care rezultă că
la momentul lunii septembrie 2008 (imediat după revocarea celor 5
administratori) profitul net al societății era mai mare decât cel preconizat,
deși indicatorii de performanță erau prevăzuți pentru un an întreg și nu pentru
9 luni.
Referitor la
creșterea valorii debitelor nerecuperate, Curtea a considerat că în lipsa unor
dovezi concludente care să vizeze strict acțiunea sau inacțiunea personală a
intimatului-reclamant în recuperarea acestora, respectiva creștere nu poate fi
imputată intimatului-reclamant.
Referitor la
neîndeplinirea obligației referitoare la ținerea corectă a registrelor
societății, Curtea a constatat că această susținere a rămas doar la stadiul de
simplă informație, nedovedită (art. 1169 C. civ.).
Referitor la
toate aceste susțineri care vizau neîndeplinirea criteriilor de performanță,
Curtea a mai reținut și faptul că acestea trebuiesc analizate în raport de
disp. art. 11 din contractul de administrare potrivit cărora aprecierea
activității administratorului se face prin raportare la gradul global de
îndeplinire a criteriilor de performanță, atâta vreme cât din probele
administrate nu rezultă sarcinile exclusive care au fost atribuite
intimatului-reclamant și care nu au fost îndeplinite.
Referitor la
daunele interese cuvenite intimatului-reclamant, Curtea a considerat că
instanța de fond în mod corect făcând aplicarea disp. art. 137
1
alin
(4) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 1066, art. 169 și art. 969 C. civ.,
precum și pe cele ale art. 4 alin. (5) din contractul de administrare a obligat
apelanta-pârâtă la plata unor despăgubiri astfel cum acestea au fost
determinate anticipat prin clauza penală prev. la art. 4 alin. (5) din
contract, în cazul unei revocări fără justă cauză, respectiv contravaloarea
indemnizației lunare brute aferente perioadei de mandat rămase neacoperite și a
cotei părți din profitul anual la care intimatul-reclamant ar fi avut dreptul
în cazul menținerii mandatului, în cuantumul și cu precizările făcute de
instanța de fond în acest sens.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SA invocând motivul de
nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a
solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul
admiterii apelului formulat de pârâtă, respingerii acțiunii formulate de
reclamant ca nefondată.
În
dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:
- Prin
înscrisurile depuse la dosar și prin interogatoriul depus, recurenta a arătat
că revocarea administratorului A.N. a fost făcută cu justă cauză, ținând cont
de schimbarea structurii acționariatului. Conform art. 137
1
alin.
(2) din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt nominalizați de către
acționari, ori la data de 17 septembrie 2008 intimatul nu a mai fost
nominalizat de către acționari pentru funcția de administrator. Astfel,
pretențiile privind plata cu titlu de daune interese a sumei reprezentând
indemnizația din contractul de management care i se cuvenea până la încetarea
acestuia, cât și cota parte din profit pentru perioada 2008-2012 sunt
nefondate.
- În mod
greșit instanța de apel a acordat intimatului suma de 18.502, 69 RON
reprezentând cota de 0,5% din profitul anual calculat până la 30 septembrie
2008 întrucât această cotă a fost aplicată în mod abuziv la situația financiară
a anului 2009, în condițiile în care situația financiară pe anul 2010 a fost în
scădere, iar în 2011 societatea nu a înregistrat profit.
-
Neîndeplinirea criteriului de performanță prev. la pct. 6 din anexa nr. 2 la
contractul de management a fost dovedit cu acte contabile, societatea având în
septembrie 2008 debite nerecuperate în valoare de 883.007,96 RON față de
652.143,42 RON, cât erau la începutul aceluiași an.
-
Administratorul nu a asigurat volumul de investiții pentru care s-a obligat, de
la 5.582.095 RON la 126.900.000 RON conform anexei nr. 1 pct. 4 din contract,
fapt dovedit cu balanța analitică depusă în dosarul cauzei.
- Angajarea
SC R. SA în raporturi financiare prejudiciabile prin încheierea unui contract
în valoare de peste 36.000.000 euro în condiții defavorabile. Obiectul acestuia
îl reprezenta realizarea a 2 pavilioane expoziționale la valoarea de 32.117.226
euro + TVA. Anterior semnării contractului în ședința Consiliului de
administrație din 07 iulie 2008 s-a aprobat majorarea valorii contractului prin
act adițional cu peste 4.000.000 RON.
- Modul
defectuos al executării lucrărilor și plata sumei de 8.611.822,94 euro cu titlu
de avans direct în contul antreprenorului fără nici un control din partea SC R.
SA asupra tragerilor din cont, reprezintă o culpă în activitatea
administratorului A.N. față de obiectul contractului de mandat.
- La data la
care s-a încheiat contractul de cesiune al acțiunilor prin care Camera de
Comerț și Industrie a României devine acționar majoritar s-a constatat că
registrele nu se reăgseau sau erau necorespunzător întocmite. Această obligație
era în sarcina administratorului.
- Din
probatoriul administrat, A.N. nu a făcut dovada aportului său la rezultatele
financiare obținute de societate așa cum dispune art. 4 alin. (2) din
contractul de administrate.
Intimatul
A.N. a formulat întâmpinare invocaând excepția nulității recursului în
conformitate cu prev. art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și
concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Față de disp.
art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității cererii de
recurs invocată de reclamant, raportat la disp. art. 302
1
alin. (1)
lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reține că cererea de recurs cuprinde motivul
de nelegalitate pe care se sprijină recursul, respectiv art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. și dezvoltarea lui, ceea ce atrage respingerea excepției nulității
recursului.
Recursul este
nefondat.
Din
examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente
cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și
temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Instanța de
apel a interpretat și aplicat corect clauzele contractului de administrare în
raport cu dispozițiile legale incidente cauzei, respectiv disp. art. 1553 C.
civ., art. 137
1
din Legea nr. 31/1990, art. 1169, art. 1066 și art.
1069 C. civ., nu a trecut peste voința clar exprimată a părților și nu a
nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., reținând corect că
modificarea actului constitutiv și schimbarea acționariatului nu se regăsesc
printre ipotezele prev. de art. 16 lit. b) care să justifice revocarea
administratorului, această schimbare neavând drept consecință înlăturarea obligațiilor
societății ca persoană juridică distinctă din punct de vedere juridic de
persoanele care compun acționariatul, societatea rămânând în continuare să
răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor asumate contractual în convențiile pe
care le-a încheiat în calitate de persoană juridică distinctă și această
împrejurare nu poate constitui prin ea însăși o justă cauză. Revocarea fără
justă cauză dă naștere la antrenarea răspunderii din partea societății. Clauza
menționată în art. 4 din contractul de administrare are un conținut clar și
precis, fiind aplicată ad litteram de instanțele devolutive.
Făcând
aplicarea și interpretarea prev. art. 137
1
alin. (4) din Legea nr.
31/1990 raportat la art. 1066, art. 969 C. civ. și art. 4 alin. (5) din
contractul de administrare, în mod corect a fost obligată pârâta la plata
despăgubirilor, astfel cum au fost determinate anticipat în cazul unei revocări
fără justă cauză, în cuantumul stabilit.
Prin
criticile ce privesc pretinsa neîndeplinire a obiectivelor și a criteriilor de
performanță asumate prin contractul de administrare (debite nerecuperate,
neasigurarea volumului de invenții, angajarea pârâtei în raporturi financiare
prejudiciabile, inexistența registrelor obligatorii), aportul personal al
reclamantului și rezultatele financiare, recurenta reiterază în cadrul
recursului apărările formulate la fond și la apel, probele administrate, ceea
ce constituie o chestiune de fapt ce nu mai poate fi valaorificată în recurs,
pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate.
Făcând
aplicarea prev. art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge
recursul pârâtei ca nefondat.
Reținând
culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., se va
obliga recurenta la plata chetuielilor de judecată în sumă de 3.456 RON către
intimatul-reclamant A.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGIl
D E C I D E
Respinge excepția
nulității recursului.
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva deciziei civile nr. 178
din 09 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Obligă recurenta
la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.456 RON către intimatul-reclamant
A.N.
Irevocabilă.
Pronunțata în
ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.