ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2371/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 16767 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, instanța a admis în parte cererea astfel cum a fost modificată și precizată de reclamantul A.N. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, a constatat că reclamantul a fost revocat fără justă cauză din funcția de administrator al pârâtei, a obligat pârâta să plătească reclamantului: suma de 18.355,76 RON reprezentând cota din profitul realizat de societate; suma de 150.549 RON reprezentând contravaloarea indemnizației burte lunare aferente perioadei de mandat rămasă neacoperită (octombrie 2008 - martie 2012) și suma de 617,76 RON reprezentând cota parte din profitul anual aferent perioadei de mandat rămasă neacoperită și a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantului.

Pentru a pronunța soluția menționată, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele aspecte: schimbarea acționariatului nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de părți în art. 16 lit. b) din contractul de administrare încheiat la data de 07 aprilie 2008; reclamantul și-a îndeplinit obligațiile stipulate în anexa nr. 1 la contractul de administrare și criteriile de performanță prevăzute în anexa nr. 2; în lipsa unor dovezi concrete în sensul că acțiunea sau inacțiunea personală a reclamantului, membru alături de alți 6 administratori în Consiliul de administrație, a generat o astfel de situație, creșterea valorii devizelor nerecuperate sau creșterea insuficientă a valorii investițiilor nu poate fi imputată acestuia ca și neîndeplinire a criteriului de performanță; referitor la daunele interese cuvenite reclamantului s-a constatat incidența disp.

art. 1066, 1069 C. civ. referitor la obligativitatea clauzei penale între părți conform art. 4 alin. (5) din contractul de administrare, ca urmare a revocării fără justă cauză a reclamantului. Împotriva acestei sentințe comerciale, pârâta, în termenul legal prev. de disp. art. 284 alin. (1) C. proc. civ., a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 10 ianuarie 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 44724/3/2010. Prin decizia civilă nr. 178 din 09 aprilie 2012, Curtea de Apel bucurești, secția a V-a civilă, a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă SC R. SA ca nefondat. A obligat apelanta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.478 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariul de avocat).

Pnetru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, referitor la încălcarea principiului nemijlocirii și al aflării adevărului, că instanța de fond a stăruit prin toate mijloacele legale pentru prevenirea oricărei greșeli în privința aflării adevărului în cauză și că a cercetat direct și nemijlocit toate elementele care interesau dezlegarea pricinii, între împrejurările de fapt ale cauzei stabilite de instanță și realitate existând o deplină concordanță. Curtea a considerat că deși conform disp. art. 1553 C. civ., administratorii pot fi revocați ad mutum la libera apreciere și dorință a mandantului, totuși în cazul societăților comerciale unde mandatul încredințat pentru tratarea unor afaceri comerciale este cu titlu oneros, pentru asigurarea unei anumite continuități și securități a raporturilor juridice, revocarea intempestivă a mandatului nu poate fi lăsată fără sancțiuni pecuniare, o justă reparație impunându-se cu necesitate.

În acest sesns sunt disp. art. 137 1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 care consfințesc principiul libertății de revocare a administratorilor, care presupune pe de o parte, dreptul adunării generale a acționarilor revocați de daune interese în ipoteza în care revocarea a fost făcută fără justă cauză. Din probele administrate în cauză, Curtea a reținut faptul că, din fostul Consiliu de administrație, compus din 7 administratori, cinci, printre care și intimatul-reclamant, au fost revocați, astfel cum rezultă din procesul-verbal a A.G.O.A. din 17 septembrie 2008, fără însă a se consemna motivele care au determinat adoptarea deciziei de revocare.

Pe parcursul judecării cauzei, apelanta-pârâtă a încercat să justifice decizia de revocare a intimatului-reclamant din funcția de administrator pentru neîndeplinirea criteriilor de performanță și pentru faptul că, în urma modificării acționariatului la data de 28 iulie 2008, și prin preluarea de către Camera de Comerț și Industrie a României a acțiunilor C.C.I.B., hotărârea A.G.O.A. din 17 septembrie 2008 a modificat actul constitutiv al SC R. SA în sensul înlocuirii disp. art. 22.2 alin. (1) referitoare la procedura de numire a administratorilor în raport de procentul de acțiuni deținute cu dispozițiile potrivit cărora administratorii urmau să fie aleși de către Adunarea Generală, eliminându-se astfel prevederea referitoare la obligativitatea desemnării unui administrator independent.

Curtea a considerat că prin schimbarea structurii acționariatului prin formula preluării acțiunilor Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București de către Camera de Comerț și Industrie a României, care a devenit acționar majoritar cu 70,1118% din acțiuni, revocarea intimatului-reclamant din funcția de administrator nu poate fi apreciată drept o justă cauză de revocare. Curtea a considerat că atâta vreme cât între părți a existat un contract de administrare valabil încheiat și obligatoriu potrivit disp. art. 969 C. civ., revocarea administratorului se putea face numai în ipotezele prevăzute limitativ de dispozițiile contractuale, respectiv de art. 16 lit. b), respectiv numai în următoarele situații: neîndeplinirea obligațiilor contractuale, nerespectarea hotărârilor Adunării Generale, nerespectarea legislației aplicabile societăților comerciale.

Schimbarea acționariatului nu se regăsește printre cazurile anume prevăzute de părți care să justifice revocarea administratorului, această schimbare neavând drept consecință înlăturarea obligațiilor societății ca persoană juridică distinctă din punct de vedere juridic de persoanele care compun acționariatul, astfel cum susține eronat apelanta, societatea rămânând în continuare să răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor asumate contractual în convențiile pe care le-a încheiat în calitate de persoană juridică distinctă. Pentru aceste motive, Curtea a considerat, ca și instanța de fond, că revocarea intimatului reclamant din funcția de administrator s-a făcut fără justă cauză.

Curtea a considerat că balanța de verificări pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008 la care apelanta-pârâtă face trimitere privește o perioadă, septembrie 2008 - 31 decembrie 2008, în care intimatul-reclamant își pierduse prin revocare calitatea de administrator, iar acționarul majoritar Camera de Comerț și Industrie a României prin notificarea făcută Consiliului de administrație a solicitat sistarea oricărei lucrări de construcție a celor două pavilioane, pe terenul proprietatea sa, astfel încât gestionarea ineficientă a respectivului contract de antrepriză nu poate fi imputabilă intimatului-reclamant.

Referitor la neîndeplinirea criteriilor de performanță, Curtea a respins această susținere ca nefondată, în raport de înscrisurile existente la dosar din care rezultă că la momentul lunii septembrie 2008 (imediat după revocarea celor 5 administratori) profitul net al societății era mai mare decât cel preconizat, deși indicatorii de performanță erau prevăzuți pentru un an întreg și nu pentru 9 luni. Referitor la creșterea valorii debitelor nerecuperate, Curtea a considerat că în lipsa unor dovezi concludente care să vizeze strict acțiunea sau inacțiunea personală a intimatului-reclamant în recuperarea acestora, respectiva creștere nu poate fi imputată intimatului-reclamant. Referitor la neîndeplinirea obligației referitoare la ținerea corectă a registrelor societății, Curtea a constatat că această susținere a rămas doar la stadiul de simplă informație, nedovedită (art. 1169 C. civ.).

Referitor la toate aceste susțineri care vizau neîndeplinirea criteriilor de performanță, Curtea a mai reținut și faptul că acestea trebuiesc analizate în raport de disp. art. 11 din contractul de administrare potrivit cărora aprecierea activității administratorului se face prin raportare la gradul global de îndeplinire a criteriilor de performanță, atâta vreme cât din probele administrate nu rezultă sarcinile exclusive care au fost atribuite intimatului-reclamant și care nu au fost îndeplinite. Referitor la daunele interese cuvenite intimatului-reclamant, Curtea a considerat că instanța de fond în mod corect făcând aplicarea disp.

art. 137 1 alin (4) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 1066, art. 169 și art. 969 C. civ., precum și pe cele ale art. 4 alin. (5) din contractul de administrare a obligat apelanta-pârâtă la plata unor despăgubiri astfel cum acestea au fost determinate anticipat prin clauza penală prev. la art. 4 alin. (5) din contract, în cazul unei revocări fără justă cauză, respectiv contravaloarea indemnizației lunare brute aferente perioadei de mandat rămase neacoperite și a cotei părți din profitul anual la care intimatul-reclamant ar fi avut dreptul în cazul menținerii mandatului, în cuantumul și cu precizările făcute de instanța de fond în acest sens. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SA invocând motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă, respingerii acțiunii formulate de reclamant ca nefondată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Prin înscrisurile depuse la dosar și prin interogatoriul depus, recurenta a arătat că revocarea administratorului A.N. a fost făcută cu justă cauză, ținând cont de schimbarea structurii acționariatului. Conform art. 137 1 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt nominalizați de către acționari, ori la data de 17 septembrie 2008 intimatul nu a mai fost nominalizat de către acționari pentru funcția de administrator.

Astfel, pretențiile privind plata cu titlu de daune interese a sumei reprezentând indemnizația din contractul de management care i se cuvenea până la încetarea acestuia, cât și cota parte din profit pentru perioada 2008-2012 sunt nefondate. - În mod greșit instanța de apel a acordat intimatului suma de 18.502, 69 RON reprezentând cota de 0,5% din profitul anual calculat până la 30 septembrie 2008 întrucât această cotă a fost aplicată în mod abuziv la situația financiară a anului 2009, în condițiile în care situația financiară pe anul 2010 a fost în scădere, iar în 2011 societatea nu a înregistrat profit. - Neîndeplinirea criteriului de performanță prev. la pct. 6 din anexa nr. 2 la contractul de management a fost dovedit cu acte contabile, societatea având în septembrie 2008 debite nerecuperate în valoare de 883.007,96 RON față de 652.143,42 RON, cât erau la începutul aceluiași an.

- Administratorul nu a asigurat volumul de investiții pentru care s-a obligat, de la 5.582.095 RON la 126.900.000 RON conform anexei nr. 1 pct. 4 din contract, fapt dovedit cu balanța analitică depusă în dosarul cauzei. - Angajarea SC R. SA în raporturi financiare prejudiciabile prin încheierea unui contract în valoare de peste 36.000.000 euro în condiții defavorabile. Obiectul acestuia îl reprezenta realizarea a 2 pavilioane expoziționale la valoarea de 32.117.226 euro + TVA. Anterior semnării contractului în ședința Consiliului de administrație din 07 iulie 2008 s-a aprobat majorarea valorii contractului prin act adițional cu peste 4.000.000 RON. - Modul defectuos al executării lucrărilor și plata sumei de 8.611.822,94 euro cu titlu de avans direct în contul antreprenorului fără nici un control din partea SC R. SA asupra tragerilor din cont, reprezintă o culpă în activitatea administratorului A.N.

față de obiectul contractului de mandat. - La data la care s-a încheiat contractul de cesiune al acțiunilor prin care Camera de Comerț și Industrie a României devine acționar majoritar s-a constatat că registrele nu se reăgseau sau erau necorespunzător întocmite. Această obligație era în sarcina administratorului. - Din probatoriul administrat, A.N. nu a făcut dovada aportului său la rezultatele financiare obținute de societate așa cum dispune art. 4 alin. (2) din contractul de administrate. Intimatul A.N. a formulat întâmpinare invocaând excepția nulității recursului în conformitate cu prev. art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Față de disp.

art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs invocată de reclamant, raportat la disp. art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte reține că cererea de recurs cuprinde motivul de nelegalitate pe care se sprijină recursul, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și dezvoltarea lui, ceea ce atrage respingerea excepției nulității recursului. Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Instanța de apel a interpretat și aplicat corect clauzele contractului de administrare în raport cu dispozițiile legale incidente cauzei, respectiv disp.

art. 1553 C. civ., art. 137 1 din Legea nr. 31/1990, art. 1169, art. 1066 și art. 1069 C. civ., nu a trecut peste voința clar exprimată a părților și nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., reținând corect că modificarea actului constitutiv și schimbarea acționariatului nu se regăsesc printre ipotezele prev. de art. 16 lit. b) care să justifice revocarea administratorului, această schimbare neavând drept consecință înlăturarea obligațiilor societății ca persoană juridică distinctă din punct de vedere juridic de persoanele care compun acționariatul, societatea rămânând în continuare să răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor asumate contractual în convențiile pe care le-a încheiat în calitate de persoană juridică distinctă și această împrejurare nu poate constitui prin ea însăși o justă cauză.

Revocarea fără justă cauză dă naștere la antrenarea răspunderii din partea societății. Clauza menționată în art. 4 din contractul de administrare are un conținut clar și precis, fiind aplicată ad litteram de instanțele devolutive. Făcând aplicarea și interpretarea prev. art. 137 1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 1066, art. 969 C. civ. și art. 4 alin. (5) din contractul de administrare, în mod corect a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor, astfel cum au fost determinate anticipat în cazul unei revocări fără justă cauză, în cuantumul stabilit.

Prin criticile ce privesc pretinsa neîndeplinire a obiectivelor și a criteriilor de performanță asumate prin contractul de administrare (debite nerecuperate, neasigurarea volumului de invenții, angajarea pârâtei în raporturi financiare prejudiciabile, inexistența registrelor obligatorii), aportul personal al reclamantului și rezultatele financiare, recurenta reiterază în cadrul recursului apărările formulate la fond și la apel, probele administrate, ceea ce constituie o chestiune de fapt ce nu mai poate fi valaorificată în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate. Făcând aplicarea prev. art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

Reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata chetuielilor de judecată în sumă de 3.456 RON către intimatul-reclamant A.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. SA București împotriva deciziei civile nr. 178 din 09 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.456 RON către intimatul-reclamant A.N. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013.