ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2010

Prin Sentința nr. 984/C din 31 martie 2008 a Tribunalului Brașov s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC N.E. SA prin succesoarea SC B.M. INC în contradictoriu cu pârâții C.C. și G.N. A fost respinsă cererea formulată de către pârâți privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâtul C.C. a avut capacitatea de a încheia acte în numele SC A.R. SRL, întrucât acesta era împuternicit în baza procurii din 10 aprilie 2002, care, la data încheierii actului adițional la statutul societății și a contractului de cesiune autentificat din 7 mai 2003 nu era revocată. Cât despre necesitatea adoptării unei hotărâri a adunării generale extraordinare care sa prevadă efectuarea unui act de dispoziție în sensul cesionării părților sociale s-a constatat că există procura prin care reclamanta l-a împuternicit pe pârâtul C.C.

să cesioneze părțile sociale deținute la SC A.R. SRL. În ceea ce privește plata părților sociale în sumă de 1.443.050.000 ROL, pârâții au făcut dovada achitării cu chitanța emisă la data de 7 mai 2003. S-a mai reținut că dispozițiile art. 143 din Legea nr. 31/12990 nu sunt aplicabile în speță, întrucât este vorba despre o cesiune de părți sociale din patrimoniul unui asociat către un terț și nu de înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societății. De asemenea, în conformitate cu art. 199 din lege, actul constitutiv poate fi modificat de asociați, cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute pentru încheierea lui, iar pârâtul C.C. a fost împuternicit în mod valabil să cesioneze părțile sociale deținute de reclamantă la SC A.R.

SRL și nu a fost dovedită intenția pârâtului de fraudă. Apelul declarat de SC B.M. INC, în calitate de succesoare a reclamantei SC N.E. SA prin succesoarea SC B.M. INC, împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin Decizia nr. 131/AP din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, în sensul admiterii, schimbării în întregime a sentinței și, pe fond, a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată precizate. În consecință s-a constatat nulitatea absolută a actului adițional la statutul SC A.R. SRL autentificat și a contractului de cesiune părți sociale autentificate din 7 mai 2003 la B.N.P. - I.F. S-a dispus radierea mențiunilor înregistrate din 23 mai 2003, au fost respinse restul pretențiilor reclamantei, iar pârâții C.C.

și G.N. au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată. În considerentele deciziei s-a reținut că prima instanță a concluzionat greșit că, în speță, actul adițional la statutul SC A.R. SRL și contractul de cesiune părți sociale autentificate din 7 mai 2003 la B.N.P. - I.F. au fost încheiate cu respectarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 31/1990, ale art. 948 C. civ., art. 1536 alin. (2), art. 966-968 și art. 1303 din același cod, deoarece procura folosită de pârâtul-intimat C.C. la întocmirea acestor acte este una generală, ce nu cuprinde nici o prevedere cu privire la înstrăinarea celor 10.000 de părți sociale deținute de reclamantă, către cesionarul G.N. Astfel, procura legalizată din 7 mai 2003 a fost dată de J.V., doar în calitate de reprezentant al SC A.R.

SRL, și nu al SC N.E. SA prin succesoarea SC B.M. INC, ca atare, pârâtul C.C. nu putea acționa în calitate de mandatar al acesteia din urmă, ci doar de reprezentant al SC A.R. SRL, putând dispune doar de părțile sociale emise de aceasta, în limitele mandatului. S-a mai reținut încălcarea dispozițiilor art. 1536 alin. (2) C. civ., faptul că mandatul nu a fost unul special pentru încheierea actelor în discuție, precum și a dispozițiilor art. 143 și 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, lipsind o hotărâre a acționarilor reprezentând cel puțin ¾ din capitalul social. Curtea a mai reținut și faptul că dovada achitării prețului cesiunii în contul societății nu s-a produs, fiind în schimb, dovedită conivența frauduloasă a celor doi pârâți, în sensul că, adevăratul scop al cesiunii l-a constituit dobândirea de către pârâtul C.C.

a dreptului de dispoziție asupra părților sociale, în dauna SC N.E. SA prin succesoarea SC B.M. INC, care nu a intenționat niciodată să le înstrăineze. Cumpărând prin persoană interpusă părțile sociale, pârâtul C.C. a încălcat și dispozițiile art. 1308 pct. 2 C. civ., totodată, reținându-se că prețul a fost fictiv, fiind încălcat art. 1303 C. civ. Lipsa prețului determină și lipsa obiectului contractului, devenind incidente prevederile art. 948 pct. 3 C. civ. și operând sancțiunea nulității. Contrar susținerilor tribunalului, Curtea a reținut că mandatul a fost revocat anterior încheierii celor două acte juridice, fiind fondată și susținerea apelantei conform căreia procura în litigiu nu respectă condițiile de formă impuse de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.

Față de cadrul procesual inițial, au fost respinse pretențiile reclamantei vizând radierea mențiunii din 27 mai 2003 și constatarea nulității absolute a contractului de subînchiriere datat 8 mai 2003 și încheiat de pârâtul C.C. și SC A.R. SRL. Împotriva deciziei pronunțate în apel, pârâții C.C. și G.N. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează următoarele: 1. Încălcarea dreptului la apărare. Recurenții susțin că apelanta s-a folosit de un înscris nou, nedepus în conformitate cu art. 287 alin. (1) pct. 4 și alin. (3) C. proc. civ., respectiv de convenția încheiată la 7 mai 2003, din cuprinsul căreia instanța a reținut conivența frauduloasă, fără a acorda intimaților posibilitatea de a face contraproba, prin depunerea de înscrisuri care să dovedească netemeinicia interpretării date de reclamantă.

2. Interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. Se susține că actul încheiat la 7 mai 2003 pe baza căruia s-a dat hotărârea criticată a avut doar rolul de a garanta că plata prețului părților sociale urma să fie făcută, într-adevăr, de cesionarul G.N. în favoarea SC N.E. SA prin succesoarea SC B.M. INC, prin mandatarul acesteia din urmă, C.C. 3. Instanța de apel a aplicat greșit legea. Cu privire la conținutul și întinderea mandatului cuprins în procura din 10 aprilie 2002, contrar interpretării curții, recurenții susțin că actul a fost emis de J.V. în calitatea sa de reprezentant al SC N.E. SA prin succesoarea SC B.M. INC, căci numai asociatul poate da mandat unui terț să modifice actelor constitutive ale societății la care deține părți sociale.

De asemenea, întinderea mandatului viza inclusiv cesiunea de părți sociale, așa cum rezultă din conținutul înscrisului și are un caracter special, dat în particular, pentru una sau mai multe operațiuni determinate în concret, iar obligația menționării prețului nu este stipulată legal. Se mai susține crearea unei confuzii între preț, ca element al contractului de vânzare-cumpărare și dovada operațiunii, a remiterii sumei de bani. Astfel, prețul a existat și a fost serios, prevăzut în actul autentic, iar remiterea acestuia mandantei nu face obiectul acțiunii, în fapt, operând o compensare cu sumele datorate de reclamantă pârâtului C.C.

Prețul a fost achitat de către cesionar și remis mandatarului reclamantei, iar eventuala culpă a mandatarului în stabilirea unui preț prea mic pentru părțile sociale înstrăinate ar putea da cel mult naștere la o acțiune în răspundere a mandantelui împotriva mandatarului, deși, în realitate, între părți au existat raporturi juridice mai complexe, fiduciare și de creditare. Se susține că nu s-a făcut dovada conivenței frauduloase, precum și faptul că mandatul nu a fost revocat, cum greșit s-a reținut, corespondența dintre părți fiind returnată reclamantei. Chiar daca mandatul ar fi fost revocat, pârâtul G.N. fiind de buna-credință, considerând că tratează cu un mandatar, este ocrotit de dispozițiile art. 1554 C. civ.

În ceea ce privește forma procurii, recurenții apreciază că ea are natura juridică și forța probantă a unui înscris autentic, nefiind necesară nici o decizie separată a asociatului unic al SC A.R. SRL de înstrăinare a părților sociale, deoarece aceasta a existat sub forma înscrisului-procură specială din data de 10 aprilie 2002 prin care pârâtul C.C. a fost împuternicit de SC N.E. SA prin succesoarea SC B.M. INC să cesioneze părțile sociale ale SC A.R SRL. Întâmpinare Analizând recursul pârâților prin prisma motivelor invocate, se vor reține următoarele:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C.C. și N.G. împotriva Deciziei nr. 131/AP din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.