ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2922/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 676/ C din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta SC K. SRL prin I.C. IPURL Sibiu în contradictoriu cu pârâtul B.G.R., s-a constatat rezoluțiunea de drept a contractului de cesiune de părți sociale încheiat la data de 22 august 2007, privind cesiunea de către reclamantă a unui număr de 24.000 părți sociale către pârât, acțiuni deținute la SC L. SRL Șura Mare, s-a dispus radierea din evidențele O.R.C Sibiu a calității de asociat a pârâtului B.G.R. la SC L. SRL și s-a dispus înscrierea la O.R.C.

Sibiu a calității de asociat a SC K. SRL cu un număr de 24.000 părți sociale la SC L. SRL. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a cesionat un număr de 24.000 părți sociale, la prețul total de 218.152 lei către pârât, încheind contractul din data de 22 august 2007. Părțile au stabilit ca plata prețului să se facă în patru rate, din prețul total fiind achitată doar prima rată la data de 5 septembrie 2007, motiv pentru care reclamanta a fost de acord ca, pârâtul, la rândul său, să cesioneze părțile sociale unei terțe persoane, care s-a obligat să achite ratele restante și cele ce urmau la scadență, însă nici această terță persoană nu a achitat ratele stabilite prin contract.

S-a mai reținut că părțile au convenit rezoluțiunea de drept a contractului încheiat pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin inserarea unui pact comisoriu și verificând îndeplinirea condiției rezolutorii convenționale, s-a constatat că aceasta a operat de plin drept, în temeiul voinței neîndoielnic exprimate de părți în clauza lor expresă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B.G.R. iar prin decizia comercială nr. 84/A/2009 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, s-a anulat ca insuficient timbrat apelul. Prin decizia nr. 1230 din 14 aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis recursul pârâtului B.G.R., a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru soluționarea pe fond a apelului aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin decizia comercială nr. l27/ A din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtului B.G.R. În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că între părți s-a încheiat la data de 22 august 2007, un contract de cesiune de părți sociale, la prețul de 218.152 lei plătibil în patru rate, până la 31 decembrie 2009, iar în situația nerespectării obligației de plată, opera rezoluțiunea de drept, conform art. V din contract. În ceea ce privește critica pârâtului, potrivit căreia sancțiunea era rezilierea și nu rezoluțiunea, s-a apreciat a fi nefondată, întrucât contractul de cesiune este unul cu executare dintr-o dată și nu succesivă, iar eșalonarea plății părților sociale nu conferă caracterul de contract cu executare succesivă, pârâtul devenind proprietar al părților sociale la data încheierii contractului de cesiune.

S-a mai reținut că din protocolul încheiat între părți la 4 iunie 2008 rezultă că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a celei de-a doua tranșe, fiind depășit și termenul de 60 de zile de la scadență, că acesta și-a însușit prin semnătură conținutul protocolului, recunoscând expres că a operat rezoluțiunea contractului de cesiune de părți sociale iar la data de 4 iunie 2008, acesta a renunțat la orice acțiune privind drepturile rezultate din contractul de cesiune încheiat la 22 august 2007, iar părțile sociale în discuție au fost cesionate numitului D.D.A. Ca urmare a rezoluțiunii contractului de cesiune din 22 august 2007, pârâtul și-a pierdut calitatea de asociat la SC L. SRL. Față de aceste considerente, s-a apreciat a fi corectă intervenirea rezoluțiunii contractului de cesiune de părți sociale încheiat între părți la 22 august 2007, cu consecința radierii din evidențele O.R.C.

a mențiunilor privind calitatea pârâtului de asociat la SC L. SRL. În ceea ce privește criticile pârâtului privind recuperarea creanței de 163.614 lei, s-a apreciat că acestea exced obiectului cauzei, deoarece prin acțiune reclamanta nu a solicitat recuperarea acestor sume. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâtul B.G.R., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii cererii reclamantei. În subsidiar, a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe în vederea rejudecării. În argumentarea criticilor formulate, recurentul-pârât a susținut, în esență că, decizia atacată este nelegală având în vedere că în contractul de cesiune de părți sociale nu s-a prevăzut rezoluțiunea contractului, ci rezilierea, iar pactul comisoriu menționat la art. V nu poate fi opus societății SC L. SRL.

A mai arătat recurentul că prin protocolul încheiat la 4 iunie 2008, reclamanta a fost de acord să cesioneze cele 24.000 părți sociale către numitul D.D.A., pentru suma de 163.614 lei, situație în care reclamanta trebuia să-și recupereze creanța de la acesta, având în vedere că rezoluțiunea contractului nu poate produce efecte față de SC L. SRL. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. În raport de aceste precizări prealabile, se constată că deși a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul nu a dezvoltat nici o critică referitoare la norma legală pretins a fi fost aplicată sau interpretată greșit, pentru a da posibilitatea instanței de recurs să analizeze un eventual aspect de nelegalitate al hotărârii atacate. Mai mult decât atât, examinând decizia recurată prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că dezlegarea dată de instanța de apel s-a fundamentat pe interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv a prevederilor art. 136 8 C. civ., cu referire la posibilitatea reclamantei-vânzătoare de a solicita să se constate rezoluțiunea contractului ca efect al neîndeplinirii obligațiilor asumate de pârât în calitate de cumpărător.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin interpretarea greșită a acestuia. Din această perspectivă, singura critică ce poate face obiectul analizei instanței de recurs este cea referitoare la clauza cuprinsă în art. V din contract cu privire la rezoluțiunea acestuia, sens în care instanța de apel a reținut în mod corect că sancțiunea pentru neexecutarea obligației de plată este rezoluțiunea și nu rezilierea contractului, având în vedere dispozițiile art. 136 5 și art. 136 8 C. civ. și raportat la faptul că eșalonarea plății prețului nu are drept consecință caracterizarea contractului ca fiind unul cu executare succesivă.

De altfel, pârâtul a devenit proprietarul părților sociale la data încheierii contractului de cesiune. Prin urmare, chiar dacă părțile au menționat în convenția lor faptul că în ipoteza neîndeplinirii obligației de plată a prețului, aceasta se va rezilia de plin drept, din analiza în ansamblu a clauzelor contractuale rezultă că voința părților, exprimată în mod neîndoielnic, a fost în sensul rezoluțiunii contractului încheiat. În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul B.G.R. împotriva deciziei comerciale nr. l27/ A din 29 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2011.