ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1230/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1230/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele: prin sentința nr. 676/C/2009
pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 1159/85/2009 a fost admisă
acțiunea comercială formulată de reclamanta SC K. SRL, prin I.C.I. Sibiu în
contradictoriu cu pârâtul B.G.R., s-a constatat rezoluțiunea de drept a
contractului de cesiune de părți sociale încheiat la data de 22 august 2007,
privind cesiunea de către reclamantă a unui nr. de 24.000 părți sociale către
pârât, acțiuni deținute la SC L.F. SRL Șura Mare, s-a dispus radierea din
evidențele Oficiului Registrului Comerțului Sibiu a calității de asociat al
pârâtului B.G.R. la SC L.F. SRL și s-a dispus înscrierea la ORC Sibiu a
calității de asociat a SC K. SRL cu un număr de 24.000 părți sociale la SC L.F.
SRL.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâtul B.G.R.
Prin decizia nr.
84/A din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială,
apelul a fost anulat ca insuficient timbrat cu motivarea că, deși citat să
timbreze cu suma de 14 lei, apelantul a achitat numai 10 lei.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâtul B.G.R. care a susținut că soluția
instanței de apel este consecința unei erori, ce nu îi aparține, pentru că taxa
de timbru a fost depusă la dosar , după cum rezultă și din adresa de la curtea
de apel.
Recursul este
fondat și va fi admis pentru considerentele următoare:
Conform adresei
de la fila 17 din dosarul de apel, pârâtul menționează că a depus taxa
judiciară de timbru și a aplicat pe acest înscris și timbrul judiciar. La fila
18 din același docar se află chitanța de plată a sumei de 10 lei reprezentând
taxă judiciară de timbru.
Conform art. 129
alin. (5) C. proc. civ., ce consacră principiul rolului activ al judecătorului
și îndatorirea acestuia de a stărui pentru a preveni orice greșeală în aflarea
adevărului, instanța era datoare, față de diferența modică de taxă de numai 4
lei, ce o avea de plată apelantul, să îi dea posibilitatea de a o plăti. Din
analiza celor 2 înscrisuri de la filele 17 și 18 rezultă că apelantul a fost
convins că a achitat taxa judiciară corespunzătoare, fapt pentru care a și
solicitat instanței să pășească la judecată chiar și în lipsa acestuia.
Instanța a ales
însă soluția procedurală cea mai ușoară, aceea de anula apelul ca insuficient
timbrat, în loc să citeze apelantul cu mențiunea de a achita diferența de 4 lei
și să treacă apoi la judecarea pe fond a apelului. Instanța este datoare să
stăruie întotdeauna pentru aflarea adevărului, deci să soluționeze pe fond
diferendul părților și să dea astfel eficiență dreptului acestora la un proces
echitabil și la un recurs efectiv , conform art. 6 și art. 13 din Convenție.
Pentru aceste
considerente conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul
declarat de pârâtul B.G.R. împotriva deciziei nr. 84/A din 23 octombrie 2009 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o va casa și va trimite
cauza pentru soluționarea pe fond a apelului aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul B.G.R. împotriva deciziei nr. 84/A din 23 octombrie 2009 a
Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.
Casează decizia
recurată și trimite cauza pentru soluționarea pe fond a apelului aceleiași
instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședința publică, astăzi 14 aprilie 2010.