ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1347/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1347/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința
comercială nr. 1389/C/2011 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de
reclamanta G.S.T.S. S.P.Z.O.O. în contradictoriu cu pârâții M.L. și SC G.S.T.S.
SRL, prin care s-a solicitat dizolvarea SC G.S.T.S. SRL pentru neînțelegeri
grave între asociați.
Pentru a
pronunța aceasta hotărâte s-a reținut că titularul cererii de dizolvare este
asociatul majoritar al societății, deținând 65% din capitalul social, iar între
asociați există neînțelegeri grave, materializate în refuzul pârâtului de a prezenta
situațiile financiare reclamantei, imposibilitatea convocării adunării generale
și formularea unei plângeri penale împotriva pârâtului, încă de la înființarea
societății lipsind affectio societatis.
S-a mai
arătat că neînțelegerile dintre asociați au condus la încetarea activității
societății, aceasta fiind suspendată la data de 7 mai 2009, iar pârâții au
recunoscut prin întâmpinare că, începând cu luna septembrie 2008, societatea nu
mai desfășoară efectiv nicio activitate productivă, fiind incidente dispozițiile
invocate în acțiune.
Excepția
lipsei calității de reprezentant al reclamantei, invocată de pârâtă în privința
avocatului I.R., a fost respinsă raportat la procura cu caracter general și
contractul de asistență juridică aflate la dosar.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ca fiind apel, pârâții SC
G.S.T.S. SRL și M.L. care au solicitat casarea sau modificarea sentinței pentru
motivele reglementate de art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304
1
C.
proc. civ. cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
Asupra
apelului, Curtea a reținut următoarele:
Susținerile
apelanților cu privire la lipsa de reprezentare a reclamantei la momentul
introducerii acțiunii, în persoana avocatului R.I., care a semnat cererea de
chemare în judecată, invocată sub forma excepției și-n fața primei instanțe, au
fost apreciate ca nefondate raportat la înscrisurile depuse la dosar.
Cea mai
relevantă sub acest aspect este declarația a strategului M.C., recunoscut ca
reprezentant legal al societății de către apelanții pârâți, prin care s-au
ratificat și însușit toate acțiunile, actele și demersurile întreprinse de
mandatarii cu procură autentică sau în calitate de avocați din cadrul
Cabinetului B.F.F., inclusiv I.R. și P.I.L. în vederea dizolvării SC G.S.T.S. SRL
prin introducerea acțiunii în Dosarul nr. 2742/85/2011 al Tribunalului Sibiu.
Astfel,
așa cum corect a reținut și prima instanță nu sunt îndeplinite condițiile art.
161 alin. (2) C. proc. civ., neputându-se aplica sancțiunea nulității actului
pentru depășirea limitelor mandatului de către avocatul reclamantei, raportat
la dispozițiile Statutului profesiei de avocat.
În ceea
ce privește motivele de fond, la momentul adoptării Hotărârii A.G.A. a SC
G.S.T.S. SRL din 17 mai 2010 activitatea societății era suspendată prin
Rezoluția judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă
Tribunalul Sibiu nr. 3824 din 7 mai 2009.
Decizia
asociatului-administrator M.L. consemnată în Hotărârea A.G.A. din 18 iunie
2010, adoptată la a doua convocare, de înregistrare la Registrul Comerțului
Sibiu a reluării activității societății, înregistrare cenzurată sub aspectul
legalității în Dosarul nr. 2668/85/2010 al Tribunalului Sibiu a fost
determinată de scopul punerii în aplicare a Hotărârii A.G.A. din 17 mai 2010.
Având în
vedere că prin această hotărâre asociații au decis, sub condiția verificării
situației financiare de către asociatul reclamant, plata remunerației și
revocarea administratorului M.L., distribuirea de dividende către asociați,
modalitatea în care se va realiza această distribuire, retragerea asociatului
M.L. în urma cesionării părților sociale și mutarea sediului social,
înscrisurile depuse de părți, inclusiv corespondența dintre acestea care ar
susține cauzele neînțelegerilor anterioare datei de 17 mai 2010 sau eventuala
temeinicie a plângerii penale formulate de asociatul majoritar și retrase de
reprezentatul legal M.C. la 17 mai 2010 nu prezintă relevanță probatorie în
cauză.
Ulterior
adoptării acestei hotărâri corespondența dintre părți a vizat realizarea
condițiilor pentru punerea sa în aplicare, respectiv comunicarea și aprobarea
situațiilor financiare la zi, pentru semnarea modelului contractului de cesiune
de părți sociale transmis de asociatul apelant reclamantei.
Neîncheierea
acestui contract de cesiune s-a datorat lipsei de lichidități din conturile
societății și a lipsei de acord al părților în privința modului în care se
poate realiza practic distribuirea de dividende, acordarea unor bunuri în
compensare și stabilirea valorii acestora.
În
această perioadă, de fapt, începând cu luna septembrie 2008 societatea nu a mai
desfășurat activitate productivă, aspect recunoscut de către pârâții apelanți
prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe.
Deși se
opune dizolvării societății, invocând dubla sa calitate de asociat și
administrator, precum și nemulțumirile eventuale ale asociatului majoritar în
raport de activitatea sa de administrator, apelantul M.L. nu dorește
continuarea activității societății decât pentru a se realiza formalitățile
privind retragerea sa prin cesiunea părților sociale.
Așa cum
rezultă din corespondența dintre părți și răspunsul la întâmpinare al
apelanților singurele puncte rămase neexecutate din Hotărârea A.G.A. din 17 mai
2010 sunt cele identificate sub nr. 5, 6 și 7, respectiv, retragerea
asociatului, mutarea sediului și modificarea Actului constitutiv.
În acest
context, afirmațiile apelanților în sensul că și reclamanta avea posibilitatea
de a se retrage din calitatea de asociat, fără a solicita dizolvarea pentru a-i
lăsa posibilitatea societății să-și atingă scopul pentru care a fost înființată
vor fi apreciate în raport de disponibilitatea părții reclamante în exprimarea
drepturilor societare și cu luarea în considerare a opțiunii asociatului M.L.,
care a învederat instanței de apel că nu dorește să continue activitatea
societății ca și asociat unic sau administrator.
Analizând
opțiunea celor doi asociați, respectiv a reclamantei de a solicita dizolvarea
societății, iar a apelantului de pârât de menținere temporară a societății până
la momentul retragerii sale din dubla calitate de asociat și administrator,
curtea apreciază că dispariția "affectio societatis" a fost corect
reținută de către prima instanță, cel puțin începând cu perioada ulterioară datei
de 17 mai 2010, subzistând și-n prezent.
Chiar
dacă, în principiu, alterarea relațiilor dintre cei doi asociați care este
clară, rezultată din imposibilitatea de a se înțelege asupra modului în care se
poate realiza efectiv cesiunea părților sociale, nu ar conduce la dizolvarea
societății dacă această persoană juridică ar funcționa, în pofida acestor
neînțelegeri, curtea consideră, raportat la probele administrate că societatea
nu mai are, în fapt, posibilitatea de a-și realiza obiectul social.
În măsura
în care, din cele expuse reiese că acest conflict dintre asociați nu se poate
rezolva pe alte căi decât dizolvarea, prioritatea principiului salvgardării
societății fiind invocată de către apelanți doar sub aspect teoretic, fără să
existe o susținere faptică a condițiilor de reluare a unei vieți normale,
curtea a reținut netemeinicia criticilor privind lipsa vreunui motiv care să
atragă incidența dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
85/2006.
Pentru
aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin
Decizia nr. 40/2012, din 16 mai 2012, a respins apelul înaintat de pârâții SC
G.S.T.S. SRL și M.L. împotriva Sentinței nr. 1389/C/2111 pronunțată de
Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2742/85/2011; a respins ca nedovedită cererea
intimatei G.S.T.S. S.P.Z.O.O. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs pârâții M.L. și SC G.S.T.S. SRL, prin care a
solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul
admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței în sensul respingerii
acțiunii.
În
susținerea recursului s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art.
304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.
În
dezvoltarea motivelor invocate, recurenții au susținut că hotărârile pronunțate
de cele două instanțe sunt nelegale, fiind bazate pe interpretarea eronată a
probatoriului.
Astfel,
condițiile pentru promovarea societății nu sunt îndeplinite, respectiv cele
trei cerințe ale art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Este
evident susțin recurenții că încă de la înființarea societății a lipsit
affectio societatis, iar întreaga documentație a fost pusă la dispoziția
reclamantei . Formularea unei plângeri penale a fost greșită, deoarece a fost
vorba de o lipsă de comunicare.
În mod
greșit instanța de fond a reținut că a fost formulată o plângere penală
împotriva pârâtului, în realitate plângerea a fost formulată împotriva
administratorului societății.
Recurenții
mai arată că din actele dosarului a reieșit reaua-credință a reclamantei în
formularea cererii de dizolvare.
Recurenții
susțin că în mod greșit se pune egalitate între pârâtul M.L. și administratorul
L.M. Presupusele neînțelegeri sunt între asociatul polonez și administrator și
nu între asociați.
În
sarcina pârâților nu pot fi reținute fapte care să ducă la concluzia că aceștia
nu ar fi depus toate diligențele pentru ca activitatea societății să fie
derulată în condiții normale, în schimb reclamantei îi pot fi imputate o serie
de acțiuni necooperante menite să prejudicieze bunul mers al societății.
Motivele
prezentate în susținerea acțiunii sunt irelevante, în condițiile în care
legalitatea hotărârii adoptate în urma A.G.A. din 1 7 mai 2010 a format
obiectul controlului judiciar în Dosarul nr. 2668/85/2010 și nu a fost anulată.
Dintr-un
alt punct de vedere, recurenta susține că suspendarea activității nu s-a
datorat neînțelegerilor dintre asociați, ci datorită O.U.G. nr. 34/2009,
De
asemenea, se mai arată că instanța a omis să facă referire la două hotărâri
judecătorești prin care s-a dispus reluarea activității, măsura suspendării
judecății este una drastică și de excepție. Presupusele abateri invocate sunt
imputabile reclamantei, formularea prezentei acțiuni s-a făcut fără a fi
justificată.
Greșit
s-a reținut că pârâtul a refuzat să pună în aplicare hotărârea de cesiune.
Recurenții
mai susțin că toate convocările de adunări generale au fost ilegale.
Recurenții
arată că invocă excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei la
momentul formulării acțiunii, reiterând argumentele susținute în fața
instanțelor de fond.
În
finalul recursului, recurenții susțin că instanța de apel deși a păstrat
soluția instanței de fond, a schimbat motivarea în ceea ce privește dispariția
lui "affectio societatis", precizând în concluzie că societatea funcționează
fiind reactivată.
Înalta
Curte va examina cu precădere excepția nulității recursului invocată din oficiu
de către instanță în temeiul art. 302
1
lit. c) C. proc. civ. care
stabilește condițiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de
recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Obligația
de a respecta condițiile de promovare care țin de forma și conținutul cererii
de recurs înscrisă în acest articol este rezultatul calificării căii de atac a
recursului din cuprinsul prevederilor art. 299 - 316 C. proc. civ. drept cale
extraordinară de atac care poate fi îndreptată împotriva hotărârilor
definitive, în condițiile legii și numai în cazurile expres și limitativ prevăzute
de art. 304 C. proc. civ.
Raportând
dispozițiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul
promovat de către pârâți s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de
pct. 5, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. În ce privește dezvoltarea motivelor
de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul
motivelor, că recurenții au expus în fapt greșelile, care în opinia lor, au dus
la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.
Aprecierea
acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de
nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de
recurs, așa încât, în situația dată va fi reținută excepția invocată privind
nulitatea recursului în conformitate cu art. 302
1
lit. c) C. proc.
civ.
În cadrul
examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, arătarea
motivelor de nelegalitate presupune ca în fiecare caz în parte să se indice
dispozițiile legale încălcate și nu să se procedeze la o relatare a situației de
fapt sau la o rediscutare a probelor și a concludenței lor, în condițiile în
care pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat. O astfel de relatare a
nemulțumirilor recurentei privind situația de fapt reținută de instanță vizează
netemeinicia și nu nelegalitatea soluției.
Din
expunerea succintă a criticilor aduse deciziei din apel rezultă cu evidență că
s-a criticat fondul litigiului fără să se indice dispozițiile legale încălcate
pentru ca instanța de recurs să poată trece la examinarea legalității deciziei
atacate.
În
concret, deși recurenții au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art.
304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., din niciun argument nu rezultă că s-au
indicat dispozițiile legale încălcate pe care le vizează fiecare motiv în
parte. Prin urmare, critica pe aspectele de fapt ale soluției pronunțată de
instanța de apel nu este suficientă, dacă nu s-au indicat încălcările de lege
care pot să atragă examenul de legalitate.
Constatând
că recurenții nu s-au conformat obligației prevăzută de art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde,
sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta
Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Constată
nulitatea cererii de recurs declarată de pârâții M.L. și SC G.S.T.S. SRL
împotriva Deciziei nr. 40/2012 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,
secția a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - AS