ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1347/2013

HOTĂRÂRE
28.03.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1347/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința

comercială nr. 1389/C/2011 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de

reclamanta G.S.T.S. S.P.Z.O.O. în contradictoriu cu pârâții M.L. și SC G.S.T.S.

SRL, prin care s-a solicitat dizolvarea SC G.S.T.S. SRL pentru neînțelegeri

grave între asociați.

Pentru a

pronunța aceasta hotărâte s-a reținut că titularul cererii de dizolvare este

asociatul majoritar al societății, deținând 65% din capitalul social, iar între

asociați există neînțelegeri grave, materializate în refuzul pârâtului de a prezenta

situațiile financiare reclamantei, imposibilitatea convocării adunării generale

și formularea unei plângeri penale împotriva pârâtului, încă de la înființarea

societății lipsind affectio societatis.

S-a mai

arătat că neînțelegerile dintre asociați au condus la încetarea activității

societății, aceasta fiind suspendată la data de 7 mai 2009, iar pârâții au

recunoscut prin întâmpinare că, începând cu luna septembrie 2008, societatea nu

mai desfășoară efectiv nicio activitate productivă, fiind incidente dispozițiile

invocate în acțiune.

Excepția

lipsei calității de reprezentant al reclamantei, invocată de pârâtă în privința

avocatului I.R., a fost respinsă raportat la procura cu caracter general și

contractul de asistență juridică aflate la dosar.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ca fiind apel, pârâții SC

G.S.T.S. SRL și M.L. care au solicitat casarea sau modificarea sentinței pentru

motivele reglementate de art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

Asupra

apelului, Curtea a reținut următoarele:

Susținerile

apelanților cu privire la lipsa de reprezentare a reclamantei la momentul

introducerii acțiunii, în persoana avocatului R.I., care a semnat cererea de

chemare în judecată, invocată sub forma excepției și-n fața primei instanțe, au

fost apreciate ca nefondate raportat la înscrisurile depuse la dosar.

Cea mai

relevantă sub acest aspect este declarația a strategului M.C., recunoscut ca

reprezentant legal al societății de către apelanții pârâți, prin care s-au

ratificat și însușit toate acțiunile, actele și demersurile întreprinse de

mandatarii cu procură autentică sau în calitate de avocați din cadrul

Cabinetului B.F.F., inclusiv I.R. și P.I.L. în vederea dizolvării SC G.S.T.S. SRL

prin introducerea acțiunii în Dosarul nr. 2742/85/2011 al Tribunalului Sibiu.

Astfel,

așa cum corect a reținut și prima instanță nu sunt îndeplinite condițiile art.

161 alin. (2) C. proc. civ., neputându-se aplica sancțiunea nulității actului

pentru depășirea limitelor mandatului de către avocatul reclamantei, raportat

la dispozițiile Statutului profesiei de avocat.

În ceea

ce privește motivele de fond, la momentul adoptării Hotărârii A.G.A. a SC

G.S.T.S. SRL din 17 mai 2010 activitatea societății era suspendată prin

Rezoluția judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Sibiu nr. 3824 din 7 mai 2009.

Decizia

asociatului-administrator M.L. consemnată în Hotărârea A.G.A. din 18 iunie

2010, adoptată la a doua convocare, de înregistrare la Registrul Comerțului

Sibiu a reluării activității societății, înregistrare cenzurată sub aspectul

legalității în Dosarul nr. 2668/85/2010 al Tribunalului Sibiu a fost

determinată de scopul punerii în aplicare a Hotărârii A.G.A. din 17 mai 2010.

Având în

vedere că prin această hotărâre asociații au decis, sub condiția verificării

situației financiare de către asociatul reclamant, plata remunerației și

revocarea administratorului M.L., distribuirea de dividende către asociați,

modalitatea în care se va realiza această distribuire, retragerea asociatului

M.L. în urma cesionării părților sociale și mutarea sediului social,

înscrisurile depuse de părți, inclusiv corespondența dintre acestea care ar

susține cauzele neînțelegerilor anterioare datei de 17 mai 2010 sau eventuala

temeinicie a plângerii penale formulate de asociatul majoritar și retrase de

reprezentatul legal M.C. la 17 mai 2010 nu prezintă relevanță probatorie în

cauză.

Ulterior

adoptării acestei hotărâri corespondența dintre părți a vizat realizarea

condițiilor pentru punerea sa în aplicare, respectiv comunicarea și aprobarea

situațiilor financiare la zi, pentru semnarea modelului contractului de cesiune

de părți sociale transmis de asociatul apelant reclamantei.

Neîncheierea

acestui contract de cesiune s-a datorat lipsei de lichidități din conturile

societății și a lipsei de acord al părților în privința modului în care se

poate realiza practic distribuirea de dividende, acordarea unor bunuri în

compensare și stabilirea valorii acestora.

În

această perioadă, de fapt, începând cu luna septembrie 2008 societatea nu a mai

desfășurat activitate productivă, aspect recunoscut de către pârâții apelanți

prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanțe.

Deși se

opune dizolvării societății, invocând dubla sa calitate de asociat și

administrator, precum și nemulțumirile eventuale ale asociatului majoritar în

raport de activitatea sa de administrator, apelantul M.L. nu dorește

continuarea activității societății decât pentru a se realiza formalitățile

privind retragerea sa prin cesiunea părților sociale.

Așa cum

rezultă din corespondența dintre părți și răspunsul la întâmpinare al

apelanților singurele puncte rămase neexecutate din Hotărârea A.G.A. din 17 mai

2010 sunt cele identificate sub nr. 5, 6 și 7, respectiv, retragerea

asociatului, mutarea sediului și modificarea Actului constitutiv.

În acest

context, afirmațiile apelanților în sensul că și reclamanta avea posibilitatea

de a se retrage din calitatea de asociat, fără a solicita dizolvarea pentru a-i

lăsa posibilitatea societății să-și atingă scopul pentru care a fost înființată

vor fi apreciate în raport de disponibilitatea părții reclamante în exprimarea

drepturilor societare și cu luarea în considerare a opțiunii asociatului M.L.,

care a învederat instanței de apel că nu dorește să continue activitatea

societății ca și asociat unic sau administrator.

Analizând

opțiunea celor doi asociați, respectiv a reclamantei de a solicita dizolvarea

societății, iar a apelantului de pârât de menținere temporară a societății până

la momentul retragerii sale din dubla calitate de asociat și administrator,

curtea apreciază că dispariția "affectio societatis" a fost corect

reținută de către prima instanță, cel puțin începând cu perioada ulterioară datei

de 17 mai 2010, subzistând și-n prezent.

Chiar

dacă, în principiu, alterarea relațiilor dintre cei doi asociați care este

clară, rezultată din imposibilitatea de a se înțelege asupra modului în care se

poate realiza efectiv cesiunea părților sociale, nu ar conduce la dizolvarea

societății dacă această persoană juridică ar funcționa, în pofida acestor

neînțelegeri, curtea consideră, raportat la probele administrate că societatea

nu mai are, în fapt, posibilitatea de a-și realiza obiectul social.

În măsura

în care, din cele expuse reiese că acest conflict dintre asociați nu se poate

rezolva pe alte căi decât dizolvarea, prioritatea principiului salvgardării

societății fiind invocată de către apelanți doar sub aspect teoretic, fără să

existe o susținere faptică a condițiilor de reluare a unei vieți normale,

curtea a reținut netemeinicia criticilor privind lipsa vreunui motiv care să

atragă incidența dispozițiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr.

85/2006.

Pentru

aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, prin

Decizia nr. 40/2012, din 16 mai 2012, a respins apelul înaintat de pârâții SC

G.S.T.S. SRL și M.L. împotriva Sentinței nr. 1389/C/2111 pronunțată de

Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2742/85/2011; a respins ca nedovedită cererea

intimatei G.S.T.S. S.P.Z.O.O. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs pârâții M.L. și SC G.S.T.S. SRL, prin care a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței în sensul respingerii

acțiunii.

În

susținerea recursului s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor invocate, recurenții au susținut că hotărârile pronunțate

de cele două instanțe sunt nelegale, fiind bazate pe interpretarea eronată a

probatoriului.

Astfel,

condițiile pentru promovarea societății nu sunt îndeplinite, respectiv cele

trei cerințe ale art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Este

evident susțin recurenții că încă de la înființarea societății a lipsit

affectio societatis, iar întreaga documentație a fost pusă la dispoziția

reclamantei . Formularea unei plângeri penale a fost greșită, deoarece a fost

vorba de o lipsă de comunicare.

În mod

greșit instanța de fond a reținut că a fost formulată o plângere penală

împotriva pârâtului, în realitate plângerea a fost formulată împotriva

administratorului societății.

Recurenții

mai arată că din actele dosarului a reieșit reaua-credință a reclamantei în

formularea cererii de dizolvare.

Recurenții

susțin că în mod greșit se pune egalitate între pârâtul M.L. și administratorul

L.M. Presupusele neînțelegeri sunt între asociatul polonez și administrator și

nu între asociați.

În

sarcina pârâților nu pot fi reținute fapte care să ducă la concluzia că aceștia

nu ar fi depus toate diligențele pentru ca activitatea societății să fie

derulată în condiții normale, în schimb reclamantei îi pot fi imputate o serie

de acțiuni necooperante menite să prejudicieze bunul mers al societății.

Motivele

prezentate în susținerea acțiunii sunt irelevante, în condițiile în care

legalitatea hotărârii adoptate în urma A.G.A. din 1 7 mai 2010 a format

obiectul controlului judiciar în Dosarul nr. 2668/85/2010 și nu a fost anulată.

Dintr-un

alt punct de vedere, recurenta susține că suspendarea activității nu s-a

datorat neînțelegerilor dintre asociați, ci datorită O.U.G. nr. 34/2009,

De

asemenea, se mai arată că instanța a omis să facă referire la două hotărâri

judecătorești prin care s-a dispus reluarea activității, măsura suspendării

judecății este una drastică și de excepție. Presupusele abateri invocate sunt

imputabile reclamantei, formularea prezentei acțiuni s-a făcut fără a fi

justificată.

Greșit

s-a reținut că pârâtul a refuzat să pună în aplicare hotărârea de cesiune.

Recurenții

mai susțin că toate convocările de adunări generale au fost ilegale.

Recurenții

arată că invocă excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei la

momentul formulării acțiunii, reiterând argumentele susținute în fața

instanțelor de fond.

În

finalul recursului, recurenții susțin că instanța de apel deși a păstrat

soluția instanței de fond, a schimbat motivarea în ceea ce privește dispariția

lui "affectio societatis", precizând în concluzie că societatea funcționează

fiind reactivată.

Înalta

Curte va examina cu precădere excepția nulității recursului invocată din oficiu

de către instanță în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. care

stabilește condițiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea de

recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Obligația

de a respecta condițiile de promovare care țin de forma și conținutul cererii

de recurs înscrisă în acest articol este rezultatul calificării căii de atac a

recursului din cuprinsul prevederilor art. 299 - 316 C. proc. civ. drept cale

extraordinară de atac care poate fi îndreptată împotriva hotărârilor

definitive, în condițiile legii și numai în cazurile expres și limitativ prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

Raportând

dispozițiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul

promovat de către pârâți s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de

pct. 5, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. În ce privește dezvoltarea motivelor

de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul

motivelor, că recurenții au expus în fapt greșelile, care în opinia lor, au dus

la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.

Aprecierea

acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de

nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de

recurs, așa încât, în situația dată va fi reținută excepția invocată privind

nulitatea recursului în conformitate cu art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

În cadrul

examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, arătarea

motivelor de nelegalitate presupune ca în fiecare caz în parte să se indice

dispozițiile legale încălcate și nu să se procedeze la o relatare a situației de

fapt sau la o rediscutare a probelor și a concludenței lor, în condițiile în

care pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat. O astfel de relatare a

nemulțumirilor recurentei privind situația de fapt reținută de instanță vizează

netemeinicia și nu nelegalitatea soluției.

Din

expunerea succintă a criticilor aduse deciziei din apel rezultă cu evidență că

s-a criticat fondul litigiului fără să se indice dispozițiile legale încălcate

pentru ca instanța de recurs să poată trece la examinarea legalității deciziei

atacate.

În

concret, deși recurenții au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., din niciun argument nu rezultă că s-au

indicat dispozițiile legale încălcate pe care le vizează fiecare motiv în

parte. Prin urmare, critica pe aspectele de fapt ale soluției pronunțată de

instanța de apel nu este suficientă, dacă nu s-au indicat încălcările de lege

care pot să atragă examenul de legalitate.

Constatând

că recurenții nu s-au conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta

Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

ÎN

D

Constată

nulitatea cererii de recurs declarată de pârâții M.L. și SC G.S.T.S. SRL

împotriva Deciziei nr. 40/2012 din 16 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3684/2011
Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 788/85/2010 pe rolul Tribunalul Sibiu la data de 17 februarie 2010, reclamanții SC E. SRL Sibiu și C.A. au chemat în judecată pe pârâtul G.V.N. solicitând instanței ca prin sentin
ÎCCJ 2013-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 935/2013
civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, deoarece, preluând, exclusiv, susținerile pârâtului L.M., a ajuns la concluzi
ÎCCJ 2013-03-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1064/2013
, excepția invocată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 817 din 10 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă
ÎCCJ 2017-11-23
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767/2017
Asupra recursului de față; A. Obiectul cererii introductive. 1. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, revizuenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C. B. S.R.L., pri
ÎCCJ 2011-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 744/2011
Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 29 aprilie 2008, reclamanta SC S.I.S.I. SRL a chemat în judecata pe pârâta SC S.I.S.E. SRL, prin lichidator judicia
Sursă