ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1064/2013

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, la 15 mai 2012, SC M.C. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat retractarea deciziei nr. 817-10 acestei instanțe. În motivarea căii de atac, s-a arătat că prima instanță respectiv, Tribunalul București a pronunțat o hotărâre prin care a respins acțiunea formulată de reclamantă, fără a se pronunța asupra probelor solicitate și fără a administra nici un fel de probă în cauză, Apelul a fost admis, fiind admisă acțiunea, iar prin decizia de anulare Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București și a modificat decizia instanței de apel, în sensul că a respins apelul formulat de reclamantă.

S-a susținut că, Ia data de 13 mai 2012, după comunicarea deciziei instanței de recurs, reclamantei i s-a comunicat de la lichidatorul judiciar C.I.C.A. un exemplar din sentința comercială nr. 1114 din 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. 1678/1371/2011. Raportul privind cauzele care a determinat angajarea societății SC I. SA în stare de insolvență. Față de apariția acestor înscrisuri noi aflate în posesin lichidatorului judiciar SC M.C. SRL Râmnicu Vâlcea a formulat cererea de revizuire fundamentată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., susținând că din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă fără echivoc că soluția inițială a fost întemeiată pe următoarele considerente: „pentru că hotărârea A.G.A.

nr. 260/2006 nu a produs niciodată efectele, nu împiedică pe reclamantă să înstrăineze din nou acțiunile. Această posibilitate o avea subscrisa anterior promovării prezentei acțiuni dar o are și în prezent”. Astfel se arată că din înscrisurile depuse rezultă că acțiunile societății nu puteau și nu pot nici în prezent a fi tranzacționate, societatea I. SA a intrat în insolvență, cauzele intrării în insolvență fiind cele citate în raport. În consecință, raportat Ia îndeplinirea cerințelor răspunderii civile delictuale, din apariția noilor înscrisuri rezultă faptul că deși acționarul majoritar A.V.A.S. București avea calitatea de terț față de contractul nr. 1 încheiat cu M.P., dar avea calitate de parte în contractul cu societatea în această calitate a determinat prin acțiunea sa culpabilă imposibilitatea vânzării bunurilor mobiliare (acțiunile societății) și aducerea societății în stare de insolvență.

Prioritar, Curtea va respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de pârâta A.V.A.S. București, întrucât calea extraordinară de atac a revizuirii se poate exercita, astfel cum prevede art. 322 C. proc. civ., împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și împotriva hotărârilor date în recurs atunci când evocă fondul. Cum, în speță, decizia a cărei revizuire se solicită este pronunțată de o instanță de recurs și întrunește cerința evocării fondului, excepția invocată este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele: Prin decizia nr. 817 din 10 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a cărei retractare, pe calea revizuirii s-a pretins, a fost admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București, modificată în tot decizia atacată, în sensul respingerii apelului și păstrării astfel, a sentinței de primă instanță, care respinsese acțiunea formulată de reclamanta SC M.C. SRL având ca obiect obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 768.495 Iei cu titlu de daune interese, pentru prejudiciul creat prin abuzul de drept și de majoritate exercitate, sumă actualizată cu dobânda legală de la data producerii prejudiciului și până Ia data plății efective a acesteia. În considerentele justificative ale deciziei din recurs s-a reținut ca susținerea reclamantei în sensul că hotărârea A.G.A. de dizolvare a SC l.M.

SA, anulată irevocabil prin sentința civilă din 7 din 15 ianuarie 2007 a Tribunalului Comercial Mureș, demonstrează abuzul pârâtei în luarea acestei hotărâri nu poate fi primită atâta vreme cât pârâta a acționat conform legii și și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitatea sa de acționar majoritar în sensul declanșării procedurii de lichidare voluntară, ca urmare a volumului de datorii și a plăților restante pe care societatea Ie acumulase. De asemenea, s-a mai reținut că nu are relevanță contractul intervenit între SC M.G. SRL și M.P. întrucât era un contract între acționari ai societății care aveau cunoștință despre starea societății și au prefigurat posibilitatea ca față de SC I.M.

SA să se declanșeze procedura dizolvării/lichidării în condițiile în care au prevăzut prin contract condiția rezolutorie a desființării Iui ca urmare a dizolvării/lichidării societății. Fundamentându-și calea extraordinară de atac promovată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenta pretinde că, ulterior pronunțării deciziei din recurs, ar fi intrat în posesia unor înscrisuri doveditoare aflate în posesia lichidatorului judiciar, care existau la data de 10 februarie 2012, însă nu a avut cunoștință de ele și nu i-au fost comunicate sub nicio formă. Aceste înscrisuri demonstrau că deși acționarul majoritar A.V.A.S. București avea calitatea de terț față de contractul nr. 1 încheiat cu M.P.

în contractul cu societatea A.V.A.S. avea calitate de parte, în această calitate a determinat prin acțiunea sa culpabilă imposibilitatea vânzării bunurilor mobiliare (acțiunile societății) și aducerea societății în stare de insolvență. În sensul prevederilor legale menționate, este necesar ca înscrisul de care se prevalează partea să fie doveditor, adică apt să conducă ia adoptai ea altei soluții în cauză și de asemenea, să fi existat imposibilitatea administrării lui, fie pentru că partea potrivnică l-a reținut, fie din cauza unei împiedicări mai presus de voința părții. Or, niciuna din aceste condiții nu este întrunită în cauză. Reținerea înscrisului de către partea potrivnică nu poate fi susținută, în condițiile în care pentru revizuentă ar fost suficient să formuleze o cerere către lichidatorul judiciar, pentru a primi relațiile solicitate.

În realitate, partea se prevalează de culpa ei în administrarea probatoriului, tinzând în fapt, să obțină o redeschidere a judecății pentru completarea mijloacelor de probă, ceea ce este însă incompatibil cu rolul și funcția acestei căi extraordinare de atac. Pe de altă parte (deși neîndeplinirea condiției menționate anterior, referitoare la imposibilitatea administrării înscrisului este suficientă prin ea însăși pentru a determina inadmisibilitatea căii de atac) se constată că oricum, înscrisurile nu aveau valoare doveditoare în sensul legii, nefiind apte sa conducă la adoptarea altei soluții. Aceasta în condițiile în care decizia din recurs reține că nu s-a dovedit fapta ilicită (abuzul de drept) pretins de reclamantă, neexistând prejudiciu, în condițiile în care hotărârea A.G.A.

nr. 280 din 20 noiembrie 2008 a fost anulată irevocabil, iar prin sentința civilă nr. 7 din 15 ianuarie 2007 nu s-a constatat acest abuz de drept, pârâta acționând conform legii și îndeplinindu-și obligațiile ce-i reveneau în calitatea sa de acționar majoritar. Fată de acest aspect, determinant în adoptarea soluției, înscrisurile noi care ar demonstra, conform susținerii, că A.V.A.S. București prin acțiunea sa culpabilă a determinat imposibilitatea vânzării bunurilor mobiliare (acțiunile societății) și aducerea societății în stare de insolvență, cauzele intrării în insolvență fiind cele citate în raport, sunt lipsite de relevanță. În consecință, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., care să facă posibilă retractarea hotărârii, cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimata A.V.A.S. București. Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul SC M.C. SRL RM. VÂLCEA împotriva deciziei nr. 617 din 10 februarie, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2013.