ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2010

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta B.S.S. prin tutorele N.M. a chemat în judecată SC P.P.

SRL Onești și a solicitat tribunalului Bacău să

pronunțe o sentință prin care să constate nulitatea actelor

adiționale încheiate în baza hotărârii A.G.E.A. SC P.P. SRL din data

de 5 octombrie 1996, a cărei nulitate s-a constatat de Tribunalul Vrancea

pentru motivul că minora B.S.S. ca succesoare a părinților

săi decedați, asociați în societate, nu a fost convocată în

condițiile Legii nr. 31/1990 la lucrările A.G.E.A. Întrucât prin

procesul verbal din 5 octombrie 1996 s-a dispus continuarea

societății cu asociații în viață fără

convocarea minorei prin tutorele său, iar nulitatea acestei adunări

generale extraordinare a fost constatată prin sentința nr. 122/2001,

cererea reclamantei de anulare a actelor adiționale a fost admisă

prin sentința nr. 1922 din 22 noiembrie 2007 dispunându-se atât anularea

actelor adiționale cât și radierea mențiunilor care vizau actele

adiționale.

Sentința a fost menținută de

Curtea de Apel Bacău care a respins apelurile declarate de SC P.P. SRL

Onești și de intervenientul B.C. Curtea de apel a înlăturat

susținerile privind nereprezentarea legală a societății

și a minorei ca nefondate și a reținut că cele două

acte adiționale sunt nule, în cauză fiind aplicabil principiul

resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis. În privința

prescripției evocată, Curtea a reținut că dreptul la

acțiune este imprescriptibil conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Decizia Curții de apel a fost

recurată de SC P.P. SRL Onești și de intervenientul B.C. pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ. în

argumentarea cărora a susținut că, în cauză, nu au fost citați

toți asociații, că s-a încălcat spiritul legii privind

libertatea de voință societară și că soluția

instanței de apel este nelegală pentru că s-a dispus continuarea

societății cu succesoarea foștilor asociați peste voința

exprimată în A.G.E.A. ținută de societate la 5 octombrie 1996.

Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia nr. 1581 din 22 mai 2009 a constatat nule

recursurile declarate de pârâtă și intervenient în urma

aplicării prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. care obligă

părțile să argumenteze în fapt și în drept motivele de

nelegalitate invocate în recurs, neîndeplinirea acestei dispoziții fiind

supusă sancțiunii nulității.

Împotriva deciziei nr. 1581

pronunțată la data de 22 mai 2009 de Înalta Curte de Casație

și Justiție a formulat contestație în anulare administratorul

judiciar al SC P.P. SRL Onești solicitând ca în temeiul art. 317 și art.

318 C. proc. civ. să se dispună retractarea deciziei prin care s-a

constatat nul recursul societății și rejudecarea recursului

pentru următoarele considerente:

- Instanța de recurs a constatat nul recursul

deși dispozițiile art. 3021 lit a) C. proc. civ. au fost declarate

neconstituționale.

- Societatea nu a fost citată prin

administrator judiciar și nu s-a dispus suspendarea judecății în

raport de prevederile art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

- Dezlegarea dată în recurs motivelor de

nelegalitate este rezultatul unor greșeli materiale întrucât prin anularea

actului adițional al societății prin care s-a luat și

măsura schimbării sediului s-a încălcat interesul reclamantei

iar diminuarea capitalului social sub limita prevăzută de lege are ca

rezultat dizolvarea și radierea societății.

- Hotărârea tribunalului nu este

opozabilă asociaților pentru că aceștia nu au fost citați

deși citarea se impunea în considerarea faptului că este o societate

de persoane.

- În cauză au fost nesocotite cesiunea

de părți sociale, hotărârile A.G.A., actele adiționale

și încheierile judecătorului delegat care până la proba

contrarie au rămas irevocabile întrucît nu au fost atacate cu recurs.

Intimata reclamantă a combătut prin

întâmpinare susținerile contestatoarei învederând instanței că

în lipsa dovezii privind deschiderea procedurii reorganizării,

administratorul judiciar nu poate promova contestație în anulare. De

asemenea a susținut că instanța de recurs a făcut o

corectă aplicare a prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. și

că nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 și art. 318 C. proc.

civ. pentru admiterea contestației în anulare.

Cu privire la pretinsa încălcare a

dispozițiilor procedurale privind citarea societății prin

administrator judiciar, contestatoarea a invocat prevederile art. 317 C. proc.

civ. potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea

apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții pentru

ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de

judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

În susținerea contestației a fost

invocată prima ipoteză și anume cea a neîndeplinirii procedurii

cu societatea prin administrator judiciar. Verificarea dosarului de recurs cu

privire la legalitatea citării părții în proces nu confirmă

susținerile contestatoarei. Se observă mai întâi că din niciun act

al dosarului nu rezultă că a fost numit administrator judiciar

și că Înalta Curte a fost înștiințată despre numirea

administratorului judiciar pentru ca în aplicarea art. 87 alin. (5) C. proc.

civ. să se procedeze la citarea acestuia. În al doilea rând societatea, prin

reprezentantul său legal a avut apărător ales deci a benficiat

de prezența unei persoane de specialitate care a luat termenul în

cunoștință astfel că au devenit operante prevederile art. 153

alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora partea care a fost prezentă

la o înfățișare prin mandatar, chiar neîmputernicit, nu va mai

fi citată în tot cursul procesului prezumându-se că ea cunoaște termenele

ulterioare.

În consecință, în lipsa

înștiințării instanței despre deschiderea procedurii,

înscrisuri care nu au fost depuse nici în această cale extraordinară

de atac, nu va putea fi reținută neregularitatea citării cu atât

mai mult cu cât in terminis, dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

se referă la procedura „pentru ziua când s-a judecat pricina”, în speță

– această zi fiind ziua pronunțării deciziei Înaltei Curți

prin care a fost constatat nul recursul declarat de SC P.P. SRL Onești.

Dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.

civ. invocate de contestator nu vor fi reținute. Potrivit dispozițiilor

procedurale invocate

“

contestația poate fi primită pentru

motivele mai sus arătate, în cazul în care aceste motive au fost invocate

prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau

nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins

făcă ca el să se fi judecat în fond”.

Nici ipoteza alin. (2) din art. 317 C. proc.

civ. nu poate fi reținută întrucât textul cere ca motivele să fi

fost invocate prin cererea de recurs și instanța să le fi

respins pentru că avea nevoie de verificări în fapt sau recursul

să fi fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

După cum se poate observa din ipotezele

analizate, prin cererea de recurs nu a fost invocat un astfel de motiv în

legătură cu deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006,

și la niciun termen de judecată nu au fost prezentate înscrisuri prin

care să se aducă la cunoștință instanței acest

aspect. Faptul că recursul a fost constatat nul pentru un motiv expres prevăzut

de normele procedurale referitoare la condițiile pe care trebuie să

le îndeplinească cererea de promovare a acestei căi extraordinare de

atac nu-i profită contestatoarei pentru ca, pe o cale ocolită,

să repună în discuție recursul.

În contextul arătat nu existau elemente

pentru ca în recurs să se analizeze aplicabilitatea art. 243 alin. (5) C.

proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 318 C. proc.

civ. dezvoltat de contestator vizează două situații: a) când

dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este

rezultatul unei greșeli materiale, b) când instanța respingând recursul

său admițându-l numai în parte „a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de casare”.

Rezumând susținerile contestatorului, în

raport de motivul de contestație reprezentând teza I a art. 318 C. proc.

civ. se va lua în examinare susținerea potrivit căreia instanța

de recurs ar fi aplicat dispozițiile art. 3021 lit. a) C. proc. civ.

fără să observe că aceste dispoziții au fost declarate

neconstituționale.

Susținerea contestatoarea va fi

înlăturată întrucât soluția Înaltei Curți prin care s-a

constatat nulitatea recursului a avut în vedere prevederile art. 3021 lit. c) C.

proc. civ. Prin urmare nu se poate reține că „dezlegarea dată”

este rezultatul unei greșeli materiale sau că eroarea invocată

este în legătură cu aspectele formale ale judecății

recursului. În condițiile în care contestația în anulare nu

constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunțată de

instanța de recurs nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele

de fond care au fost prezentate Înaltei Curți drept motive de recurs nu

vor fi reținute întrucât soluția nu a vizat o astfel de analiză

de vreme ce s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 3021 lit.

c) C. proc. civ. pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la

condițiile promovării recursului.

Înalta Curte mai observă că nici cea

de-a doua teză a art. 318 C. proc. civ. nu poate fi reținută

pentru argumentele deja expuse. Este totuși de precizat că există

omisiune numai când realmente instanța de recurs nu a analizat un motiv de

modificare sau de casare și numai atunci când a respins recursul sau l-a

admis în parte omițând „din greșeală” să cerceteze vreun

motiv.

În realitate, prin argumentele aduse în

susținerea motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318

C. proc. civ., contestatoarea urmărește examinarea recursului,

solicitând în alte cuvinte să se treacă peste nulitatea constată

ca urmare a neîndeplinirii cerințelor legale de promovare și susținere

a căii de atac extraordinare a recursului.

Așa fiind, contestația în anulare

va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 274

C. proc. civ. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată către intimata reclamantă, reprezentată legal de

tutore.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatoarea S.Q. SPRL Bacău administrator judiciar

al SC P.P. SRL Onești împotriva deciziei nr. 1581 din 22 mai 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 62

de lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B.S.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.