ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.S.S. prin tutorele N.M. a chemat în judecată SC P.P. SRL Onești și a solicitat tribunalului Bacău să pronunțe o sentință prin care să constate nulitatea actelor adiționale încheiate în baza hotărârii A.G.E.A. SC P.P. SRL din data de 5 octombrie 1996, a cărei nulitate s-a constatat de Tribunalul Vrancea pentru motivul că minora B.S.S. ca succesoare a părinților săi decedați, asociați în societate, nu a fost convocată în condițiile Legii nr. 31/1990 la lucrările A.G.E.A.

Întrucât prin procesul verbal din 5 octombrie 1996 s-a dispus continuarea societății cu asociații în viață fără convocarea minorei prin tutorele său, iar nulitatea acestei adunări generale extraordinare a fost constatată prin sentința nr. 122/2001, cererea reclamantei de anulare a actelor adiționale a fost admisă prin sentința nr. 1922 din 22 noiembrie 2007 dispunându-se atât anularea actelor adiționale cât și radierea mențiunilor care vizau actele adiționale. Sentința a fost menținută de Curtea de Apel Bacău care a respins apelurile declarate de SC P.P. SRL Onești și de intervenientul B.C. Curtea de apel a înlăturat susținerile privind nereprezentarea legală a societății și a minorei ca nefondate și a reținut că cele două acte adiționale sunt nule, în cauză fiind aplicabil principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.

În privința prescripției evocată, Curtea a reținut că dreptul la acțiune este imprescriptibil conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Decizia Curții de apel a fost recurată de SC P.P. SRL Onești și de intervenientul B.C. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ. în argumentarea cărora a susținut că, în cauză, nu au fost citați toți asociații, că s-a încălcat spiritul legii privind libertatea de voință societară și că soluția instanței de apel este nelegală pentru că s-a dispus continuarea societății cu succesoarea foștilor asociați peste voința exprimată în A.G.E.A. ținută de societate la 5 octombrie 1996. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1581 din 22 mai 2009 a constatat nule recursurile declarate de pârâtă și intervenient în urma aplicării prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc.

civ. care obligă părțile să argumenteze în fapt și în drept motivele de nelegalitate invocate în recurs, neîndeplinirea acestei dispoziții fiind supusă sancțiunii nulității. Împotriva deciziei nr. 1581 pronunțată la data de 22 mai 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat contestație în anulare administratorul judiciar al SC P.P. SRL Onești solicitând ca în temeiul art. 317 și art. 318 C. proc. civ. să se dispună retractarea deciziei prin care s-a constatat nul recursul societății și rejudecarea recursului pentru următoarele considerente: - Instanța de recurs a constatat nul recursul deși dispozițiile art. 3021 lit a) C. proc. civ. au fost declarate neconstituționale. - Societatea nu a fost citată prin administrator judiciar și nu s-a dispus suspendarea judecății în raport de prevederile art. 243 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. - Dezlegarea dată în recurs motivelor de nelegalitate este rezultatul unor greșeli materiale întrucât prin anularea actului adițional al societății prin care s-a luat și măsura schimbării sediului s-a încălcat interesul reclamantei iar diminuarea capitalului social sub limita prevăzută de lege are ca rezultat dizolvarea și radierea societății. - Hotărârea tribunalului nu este opozabilă asociaților pentru că aceștia nu au fost citați deși citarea se impunea în considerarea faptului că este o societate de persoane. - În cauză au fost nesocotite cesiunea de părți sociale, hotărârile A.G.A., actele adiționale și încheierile judecătorului delegat care până la proba contrarie au rămas irevocabile întrucît nu au fost atacate cu recurs.

Intimata reclamantă a combătut prin întâmpinare susținerile contestatoarei învederând instanței că în lipsa dovezii privind deschiderea procedurii reorganizării, administratorul judiciar nu poate promova contestație în anulare. De asemenea a susținut că instanța de recurs a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. și că nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. pentru admiterea contestației în anulare. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor procedurale privind citarea societății prin administrator judiciar, contestatoarea a invocat prevederile art. 317 C. proc. civ.

potrivit cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motive care nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1) când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. În susținerea contestației a fost invocată prima ipoteză și anume cea a neîndeplinirii procedurii cu societatea prin administrator judiciar. Verificarea dosarului de recurs cu privire la legalitatea citării părții în proces nu confirmă susținerile contestatoarei. Se observă mai întâi că din niciun act al dosarului nu rezultă că a fost numit administrator judiciar și că Înalta Curte a fost înștiințată despre numirea administratorului judiciar pentru ca în aplicarea art. 87 alin. (5) C. proc.

civ. să se procedeze la citarea acestuia. În al doilea rând societatea, prin reprezentantul său legal a avut apărător ales deci a benficiat de prezența unei persoane de specialitate care a luat termenul în cunoștință astfel că au devenit operante prevederile art. 153 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora partea care a fost prezentă la o înfățișare prin mandatar, chiar neîmputernicit, nu va mai fi citată în tot cursul procesului prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare. În consecință, în lipsa înștiințării instanței despre deschiderea procedurii, înscrisuri care nu au fost depuse nici în această cale extraordinară de atac, nu va putea fi reținută neregularitatea citării cu atât mai mult cu cât in terminis, dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. se referă la procedura „pentru ziua când s-a judecat pricina”, în speță – această zi fiind ziua pronunțării deciziei Înaltei Curți prin care a fost constatat nul recursul declarat de SC P.P. SRL Onești. Dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. invocate de contestator nu vor fi reținute. Potrivit dispozițiilor procedurale invocate “ contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins făcă ca el să se fi judecat în fond”. Nici ipoteza alin. (2) din art. 317 C. proc. civ. nu poate fi reținută întrucât textul cere ca motivele să fi fost invocate prin cererea de recurs și instanța să le fi respins pentru că avea nevoie de verificări în fapt sau recursul să fi fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

După cum se poate observa din ipotezele analizate, prin cererea de recurs nu a fost invocat un astfel de motiv în legătură cu deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, și la niciun termen de judecată nu au fost prezentate înscrisuri prin care să se aducă la cunoștință instanței acest aspect. Faptul că recursul a fost constatat nul pentru un motiv expres prevăzut de normele procedurale referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de promovare a acestei căi extraordinare de atac nu-i profită contestatoarei pentru ca, pe o cale ocolită, să repună în discuție recursul. În contextul arătat nu existau elemente pentru ca în recurs să se analizeze aplicabilitatea art. 243 alin. (5) C. proc.

civ. Motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. dezvoltat de contestator vizează două situații: a) când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, b) când instanța respingând recursul său admițându-l numai în parte „a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare”. Rezumând susținerile contestatorului, în raport de motivul de contestație reprezentând teza I a art. 318 C. proc. civ. se va lua în examinare susținerea potrivit căreia instanța de recurs ar fi aplicat dispozițiile art. 3021 lit. a) C. proc. civ. fără să observe că aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale. Susținerea contestatoarea va fi înlăturată întrucât soluția Înaltei Curți prin care s-a constatat nulitatea recursului a avut în vedere prevederile art. 3021 lit. c) C. proc.

civ. Prin urmare nu se poate reține că „dezlegarea dată” este rezultatul unei greșeli materiale sau că eroarea invocată este în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. În condițiile în care contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunțată de instanța de recurs nici celelalte motive prin care s-au reluat argumentele de fond care au fost prezentate Înaltei Curți drept motive de recurs nu vor fi reținute întrucât soluția nu a vizat o astfel de analiză de vreme ce s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 3021 lit. c) C. proc. civ. pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile promovării recursului. Înalta Curte mai observă că nici cea de-a doua teză a art. 318 C. proc.

civ. nu poate fi reținută pentru argumentele deja expuse. Este totuși de precizat că există omisiune numai când realmente instanța de recurs nu a analizat un motiv de modificare sau de casare și numai atunci când a respins recursul sau l-a admis în parte omițând „din greșeală” să cerceteze vreun motiv. În realitate, prin argumentele aduse în susținerea motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 C. proc. civ., contestatoarea urmărește examinarea recursului, solicitând în alte cuvinte să se treacă peste nulitatea constată ca urmare a neîndeplinirii cerințelor legale de promovare și susținere a căii de atac extraordinare a recursului. Așa fiind, contestația în anulare va fi respinsă.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ. contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata reclamantă, reprezentată legal de tutore.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.Q. SPRL Bacău administrator judiciar al SC P.P. SRL Onești împotriva deciziei nr. 1581 din 22 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea la plata sumei de 62 de lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B.S.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2010.