ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5910/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Reclamanții B.I., G.T., G.M.,

G.N. și G.G. au chemat în judecată pe

pârâții D.I.I. și P.T., pentru ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să fie declarat simulat, în modalitatea fictivității,

contractul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4159 din 6

noiembrie 2007, de către Biroul notarilor publici N. și Asociații,

din București, privitor la terenul arabil în

suprafață de 3 ha, extravilan, situat în județul Dâmbovița, tarlaua 66, parcela

405/3.

După un prim ciclu procesual, prin

sentința nr. 1747 din 14

octombrie

2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a

fost anulată acțiunea, ca netimbrată și a fost

respinsă cererea pârâților

de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanții au

declarat

că nu sunt de acord să achite sumele de 11.706,3 lei taxă

judiciară de

timbru și 5 lei timbru judiciar.

Apelul declarat de reclamanți a fost

admis, prin decizia nr. 2 din

15

ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

desființată sentința

tribunalului și a fost trimisă cauza aceleiași

instanțe, pentru a fi soluționată pe fond.

Instanța de apel a reținut că

acțiunea în declararea caracterului simulat al unui act juridic nu este o

acțiune patrimonială.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs pârâții,

încadrându-l

în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

și susținând, în esență, că acțiunea are caracter patrimonial și că a

fost

greșit analizată decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 32 din 9 iunie

2008, pronunțată de Secțiile Unite

ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea unui

recurs în interesul legii, s-a statuat cu privire

la competența materială

referitor la litigiile având ca obiect

constatarea existenței sau

inexistenței

unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea,

rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice

privind drepturi patrimoniale,

iar nu

și la cele având ca obiect constatarea caracterului simulat al unui

contract.

Pe de altă parte, prin această

decizie nu s-a stabilit modalitatea

timbrării acțiunilor.

Prin acțiune, reclamanții au

solicitat doar constatarea caracterului

simulat al unui contract de vânzare-cumpărare, iar nu aducerea în

patrimoniul acestora a terenului, situație în care

se constată că în mod

corect a

stabilit instanța de apel că această acțiune nu are caracter

patrimonial,

deci nu este evaluabilă în bani.

In consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții D.I.I.,

P.T.

împotriva deciziei nr. 2 din 15 ianuarie 2009 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2010.