ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4257/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2008 reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâta SC S.T. SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 9 octombrie 2007 de B.N.P. F.D., cu privire la două terenuri din comuna Niculești, județul Dâmbovița. Prin sentința civilă nr. 1081 din 28 octombrie 2008 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele: Valoarea terenului care a făcut obiectul vânzării-cumpărării este de 11 500 lei, astfel încât competența de soluționare în primă instanță aparține judecătoriei.

În drept, a invocat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 158 și 137 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 6050 din 19 decembrie 2008, Judecătoria Târgoviște a declinat, la rândul său, competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, cu motivarea că reclamantul are domiciliul în orașul Buftea, iar pârâta are sediul în municipiul București, sectorul 4. În drept, a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. proc. civ., deoarece instanța nu a fost sesizată cu o acțiune reală imobiliară, astfel încât judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul nu este competentă să judece cauza. A mai reținut că dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. prevăd o competență teritorială alternativă pentru acțiunile personale, indiferent după cum privesc un bun mobil sau imobil, iar dispozițiile art. 10 pct. 2 C. proc.

civ. prevăd o competență teritorială alternativă pentru acțiunile personale imobiliare care izvorăsc dintr-un contract de locațiune a unui imobil. Prin sentința civilă nr. 3610 din 19 mai 2009 Judecătoria sectorului 4 București și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, arătând că această din urmă instanță nu putea să invoce din oficiu dispozițiile art. 5 C. proc. civ., care determină o competență teritorială relativă, pe care o putea invoca numai pârâta. Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei din urmă sentințe a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 1635/ R din 7 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Sesizată fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două judecătorii din circumscripțiile unor curți de apel diferite, Înalta Curte constată următoarele: Pentru a-și putea declina din oficiu competența în favoarea unei alte instanțe de același grad, Judecătoria Târgoviște ar trebuit să constate că, prin sesizarea sa, a fost încălcată o normă de competență de ordine publică, în sensul art. 159 pct. 3 C. proc. civ. Or, dispozițiile art. 5 C. proc. civ., care reglementează competența teritorială după domiciliul pârâtului, au un caracter relativ atunci când este vorba de cereri privitoare la bunuri și pot fi invocate numai de pârât, nu și de instanță din oficiu. Or, câtă vreme pârâta nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială relativă întemeiată pe dispozițiile art. 5 C. proc.

civ., Judecătoria Târgoviște nu o putea invoca din oficiu. Mai mult, și dacă excepția ar fi fost invocată de pârâtă, instanța ar fi fost datoare să verifice aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 pct. 1 C. proc. civ. - invocate de altfel și în motivarea sentinței - dat fiind că obiectul pricinii îl reprezintă anularea unui contract de vânzare-cumpărare privitor la un imobil, din perspectiva locului îndeplinirii obligațiilor contractuale, inclusiv aceea a predării posesiei imobilului. Pentru aceste considerente, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2010.