ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4257/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie

2008 reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâta SC S.T. SRL, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare din 9 octombrie 2007 de B.N.P. F.D., cu

privire la două terenuri din comuna Niculești, județul Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr.

1081 din 28 octombrie 2008 Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de

contencios administrativ, a declinat competența judecării cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:

Valoarea terenului

care a făcut obiectul vânzării-cumpărării este de 11 500 lei, astfel încât

competența de soluționare în primă instanță aparține judecătoriei.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 158 și 137 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr.

6050 din 19 decembrie 2008, Judecătoria Târgoviște a declinat, la rândul său,

competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, cu

motivarea că reclamantul are domiciliul în orașul Buftea, iar pârâta are sediul

în municipiul București, sectorul 4.

În drept, a reținut

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 C. proc. civ., deoarece instanța nu

a fost sesizată cu o acțiune reală imobiliară, astfel încât judecătoria în a

cărei rază teritorială se află imobilul nu este competentă să judece cauza.

A mai reținut că

dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. prevăd o competență teritorială

alternativă pentru acțiunile personale, indiferent după cum privesc un bun

mobil sau imobil, iar dispozițiile art. 10 pct. 2 C. proc. civ. prevăd o

competență teritorială alternativă pentru acțiunile personale imobiliare care

izvorăsc dintr-un contract de locațiune a unui imobil.

Prin sentința civilă nr.

3610 din 19 mai 2009 Judecătoria sectorului 4 București și-a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, arătând că această din urmă

instanță nu putea să invoce din oficiu dispozițiile art. 5 C. proc. civ., care

determină o competență teritorială relativă, pe care o putea invoca numai

pârâta.

Recursul declarat de

pârâtă împotriva acestei din urmă sentințe a fost anulat ca netimbrat prin Decizia

civilă nr. 1635/ R din 7 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Sesizată fiind cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două judecătorii din

circumscripțiile unor curți de apel diferite, Înalta Curte constată

următoarele:

Pentru a-și putea

declina din oficiu competența în favoarea unei alte instanțe de același grad,

Judecătoria Târgoviște ar trebuit să constate că, prin sesizarea sa, a fost

încălcată o normă de competență de ordine publică, în sensul art. 159 pct. 3 C.

proc. civ.

Or, dispozițiile art.

5 C. proc. civ., care reglementează competența teritorială după domiciliul

pârâtului, au un caracter relativ atunci când este vorba de cereri privitoare

la bunuri și pot fi invocate numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

Or, câtă vreme pârâta

nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială relativă întemeiată

pe dispozițiile art. 5 C. proc. civ., Judecătoria Târgoviște nu o putea invoca

din oficiu.

Mai mult, și dacă

excepția ar fi fost invocată de pârâtă, instanța ar fi fost datoare să verifice

aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 pct. 1 C. proc. civ. - invocate de altfel

și în motivarea sentinței - dat fiind că obiectul pricinii îl reprezintă

anularea unui contract de vânzare-cumpărare privitor la un imobil, din

perspectiva locului îndeplinirii obligațiilor contractuale, inclusiv aceea a

predării posesiei imobilului.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 septembrie 2010.