ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1512/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Târgoviște reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe pârâții D.D. și D.G.

solicitând să se constate dreptul de superficie asupra terenului situat în

comuna Cornești, sat Cătunu, precum și stabilirea unui drum de servitute de la

construcție până la calea publică.

Judecătoria Târgoviște prin

sentința nr. 3454 din 2 octombrie 2007 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Tribunalul Dâmbovița,

primind cauza, prin sentința nr. 1107 din 6 noiembrie 2008 a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Curtea de Apel Ploiești,

prin sentința nr. 118/CC din Camera de consiliu din 18 decembrie 2008,

soluționând conflictul negativ de competență în raport cu art. 22 alin. (2) C.

proc. civ. și în raport de dispozițiile legale în materie, a stabilit

competența materială în favoarea Judecătoriei Târgoviște, reținând că obiectul

cauzei nu este de natură comercială, ci este civil față de natura drepturilor

și obligațiilor ce constituie obiectul raporturilor juridice în care se află

părțile, ceea ce atrage, deci, competența instanței de drept comun.

Împotriva acestei hotărâri,

în termenul legal, a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. și susținând că imobilul pentru a cărui

exploatare se solicită constituirea unui drept de superficie și de servitute

face parte din fondul de comerț al recurentei - reclamante, care are calitatea

de comerciant, încât, competența materială, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ. aparține tribunalului și nu judecătoriei, în primă instanță.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, în discuție sunt atât acțiunea reală formulată de recurenta

reclamantă - pârâtă având ca obiect constituirea unui drept de superficie

asupra terenului de sub construcția proprietatea acesteia și a unui drept de

servitute de trecere pe terenul proprietatea pârâților cât și cererea

reconvențională, formulată de intimații pârâți - reclamanți, în temeiul art. 494

C. civ., având ca obiect obligarea celei dintâi să demoleze construcția

edificată pe terenul proprietatea acestora din urmă sau să fie autorizați să o

facă pe cheltuiala lor, invocându-se faptul că de la momentul începerii

construcției și până la rămânerea definitivă a sentinței civile irevocabile,

prin care recurenta reclamantă - pârâtă a fost obligată să le lase terenul în

deplină proprietate, terenul era proprietatea societății, deci, nu se poate

vorbi despre terenul altuia la acel moment pentru a se pune problema

superficiei și a servituții de trecere, ci a dobândirii unui drept de

proprietate sub condiție rezolutorie, acceptat prin clauza contractuală asumată

la momentul cumpărării terenului de către recurenta reclamantă - pârâtă dar și

a relei credințe în finalizarea construcției după data pronunțării hotărârii

vizând acțiunea în revendicare.

După cum se poate constata,

deci, raporturile juridice au un caracter complex conținând acte și fapte

juridice cu privire la care nu s-a dovedit în exclusivitate comercialitatea

acestora ca excepție de la regula civilității, instituită prin dispozițiile art.

3 și art. 4 C. com., astfel încât, în mod legal, instanța a stabilit competența

în favoarea judecătoriei.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC P.P. SRL București, împotriva sentinței Curții de Apel

Ploiești nr. 118 din 18 decembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2009.