ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2114/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria sector 3 București la data de 4 februarie 2010 reclamanta R.E., domiciliată în București, sector 3 a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.D., domiciliat în București, sector 3, ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 11425/301/2008 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, și la cheltuieli de judecată. În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 1073 C. civ. și art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

In fapt s-a susținut că urmare unui litigiu avut cu pârâtul, în baza deciziei civile nr. 936 R din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respins recursul declarat de pârât, instanța omițând să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată ale reclamantei, pe care aceasta le-a solicitat. Urmare acestei omisiuni, în temeiul art. 281 2 C. proc. civ., reclamanta a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei solicitând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Cererea a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 1957 R din 23 noiembrie 2009 a Tribunatului București, secția a III-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 6119 din 27 aprilie 2010 Judecătoria sector 3 București și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște, Județul Dâmbovița, reținând că, din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul și-a stabilit reședința în Comuna Nucet, Jud. Dâmbovița, care se află pe raza Judecătoriei Târgoviște și că potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se face la domiciliul pârâtului. Prin domiciliu urmează a se înțelege și acela pe care pârâtul și 1-a stabilit în fapt în localitatea unde trăiește și își desfășoară activitatea Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 15 iunie 2010, iar la termenul de judecată din data de 30 septembrie 2010 reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște în temeiul dispozițiilor art. 5, art. 6 și art. 12 C. proc.

civ. și arătând că atât reclamanta cât și pârâtul au domiciliul stabil în București și tot acolo s-a născut pretenția dedusă judecății. Prin sentința civilă nr. 4675 din 30 septembrie 2010 Judecătoria Târgoviște și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 3 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, potrivit art. 5 coroborat cu art. 19 C. proc. civ., în cererile privitoare la bunuri este competentă instanța de la domiciliul pârâtului, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Reprezentând dreptul comun în materia competenței teritoriale, regula înscrisă în art. 5 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial, în consecință se aplică și cauzei de față întrucât nu există o normă specială în materie care să deroge de la regula înscrisă în textul legal citat. S-a mai reținut că urmând regula înscrisă în art. 5 C. proc. civ., potrivit principiului actor sequitur forum rei, respectiv reclamantul este cel care trebuie să se deplaseze la domiciliul pârâtului, acțiunea în pretenții formulată de reclamantă, trebuie adresată instanței în raza căreia se află domiciliul pârâtului.

Noțiunea de „domiciliu" trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv, însă pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes domiciliul privit în sens larg pe care pârâtul îl avea în momentul introducerii cererii de chemare în judecată, o schimbare ulterioară a domiciliului de către pârât neinfluențând competența.

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată a pârâtului pe care a adresat-o Judecătoriei sector 3 București la data de 4 februarie 2010, primind termen de judecată la data de 27 aprilie 2010. La data introducerii cererii reclamantul avea domiciliul în București, sector 3. Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că a rezultat că pârâtul și-a stabilit reședința în comuna Nucet jud. Dâmbovița la data de 12 aprilie 2010, potrivit vizei de reședință aplicată pe cartea de identitate ulterior datei introducerii acțiunii cât și datei la care pârâtului i-a fost comunicată citația. întâmpinarea a fost formulată la data de 10 aprilie 2010, ulterior obținerii vizei de reședință. Faptul că pârâtul, după primirea citației, și-a stabilit reședința în altă localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Târgoviște nu influențează competența și nu determină declinarea competenței în favoarea acestei instanțe.

Art. 98 C. proc. civ. prevede numai înștiințarea instanței și a părții de schimbarea de domiciliu, sub pedeapsa neluării în seamă, dar nu și faptul că această schimbare de domiciliu atrage o competență de soluționare a altei instanțe. In consecință instanța a reținut pe baza înscrisurilor depuse la dosar că la data formulării cererii de chemare în judecată pârâtul avea domiciliul în sector 3 București, stabilindu-și reședința în comuna Nucet, Jud. Dâmbovița, ulterior introducerii acțiunii și primirii citației. Așa fiind, cu toate că noțiunea de domiciliu o include și pe aceea de reședință (locuință de fapt)aceasta interesează din punctul de vedere al competenței numai în cazul în care aceasta exista la data introducerii acțiunii și nu când această reședință a fost stabilită ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Câtă vreme la data introducerii acțiunii (4 februarie 2010) pârâtul avea doar domiciliul în București, sector 3, reședința în comuna Nucet stabilind-o la data de 12 aprilie 2010 competența de soluționare aparține Judecătoriei sector 3 și nu Judecătoriei Târgoviște, în raza căreia se află comuna în care pârâtul și-a stabilit ulterior reședința. Cu privire la conflictul negativ de competență de față urmează a se constata că instanța competentă în soluționarea cererii de chemare în judecată este Judecătoria sector 3 București pentru următoarele considerente: Sediul materiei îl reprezintă art. 5 și art. 6 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 5 C. proc. civ. „Cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului." Art. 6 C. proc. civ. dispune: „Când pârâtul, în afară de domiciliul său, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe așezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face și la instanța locului acelor așezări sau îndeletniciri, pentru obligațiile patrimoniale și care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc". Regula potrivit căreia reclamantul trebuie să se deplaseze la instanța domiciliului pârâtului își are justificarea în aceea că pârâtul beneficiază - în cazul acțiunilor personale - de prezumția că nu datorează nimic.

In cazul acțiunilor reale, se consideră că aparențele trebuie să fie prezumate, până la proba contrară, ca fiind conforme cu realitatea. In acest fel, pârâtul este protejat de eventuala rea-credință a reclamantului și potrivit dispozițiilor art. 1169, trebuie să dovedească susținerile din cererea de chemare în judecată („Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească"). Articolul 5 și art. 6 C. proc. civ. statuează și cu privire la excepțiile când cererea de chemare în judecată se face la reședința pârâtului, domiciliul sau reședința reclamantului și respectiv la instanța locului unde pârâtul are o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe așezări agricole, comerciale sau industriale.

Așa cum rezultă de la fila 22 a dosarului nr. 3227/30/2010 al Judecătoriei sector 3 București, pârâtul și-a stabilit reședința de la data de 12 aprilie 2010 la 11 aprilie 2011 în Comuna Nucet, Sat Nucet, nr. 673, Județul Dâmbovița. Schimbarea domiciliului părților pe parcursul procesului nu are drept consecință modificarea instanței legal învestită, art. 98 C. proc. civ. fiind explicit: „Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată / /". Cum dispozițiile art. 5 C. proc. civ. sunt fără echivoc în sensul că cererea de chemare în judecată se face la domiciliul pârâtului și nu s-a dovedit în cauză existența condițiilor care să atragă altă competența teritorială a instanței potrivit art. 5 și art. 6 C. proc.

civ., rezultă că stabilirea reședinței în com.Nucet, jud. Dâmbovița de către pârât ulterior chemării sale în judecată reprezintă exercițiul dreptului său subiectiv de a-și stabili locuința temporară, în conformitate cu dispozițiile legale, fără ca această împrejurare să aibă consecințe asupra competenței teritoriale a instanței. Așa fiind, făcând aplicarea dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.E. în contradictoriu cu pârâtul A.D. în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.