ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6187/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10469 din 18 decembrie 2007 Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă, a respins ca nefondată cererea principală formulată de reclamanții – pârâți T.I., T.E., T.V. și T.D. și a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți B.I.I. și B.A., compensând parțial cheltuielile de judecată în limita sumei de 10,3 lei și obligând reclamanții – pârâți să plătească pârâților – reclamanți 350 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 485 A din 3 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta – pârâtă T.V. și a admis apelul declarat de pârâții – reclamanți B.I.I.

și B.A. și de reclamanta T.V. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis cererea reconvențională și a dispus evacuarea reclamanților – pârâți din imobilul situat în București, sectorul 3. Au fost obligați reclamanții – pârâți la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată diferență onorariu de avocat neacordat la judecata în fond. A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanții – pârâți ca neîntemeiată. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile și a fost obligată apelanta – reclamantă la plata către apelanții – pârâți a sumei de 1.350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Prin decizia nr. 1552 din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamanții – pârâți T.D., T.E.

și T.I. împotriva deciziei și a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta T.V. împotriva aceleiași decizii. Împotriva deciziei Curții de Apel reclamanta T.V. a declarat din nou recurs, în care își exprimă mai multe nemulțumiri legate de soluționarea procesului și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale. La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2010, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele considerente: Decizia pronunțată de curtea de apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta T.V. împotriva deciziei nr. 1552 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2010.