ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1976/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. și D.R.A.O.V. Brașov, anularea Deciziei nr. 214 din 24 iunie 2009, anularea procesului-verbal de control nr. 1530 din 11 martie 2009 și a Deciziei de regularizare a situației nr. 1531 din 11 martie 2009 prin care s-au stabilit în sarcina societății obligații suplimentare de 1.141.470 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii se arată că deși echipa de control a considerat că produsul divinilbenzen (DVB) se încadrează la poziția tarifară 382490979, unde taxa vamală este de 6,5%, încadrarea corectă ar fi la poziția tarifară 29029090 unde taxa vamală este de 0 %. 2. Soluția instanței de fond.

Prin Sentința nr. 90/F/2010 din 3 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei SC P. SRL Victoria, s-a dispus anularea procesului-verbal de control nr. 1530 din 11 martie 2009 și a deciziei nr. 1530 din 11 martie 2009 emise de D.R.A.O.V. Brașov, a deciziei nr. 214 din 24 iunie 2009 emisă de A.N.A.F. și obligate pârâtele la cheltuielile de judecată. În motivarea soluției, instanța de fond a apreciat că din interpretarea dispozițiilor legale, vizând actele dosarului, procesul-verbal contestat, decizia A.N.A.F. și concluziile raportului de expertiză, organele de control în mod greșit au interpretat încadrarea tarifară a produsului D.V.B.

importat de reclamantă. Față de dispozițiile legale și văzând poziția expertului, se reține că în cadrul discuțiilor cu inginerii chimiști ai societății, aceștia au susținut că D.V.B. este un produs chimic organic, face parte din categoria hidrocarburilor ciclice aromatice, grupa monomerilor, fiind definit ca un produs separat din punct de vedere chimic. Instanța apreciază că D.V.B. nu reprezintă un amestec de două produse chimice, ci este un monomer reactiv care se utilizează cu o concentrație de 63 %, căci un grad mai mare ar fi foarte riscant, poate duce la explozie. Organul de control l-a încadrat în alt capitol tarifar fără a se justificat acest lucru deoarece nu s-au dovedit că s-ar fi adus modificări produsului respectiv, concentrației sau compoziției chimice.

Mai mult, în ce privește produsul în discuție, D.V.B. 63 % nu s-a contestat compoziția chimică a acestui produs de către organul de control. Cum expertul a analizat acest produs sub aspectul încadrării într-un capitol tarifar sau altul, fiind o problemă de specialitate iar din actele dosarului și din dispozițiile Nomenclaturii combinate rezultă că e vorba de un monomer reactiv ce poate duce la o explozie cu grad foarte riscant și nu e vorba de o combinație de doi produși chimici, așa cum susține pârâta în apărare, dar fără a proba acest lucru. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., au fost obligate pârâtele la cheltuieli de judecată. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs A.N.V.

prin D.R.A.O.V. Brașov și A.N.A.F. I. În recursul declarat de A.N.V. prin D.R.A.V.O. Brașov s-a solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivele de recurs ce vizează casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece: - instanța de fond a respins, în mod nelegal, obiecțiunile societății la expertiza tehnică, în schimb a admis obiectiv ca expertul să stabilească încadrarea tarifară a produsului importat, iar în motivarea hotărârii și-a însușit acest obiectiv; - instanța și-a motivat în exclusivitate soluția doar pe concluziile raportului de expertiză și nu a precizat motivul pentru care nu a luat în considerare celelalte probe, cu încălcarea art. 261 pct. 5 C. proc.

civ.; - nedeterminarea corectă și legală a părților în proces. Modificarea sentinței s-a solicitat deoarece: - instanța de fond nu a procedat la reducerea cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamanta a fost reprezentată de avocat numai la două termene de judecată și s-a acordat onorariu de 28.000 lei; - pe fond cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii deoarece încadrarea tarifară făcută de organele vamale este cea corectă deoarece la dosar au fost depuse înscrisuri (declarația producătorului produsului importat, încadrările tarifare ale acestui produs în alte state ale U.E.

și note de conosament) din care rezultă că produsul importat este un monomer, compus din izomeri de divinilbenzen și etilnilbenzen în proporție de 62 – 64 % și respectiv, 34 – 37 %. Reclamanta a înscris în declarațiile vamale de import poziția tarifară 29029090, dar era descris divinilbenzenul 100 %, deși conform specificației producătorului produsului divinilbenzenul 63 % este compus din izomeri de divinilbenzen și etilnilbenzen în proporție de 62 – 64 % și 34 – 37 %, fiind deci un amestec de două substanțe chimice, puritatea de 100 % neregăsindu-se decât în laborator. Fiind un amestec de izomeri încadrarea tarifară se face potrivit Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor și în Notele explicative ale sistemului armonizat.

Potrivit acestora, la poziția 38, se încadrează „Amestecurile de izomeri a doi compuși organici diferiți, izomeri de divinilbenzen (proporție tipică de 25 % până la 45 %) și izomeri de etilvinilbenzen (proporție tipică de 33 % până la 50 %), utilizați ca agenți de reticulare în rășinile de polistiren, în care cele două grupe de izomeri participă la reticulare” și chiar producătorul acestui produs importat l-a încadrat la codul tarifar 3824909999, iar același producător, pe pagina de internet precizează că acesta este „un monomer activ compus din izomeri de divinilbenzen și etilvinilbenzen, în proporție de 62 – 64 %, primul și 34 – 37 %, al doilea, împreună realizând polimerizarea în proporție de minim 96 %”.

II. În recursul A.N.A.F. se critică soluția instanței de fond deoarece: - instanța de fond nu a determinat părțile din proces sub aspectul personalității juridice și a capacității procesuale de exercițiu. Se invocă faptul că litigiul a fost soluționat în contradictoriu cu A.N.A.F. și D.R.A.O.V. Brașov, deși parte a fost și A.N.V., ce a dat mandat de reprezentare D.R.A.O.V. Brașov. Sentința este nelegală pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că încadrarea tarifară a produsului importat de către reclamantă este greșită pentru că încalcă Regulile de interpretare a sistemului armonizat pentru că este un amestec de compuși organici. Se critică soluția instanței de fond și pentru greșita obligare a acestei autorități la plata cheltuielilor de judecată pentru că nu s-a dovedit vreo culpă procesuală și oricum, în aprecierea cuantumului trebuie avut în vedere volumul de muncă depus de avocat și valoarea pricinii.

S-a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată. 3. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente: Litigiul aflat pe rolul instanțelor a fost declanșat de un control al organelor vamale la sediul reclamantei și care a vizat activitățile de import-export.

Creanța fiscală de 1.141.470 lei, din care 709.081 lei taxe vamale, TVA – 194.725 lei, majorări de întârziere 250.366 lei pentru taxa vamală și 47.298 lei pentru TVA a fost stabilită deoarece organele de control au considerat că produsul divinilbenzen importat de societatea reclamantă este încadrat greșit la capitolul 29 al Nomenclaturii care stabilește că taxa vamală este 0, încadrarea corectă fiind la Cap. 38 unde taxa este de 6,5 %. Instanța de fond a apreciat că actele de control întocmite sunt nelegale și că pentru produsul importat nu se datorează taxe vamale. În stabilirea încadrării tarifare, ce reprezintă problema de a cărei rezolvare depinde soluția în prezentul litigiu, trebuie precizat că aceasta se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor din Anexa la Legea nr. 98/1996 și Notelor explicative ale sistemului armonizat.

De asemenea, este important de stabilit dacă produsul importat este sau nu un amestec de doi compuși organici diferiți deoarece la Cap. 29 sunt încadrate produse chimice organice, iar la Cap. 36 – produse diverse ale industriei chimice, iar taxele vamale sunt diferite. Instanța de fond, în funcție de concluziile raportului de expertiză, a apreciat că produsul importat este un produs separat din punct de vedere chimic. Însă, la dosar există și alte probe din care rezultă că produsul divinilbenzen este un amestec de două substanțe chimice diferite. Astfel, chiar producătorul acestuia – D.C., în specificația produsului divinilbenzen 63 %, precizează că este un monocrom reactiv care este compus din izomeri de divinilbenzen și etilvinilbenzen în proporție de 62 – 64 %, primul și 34 – 37 %, al doilea, împreună realizând polimerizarea în proporție de minim 96 %”.

Mai mult, instanța de fond nu a analizat și alte probe invocate de organele de control, respectiv, Nota de conosament aflată la dosar fond, din care rezultă că chiar producătorul produsului importat (D.C.) a indicat încadrarea tarifară la 3824909999, iar raportul de expertiză face referiri la o altă adresă a producătorului dar nu și la această probă. Așa cum s-a reținut și în raportul de expertiză, produsul divinilbenzen în proporție de 100 % este un produs chimic bine definit, dar care prezintă un grad ridicat de risc și de aceea, divinilbenzenul cu o concentrație de 63% se amestecă cu etilvinilbenzen. Cu toate că societatea reclamantă a importat numai D.V.B. 63 % pe documentele vamale era înscris D.V.B.

100 %, ceea ce nu corespunde realității pentru că produsul importat nu era D.V.B. 100 %. Toate acestea dovedesc faptul că, în mod greșit, societatea reclamantă apreciată că produsul importat este bine definit din punct de vedere chimic deoarece acesta este un amestec de doi compuși chimici diferiți și se va încadra potrivit poziției 38 din Notele explicative (Amestecurile de izomeri a doi compuși organici diferiți, izomeri de divinilbenzen (proporție tipică de 25 % până la 45 %) și izomeri de etilvinilbenzen (proporție tipică de 33 % până la 50 %), utilizați ca agenți de reticulare în rășinile de polistiren, în care cele două grupe de izomeri participă la reticulare), încadrare făcută și de producătorul produsului importat.

În raport de acestea se apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentința și va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Față de soluția adoptată, Înalta Curte apreciază că nu vor fi analizate motivele de recurs ce vizează nemotivarea sentinței, cuantumul cheltuielilor de judecată, obiecțiunile la raportul de expertiză sau citarea părților în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.N.A.F. și A.N.V. prin D.R.A.O.V. Brașov împotriva Sentinței civile nr. 90/ F din 3 mai 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC P. SRL Victoria, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.