ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2612/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 4650/2/2009, la data de 22 mai 2009, reclamanta I.V. a

chemat în judecată pârâtul G.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se

va pronunța, să dispună anularea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice (M. Of., nr. 264/22.04.2009),

precum și anularea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberată

din funcția publică deținută (anume Ordinul M.M.P.S. nr. 439/2009).

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat ca are calitatea de funcționar public în cadrul M.M.P.S.,

fiind numită în funcția publică de inspector-sef adjunct al I.T.M. Călărași

prin Ordinul M.M.P.S. nr. 371/2000, în urma promovării concursului organizat.

A precizat că prin

Ordinul M.M.P.S. nr. 439/2009 s-a dispus eliberarea sa din funcția publică

deținută, actul administrativ fiind emis în considerarea prevederilor O.U.G. nr.

37/2009. Ori, a arătat reclamanta, O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională,

actul normativ încălcând prevederile art. 11, 20, 54 alin. (2), art. 61 alin. (1),

art. 115 alin. (4) și (6) și art. 120 alin. (1) din Constituția României și

prevederile art. 6 C.E.D.O.; de asemenea, O.U.G. nr. 37/2009 conține dispoziții

care încalcă principii importante privind statutul funcționarului public.

Totodată, reclamanta

a anexat și cererea prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a

O.U.G. nr. 37/2009.

Pârâtul G.R. a

formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive pe petitul având ca obiect anularea Ordinului M.M.P.S. nr. 439/2009,

excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37/2009

față de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În cauză, s-a

formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului G.R.

Prin cerere

precizatoare reclamanta a menționat că pe petitul al doilea al acțiunii a înțeles

să se judece în contradictoriu cu pârâtul M.M.P.S., aceasta autoritate publică

fiind citată în această calitate.

Pârâtul M.M.P.S. a

formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile conf. art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond, solicitând respingerea

acțiunii ca nefondată.

Prin cerere adresata în

conf. cu prevederile Codului de procedură civilă reclamanta a renunțat la

judecarea primului capăt al acțiunii, având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37/2009,

în condițiile în care pe parcursul judecății O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională prin decizia Curții Constituționale din 07 octombrie 2009 și,

apoi, a fost și abrogată prin O.G. nr. 105/2009, care, la rândul său, a fost

declarată neconstituțională prin decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009.

Prin sentința nr. 534

din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel București,

s

ecția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a

respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta I.V., în

contradictoriu cu pârâții G.R. și M.M.F.P.S.

A respins cererea de

intervenție accesorie în interesul G.R., formulată de intervenientul M.A.I., ca

rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că obiectul celui de al doilea petit în

contencios administrativ este dat de un act administrativ tipic (Ordinul nr. 374/2009),

care se supune regimului juridic prevăzut de Legea nr. 554/2004. În consecință,

a apreciat Curtea, reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii

prealabile în condițiile art. 7 alin. (1

1

) din Legea contenciosului

administrativ cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 262/2007,

anume că s-a adresat anterior introducerii acțiunii în instanța, autorității

publice emitente a actului administrativ cu caracter individual pentru revocarea

actului.

Potrivit

dispozițiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul

funcționarilor publici, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din

motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale,

acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului

administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de

serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare. Ca atare, acțiunea în

anulare a actului de eliberare din funcția publică, promovată fără exercitarea

în prealabil a recursului administrativ, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, este inadmisibilă, în acest sens fiind și jurisprudența

î

naltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal (decizia nr. 519 din 12 februarie 2008).

Or, în cauză,

reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, în condițiile art. 7 alin. (1) și

alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art.

109 C. proc. civ., astfel că cererea acesteia este inadmisibilă.

Pe cale de

consecință, întrucât intervenientul accesoriu a intervenit în favoarea

pârâtului G.R., în soluționarea petitului prim al cererii (având ca obiect

anularea O.U.G. nr37/2009), Curtea a respins cererea de intervenție accesorie

ca rămasă fără obiect.

î

mpotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

Instanța s-a

pronunțat greșit pe excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a

neîndeplinirii procedurii prealabile deoarece a atacat un act normativ, O.U.G. nr.

37/2009, în condițiile prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că

O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257/2009

a Curții Constituționale, instanța nu a ținut cont că acest act normativ în

baza căruia s-a emis Ordinul nr. 439/2009, nu mai avea aplicabilitate. Fiind un

act normativ nelegal și anulat este firesc ca și actul contestat emis în baza

acestuia, să fie nelegal.

A renunțat în cursul

judecății la capătul de cerere privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009

deoarece acesta rămăsese fără obiect ca urmare a deciziei nr. 1257/2009 a

Curții Constituționale, situație în care instanța trebuia să analizeze acțiunea

pe fondul cauzei și să constate că aceasta este întemeiată în raport de

prevederile legale neconstituționale.

De asemenea, O.U.G. nr.

105/2009, act normativ în care au fost reluate, în parte, dispozițiile O.U.G. nr.

37/2009 a fost la rândul său declarată neconstituțională prin decizia nr. 1629/2009

a Curții Constituționale.

Hotărârea recurată

este nelegală și în ceea ce privește indicarea că termenul de recurs este de 15

zile de la pronunțare, astfel fiind încălcate prevederile art. 21 alin. (1) și art.

129 din Constituție.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea în

contencios administrativ adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta I.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 439/2009

al Ministrului Muncii și Protecției Sociale, act administrativ prin care, în

baza art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, a fost desființată funcția

publică de conducere de inspector șef adjunct al I.T.M., funcție ocupată de

către reclamantă. De asemenea, reclamanta a invocat prin acțiune neconstituționalitatea

prevederile O.U.G. nr. 37/2009.

O.U.G. nr. 37/2009 a

fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională prin decizia nr.

1257/2009.

Conform art. 7 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acțiunilor introduse care privesc

cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe, nu

este obligatorie plângerea prealabilă.

Art. 9 alin. (4) din

legea anterior arătată, prevede că, în situația în care decizia de declarare a

neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză,

acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ

competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data

publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I.

Art. 9 alin. (5) din

aceeași reglementare legală, dispune că acțiunea prevăzută de prezentul articol

poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin

ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza

acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea

unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni

administrative.

Ca atare, din

interpretarea normelor anterior individualizate rezultă că, în speța dedusă

judecății, nu era necesară îndeplinirea procedurii administrative prealabile,

după cum în mod greșit a reținut prima instanță.

Înalta Curte constată

că instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra

în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I

și alin. (5) teza I C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr.

554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.V. împotriva sentinței nr. 534 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.