ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2612/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4650/2/2009, la data de 22 mai 2009, reclamanta I.V. a chemat în judecată pârâtul G.R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice (M. Of., nr. 264/22.04.2009), precum și anularea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută (anume Ordinul M.M.P.S. nr. 439/2009). În motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca are calitatea de funcționar public în cadrul M.M.P.S., fiind numită în funcția publică de inspector-sef adjunct al I.T.M.

Călărași prin Ordinul M.M.P.S. nr. 371/2000, în urma promovării concursului organizat. A precizat că prin Ordinul M.M.P.S. nr. 439/2009 s-a dispus eliberarea sa din funcția publică deținută, actul administrativ fiind emis în considerarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009. Ori, a arătat reclamanta, O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, actul normativ încălcând prevederile art. 11, 20, 54 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6) și art. 120 alin. (1) din Constituția României și prevederile art. 6 C.E.D.O.; de asemenea, O.U.G. nr. 37/2009 conține dispoziții care încalcă principii importante privind statutul funcționarului public. Totodată, reclamanta a anexat și cererea prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 37/2009. Pârâtul G.R. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe petitul având ca obiect anularea Ordinului M.M.P.S. nr. 439/2009, excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37/2009 față de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În cauză, s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului G.R. Prin cerere precizatoare reclamanta a menționat că pe petitul al doilea al acțiunii a înțeles să se judece în contradictoriu cu pârâtul M.M.P.S., aceasta autoritate publică fiind citată în această calitate. Pârâtul M.M.P.S. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei procedurii prealabile conf.

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. Prin cerere adresata în conf. cu prevederile Codului de procedură civilă reclamanta a renunțat la judecarea primului capăt al acțiunii, având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile în care pe parcursul judecății O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia Curții Constituționale din 07 octombrie 2009 și, apoi, a fost și abrogată prin O.G. nr. 105/2009, care, la rândul său, a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009. Prin sentința nr. 534 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, s ecția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta I.V., în contradictoriu cu pârâții G.R.

și M.M.F.P.S. A respins cererea de intervenție accesorie în interesul G.R., formulată de intervenientul M.A.I., ca rămasă fără obiect. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul celui de al doilea petit în contencios administrativ este dat de un act administrativ tipic (Ordinul nr. 374/2009), care se supune regimului juridic prevăzut de Legea nr. 554/2004. În consecință, a apreciat Curtea, reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile în condițiile art. 7 alin. (1 1 ) din Legea contenciosului administrativ cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 262/2007, anume că s-a adresat anterior introducerii acțiunii în instanța, autorității publice emitente a actului administrativ cu caracter individual pentru revocarea actului.

Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.

Ca atare, acțiunea în anulare a actului de eliberare din funcția publică, promovată fără exercitarea în prealabil a recursului administrativ, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă, în acest sens fiind și jurisprudența î naltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal (decizia nr. 519 din 12 februarie 2008). Or, în cauză, reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, în condițiile art. 7 alin. (1) și alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 109 C. proc. civ., astfel că cererea acesteia este inadmisibilă. Pe cale de consecință, întrucât intervenientul accesoriu a intervenit în favoarea pârâtului G.R., în soluționarea petitului prim al cererii (având ca obiect anularea O.U.G.

nr37/2009), Curtea a respins cererea de intervenție accesorie ca rămasă fără obiect. î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Instanța s-a pronunțat greșit pe excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile deoarece a atacat un act normativ, O.U.G. nr. 37/2009, în condițiile prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. Având în vedere că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, instanța nu a ținut cont că acest act normativ în baza căruia s-a emis Ordinul nr. 439/2009, nu mai avea aplicabilitate.

Fiind un act normativ nelegal și anulat este firesc ca și actul contestat emis în baza acestuia, să fie nelegal. A renunțat în cursul judecății la capătul de cerere privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009 deoarece acesta rămăsese fără obiect ca urmare a deciziei nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, situație în care instanța trebuia să analizeze acțiunea pe fondul cauzei și să constate că aceasta este întemeiată în raport de prevederile legale neconstituționale. De asemenea, O.U.G. nr. 105/2009, act normativ în care au fost reluate, în parte, dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 a fost la rândul său declarată neconstituțională prin decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale. Hotărârea recurată este nelegală și în ceea ce privește indicarea că termenul de recurs este de 15 zile de la pronunțare, astfel fiind încălcate prevederile art. 21 alin. (1) și art. 129 din Constituție.

Recursul este fondat. Prin acțiunea în contencios administrativ adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 439/2009 al Ministrului Muncii și Protecției Sociale, act administrativ prin care, în baza art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, a fost desființată funcția publică de conducere de inspector șef adjunct al I.T.M., funcție ocupată de către reclamantă. De asemenea, reclamanta a invocat prin acțiune neconstituționalitatea prevederile O.U.G. nr. 37/2009. O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 1257/2009. Conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazul acțiunilor introduse care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prevederi din ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.

Art. 9 alin. (4) din legea anterior arătată, prevede că, în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of. al României, Partea I. Art. 9 alin. (5) din aceeași reglementare legală, dispune că acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Ca atare, din interpretarea normelor anterior individualizate rezultă că, în speța dedusă judecății, nu era necesară îndeplinirea procedurii administrative prealabile, după cum în mod greșit a reținut prima instanță. Înalta Curte constată că instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (5) teza I C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.V. împotriva sentinței nr. 534 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.