ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3355/2011

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a

constatat următoarele:

Prin sentința nr. 3932 din 14

octombrie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de autoritatea publică pârâtă – M.E. C.T.S.

- prin A.N.P.S.T. și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.D.,

în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. - prin A.N.P.S.T.

În consecință, a ost anulat Ordinul nr.

611/2009 emis de M.T.S. și a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere

privind reintegrarea în funcția de director al C.S.M. Călărași.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă, reclamantul C.D. a

chemat în judecată pe pârâtul M.T.S., pentru ca, prin hotărârea judecătorească

ce se va pronunța, să se dispună anularea Ordinului nr. 611/2009 emis de M.E.C.T.S.

în baza O.U.G. nr. 37/2009, reîncadrarea sa în funcția deținută anterior

conform contractului de muncă nr. 69 din 30 noiembrie 2006 și constatarea

neconstituționalității dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009.

Prin sentința civilă nr. 1983 din 15

decembrie 2009, Tribunalul Călărași

a

admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VlII-a

contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și obiectul dedus

judecății, respectiv anularea unui act administrativ emis de o instituție

publică centrală.

Autoritatea publică pârâtă a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin.

(l) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și

completată prin Legea nr. 362/2007, și, pe cale de consecință, a solicitat

respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Curtea a apreciat, ca neîntemeiată,

excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în raport de dispozițiile art. 7 alin.

(l) din Legea nr. 554/2004, invocată de autoritatea publică, întrucât potrivit art.

9 alin. (l) și (4) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept sau

interes legitim, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, poate introduce

direct acțiune la instanța de contencios administrativ însoțită de excepția de

neconstituționalitate, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat

de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of., fără a fi

nevoie de parcurgerea procedurii prevăzute de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

Asupra fondului cauzei, instanța a

constatat că primul capăt al acțiunii îl constituie acțiunea în anularea

Ordinului nr. 611/2009 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă cu

reclamantul din funcția publică de director-expert sportiv

I

A la C.S.M. Călărași emis în baza O.U.G.

nr. 37/2009, declarată ulterior neconstituțională.

Astfel, este de necontestat faptul că

Ordinul nr. 611/2009 a fost emis ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, care

la art. III alin. (1) a stabilit că „Funcțiile publice, funcțiile publice

specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea

de coordonator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale prevăzute la prezenta ordonanță de urgență, care face

parte integrantă din aceasta, precum si adjuncții acesteia, se desființează în

termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe”.

De asemenea, instanța a constatat că,

prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009, Curtea Constituțională a constatat

că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională.

Cum Ordinul nr. 611/2009 a fost emis

în baza O.U.G. nr. 37/2009, iar aceasta a fost declarată neconstituțională,

ordinul atacat a rămas fără temei legal, fiind lovit astfel de nulitate.

În ceea ce privește capătul 2 de

cerere, prin care reclamantul a solicitat reîncadrarea în funcția de director

al C.S.M. Călărași, instanța de fond 1-a constatat ca fiind rămas fără obiect,

având în vedere că, în cauză, este necontestat că prin Ordinul nr. 1972/2009

emis de ministrul Tineretului și Sportului, reclamantul a fost numit din nou în

funcția de director coordonator în baza contractului de management anexă la

prezentul ordin, urmând, deci, să exercite funcția de director.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond pe aspectul soluției

date capătului de cerere privind reîncadrarea sa în funcția de director al

C.S.M. Călărași.

Recurentul - reclamant a arătat că a

fost numit director al C.S.M. Călărași în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, pe o

perioadă determinată, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 1629

din 3 decembrie 2009 faptul că și O.U.G. nr. 105/2009 este neconstituțională,

motiv pentru care ordinul de numire a sa în funcția de director al C.S.M.

Călărași este nul, situație în care cererea sa privind reîncadrarea nu este

lipsită de obiect, mai ales că prin dispunerea reîncadrării, aceasta ar fi pe

durată nedeterminată.

Înalta Curte de Casație și Justiție

sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză, va admite recursul formulat și va modifica în parte

sentința atacată în sensul că se va dispune reintegrarea reclamantului în

funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 611/2009, pentru

considerentele ce urmează:

Înalta Curte a reținut că în cauză

ordinul atacat, obiect al acțiunii judiciare, a fost emis în temeiul

dispozițiilor art. III alin. (l) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora:

„(1) Funcțiile publice, funcțiile

publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă

calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor

și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ - teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență,

care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se

desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență.

(11) Începând cu data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și

personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele

prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile

legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a

raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și

completările ulterioare”.

Înalta Curte a reținut că prin Decizia

nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, ca urmare a

unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, s-a constatat

că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare

a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de

neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art.

115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență (.) nu

pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (.)”.

Or, a argumentat Curtea

Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ - teritoriale.

Totodată, Înalta Curte reține că O.U.G.

nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 (publicată în

M. Of. nr. 668/6.10.2009) care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a

fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și

26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea

conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative, ca și cele ce au

constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității

căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea Constituțională a

reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat

și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile

sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta

Curte a reținut că instanța de fond a apreciat corect că actul administrativ

atacat este nelegal, întrucât a fost emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență

în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională.

Înalta Curte reține că viciul de

neconstituționalitate al O.U.G nr. 105/2009, este de natură a antrena și viciul

de legalitate al actului administrativ de numire emis în baza acestuia, act

care devine inexistent.

În același sens, Înalta Curte are în

vedere și considerentele Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei nr. 414/2010

referitoare la neconstituționalitatea modificărilor aduse Legii nr. 188/1999,

atunci când, în analiza efectelor Deciziilor nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr.

1629 din 3 noiembrie 2009, se afirmă că „lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor

subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele

administrative data în aplicarea celor două ordonanțe de urgență)”.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte a reținut ca fiind întemeiate criticile formulate de recurent și în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul formulat și va modifica în

parte sentința atacată în sensul că se va dispune reintegrarea reclamantului în

funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 611/ 2009.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de C.D.

împotriva sentinței nr. 3932 din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior

emiterii Ordinului nr. 611/2009.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 iunie 2011.