ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Soluția primei instanțe

1.1. Obiectul cererii

și apărările formulate de pârâtă

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Călărași, reclamanta V.B.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și

Guvernul României, a

nularea

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice, anularea actului administrativ prin care reclamanta a

fost eliberata din funcția publica deținută, anume Ordinul nr. 374 din 23 aprilie 2009, suspendarea

executării atât a O.U.G. nr. 37/2009, cât și actului administrativ cu caracter

individual, Ordinul C.N.P.A.S. nr. 374/2009.

În motivarea

cererii

, reclamanta a

arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul C.N.P.A.S., fiind numită

din data de 11 martie  2009 în funcția publică de director executiv al Casei

Județene de Pensii Călărași, prin decizia nr. 147 din 11 martie 2008, în urma

promovării concursului organizat, iar prin Ordinul C.N.P.A.S. nr. 374 din 23

aprilie 2009 s-a dispus eliberarea sa din funcția publică deținută, actul

administrativ fiind emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009.

Reclamanta a criticat argumentat O.U.G.

nr. 37/2009, în baza căreia s-a dispus demiterea sa, arătând că este

neconstituțională, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 11, 20, 54 alin.

(2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) si (6) si art. 120 alin. (1) din

Constitutia Romaniei si a principiilor importante privind statutul

funcționarului public, anexând acțiunii de chemare în judecată și cererea prin

care a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009.

În cauză s-a formulat

cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României de

către Ministerul Administrației și Internelor, în calitatea acestei autorități

publice de inițiator al O.U.G. nr. 37/2009.

Prin sentința civilă nr.

518 din 26 mai 2009, Tribunalul Călărași, secția civilă, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive pe petitul având ca obiect anularea Ordinului C.N.P.A.S. nr. 374

din 23 aprilie 2009, excepția inadmisibilității cererii având ca obiect

anularea O.U.G. nr. 37/2009 față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004,

cât și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării acestei

ordonanțe de urgență, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii

ca nefondată.

La rândul său, pârâta

C.N.P.A.S. a invocat excepția netimbrării, prematurității cererii și lipsei

procedurii prealabile potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ce

privește petitul pretins în contradictoriu cu această pârâtă, iar, pe fond,

respingerea acțiunii ca nefondată.

La termenul de

judecată din 11 decembrie 2009 reclamanta a precizat că nu mai înțelege să

invoce excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009

, în condițiile în care, pe parcursul

judecății, O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională ca efect al

Deciziilor Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 și 1629 din 03

decembrie 2009, renunțând și

la judecarea petitelor având ca obiect suspendarea

executării O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului C.N.P.A.S. nr. 374/2009.

1.2. Soluția primei

instanțe

Prin

Sentința Civilă nr. 531 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea

reclamantei V.B.L. admițând, pe cale de consecință, cererea de intervenție în

interesul Guvernului României formulată de către M.A.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în speță, că, în ceea ce privește

petitul având ca obiect anularea O.U.G. nr. 37/2009, obiectul controlului de

legalitate în instanța de contencios administrativ poate fi dat numai de un act

administrativ, și nu de o ordonanță de urgență, iar, în ceea ce privește

anularea

Ordinului

nr. 374 din 23 aprilie 2009,

reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, în

condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 109 C. proc. civ.

Curtea a respins

excepția netimbrării cererii, prin raportarea obiectului petitului al doilea la

dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, coroborate cu cele ale

Legii nr. 188/1999, ce fac trimitere la raporturile de muncă.

înfățișate de recurenta-reclamantă

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta V.B.L., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, reluând succint

conținutul acțiunii sale, a susținut că instanța de fond a interpretat în mod

greșit actul juridic dedus judecății și a aplicat în mod nelegal prevederile art.

7 din Legea nr. 554/2004, republicată, referitoare la neîndeplinirea procedurii

prealabile.

În opinia recurentei

parcurgerea acestei etape nu mai era necesară, dată fiind constatarea

neconstituționalității O.G. nr. 37/2009, ceea ce a și determinat-o să renunțe

la judecarea acestui capăt de cerere din acțiunea sa.

3.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursul

este fondat.

Înalta Curte,

examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și

raportat la prevederile legale aplicabile, apreciază că sunt întemeiate susținerile

recurentei-reclamante, astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., cu

referire la art. 20 alin. (3) din Lega nr. 554/2004, republicată, se va dispune

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea fondului

cauzei, dată fiind soluția pronunțată în sensul respingerii cererii

reclamantei-recurente ca inadmisibilă, pentru argumentele înfățișate în continuare.

Actele dosarului

atestă că recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ,

în principal, cu cererea de anulare a Ordinului nr. 374 din 23 aprilie 2009

emis de intimata Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale

București.

Prin aceeași acțiune

introductivă a solicitat însă și anularea O.U.G. nr. 37/2009, ca și suspendarea

executării acestui din urmă act normativ, atașând acțiunii sale și excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009.

Ca temei legal al

acțiunii promovate recurenta-reclamantă a indicat prevederile art. 1, 9 și 15

din Legea nr. 554/2004, republicată.

La termenul de

judecată din 16 octombrie 2009, instanța de fond a luat act de cererea

precizatoare a reclamantei-recurente prin care aceasta a arătat că renunță la

invocarea excepției de neconstituționalitate formulată în cauză.

Contrar celor reținute

de prima instanță, raportat la situația de fapt și de drept învederată, Înalta

Curte apreciază că în mod eronat, urmare aplicării prevederilor art. 7 din

Legea nr. 554/2004, republicată, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca

inadmisibilă, în ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinului nr. 374

din 23 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări

Sociale, pentru lipsa procedurii prealabile.

Înalta Curte

apreciază că cererii de față, cu care a fost investită instanța, îi este aplicabil

cadrul juridic prevăzut de art. 9 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Independent de

împrejurarea că în chiar cuprinsul acțiunii introductive, astfel cum a fost

aceasta inițial formulată, prevederile art. 9 au fost indicate ca temei legal

al cererii (fila 7 Dosar nr. 1129/116/2009 - Tribunalul Călărași), Înalta Curte

reține că în mod evident reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea dedusă

judecății în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Potrivit acestei reglementări,

persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe

sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ,

însoțită de excepția de neconstituționalitate.

Reclamanta s-a

conformat acestor cerințe prin faptul că a depus, anexat acțiunii principale,

și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 (filele 16-21 Dosar

nr. 1129/116/2009 - Tribunalul Călărași).

Împrejurarea că ulterior,

pe parcursul derulării procesului aceasta a renunțat la excepția de

neconstituționalitate invocată, nu reprezintă, în opinia Înaltei Curți, din

perspectivă legală, o circumstanță de natură a o exclude de la beneficiul

prevederilor cuprinse în alin. (4) și (5) ale aceluiași art. 9, potrivit cu

care, în esență, în ipoteza special reglementată de acest text, nu se impune parcurgerea

procedurii prealabile, acțiunea putând fi introdusă direct la instanța de contencios

administrativ.

Și aceasta cu atât

mai mult cu cât, la data la care instanța de fond a luat act de precizarea de acțiune

a reclamantei-recurente se pronunțase deja Decizia Curții Constituționale nr.

1257 din 7 octombrie 2009, prin care s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, fiind așadar neconstituțională și O.U.G. nr.

37/2009.

În aceste condiții,

Înalta Curte apreciază că se impunea aplicarea în cauză a prevederilor art. 9 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004, devenite deplin incidente, mai cu seamă că și la termenul

de judecată din 11 decembrie 2009 (fila 95 Dosar nr. 1129/116- Curtea de Apel

București) părțile au declarat că au cunoștință de decizia Curții

Constituționale.

A nu-i acorda

reclamantei-recurente beneficiul normei derogatorii prevăzută la alin. (4) al art.

9 din Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care acțiunea sa a fost

demarată potrivit alin. (1) al aceluiași art. 9 și în condițiile în care actul

normativ în discuție a fost declarat neconstituțional, ar echivala, în opinia Înaltei

Curți, cu lipsirea pur formală de o procedură anume concepută de legiuitor în

astfel de ipoteze, a anulării actelor administrative emise în baza unor ordonanțe

de guvern apreciate ca fiind vătămătoare, declarate neconstituționale.

Față de cele

înfățișate reținând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează așadar a admite recursul și pe temeiul

legal sus arătat a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se

pronunța asupra cererii de anulare a Ordinului nr. 374/2009, în condițiile în

care s-a reținut că nu se impune parcurgerea procedurii prealabile, conform art.

7 din Legea nr. 554/2004, acțiunea de față ca fiind admisibilă, sub acest

aspect.

Cu ocazia rejudecării

instanța de fond urmează așadar a se pronunța numai cu privire la acest petit,

capătul de cerere menținut de recurenta-reclamantă în sensul anulării O.G. nr. 37/2009

(fila 95 verso - dosar Curtea de Apel București) fiind în mod corect respins ca

inadmisibil, prin sentința recurată, în condițiile în care prevederile art. 9

din Legea nr. 554/2004, republicată nu au în vedere posibilitatea transformării

acțiunii în contencios administrativ într-o acțiune îndreptată „direct” împotriva

ordonanțelor guvernului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de către V.B.L. împotriva sentinței civile nr. 531 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 martie 2011.