ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1661/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe 1.1. Obiectul cererii și apărările formulate de pârâtă Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta V.B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și Guvernul României, a nularea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, anularea actului administrativ prin care reclamanta a fost eliberata din funcția publica deținută, anume Ordinul nr. 374 din 23 aprilie 2009, suspendarea executării atât a O.U.G. nr. 37/2009, cât și actului administrativ cu caracter individual, Ordinul C.N.P.A.S.

nr. 374/2009. În motivarea cererii , reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul C.N.P.A.S., fiind numită din data de 11 martie 2009 în funcția publică de director executiv al Casei Județene de Pensii Călărași, prin decizia nr. 147 din 11 martie 2008, în urma promovării concursului organizat, iar prin Ordinul C.N.P.A.S. nr. 374 din 23 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea sa din funcția publică deținută, actul administrativ fiind emis în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009. Reclamanta a criticat argumentat O.U.G. nr. 37/2009, în baza căreia s-a dispus demiterea sa, arătând că este neconstituțională, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 11, 20, 54 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) si (6) si art. 120 alin. (1) din Constitutia Romaniei si a principiilor importante privind statutul funcționarului public, anexând acțiunii de chemare în judecată și cererea prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 37/2009. În cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României de către Ministerul Administrației și Internelor, în calitatea acestei autorități publice de inițiator al O.U.G. nr. 37/2009. Prin sentința civilă nr. 518 din 26 mai 2009, Tribunalul Călărași, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe petitul având ca obiect anularea Ordinului C.N.P.A.S. nr. 374 din 23 aprilie 2009, excepția inadmisibilității cererii având ca obiect anularea O.U.G.

nr. 37/2009 față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cât și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării acestei ordonanțe de urgență, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. La rândul său, pârâta C.N.P.A.S. a invocat excepția netimbrării, prematurității cererii și lipsei procedurii prealabile potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ce privește petitul pretins în contradictoriu cu această pârâtă, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată. La termenul de judecată din 11 decembrie 2009 reclamanta a precizat că nu mai înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 , în condițiile în care, pe parcursul judecății, O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională ca efect al Deciziilor Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 și 1629 din 03 decembrie 2009, renunțând și la judecarea petitelor având ca obiect suspendarea executării O.U.G. nr. 37/2009 și a Ordinului C.N.P.A.S. nr. 374/2009. 1.2. Soluția primei instanțe Prin Sentința Civilă nr. 531 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei V.B.L. admițând, pe cale de consecință, cererea de intervenție în interesul Guvernului României formulată de către M.A.I. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în speță, că, în ceea ce privește petitul având ca obiect anularea O.U.G.

nr. 37/2009, obiectul controlului de legalitate în instanța de contencios administrativ poate fi dat numai de un act administrativ, și nu de o ordonanță de urgență, iar, în ceea ce privește anularea Ordinului nr. 374 din 23 aprilie 2009, reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, în condițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 109 C. proc. civ. Curtea a respins excepția netimbrării cererii, prin raportarea obiectului petitului al doilea la dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999, ce fac trimitere la raporturile de muncă. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta V.B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, reluând succint conținutul acțiunii sale, a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății și a aplicat în mod nelegal prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile. În opinia recurentei parcurgerea acestei etape nu mai era necesară, dată fiind constatarea neconstituționalității O.G. nr. 37/2009, ceea ce a și determinat-o să renunțe la judecarea acestui capăt de cerere din acțiunea sa. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale aplicabile, apreciază că sunt întemeiate susținerile recurentei-reclamante, astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., cu referire la art. 20 alin. (3) din Lega nr. 554/2004, republicată, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea fondului cauzei, dată fiind soluția pronunțată în sensul respingerii cererii reclamantei-recurente ca inadmisibilă, pentru argumentele înfățișate în continuare. Actele dosarului atestă că recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ, în principal, cu cererea de anulare a Ordinului nr. 374 din 23 aprilie 2009 emis de intimata Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale București. Prin aceeași acțiune introductivă a solicitat însă și anularea O.U.G. nr. 37/2009, ca și suspendarea executării acestui din urmă act normativ, atașând acțiunii sale și excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 37/2009. Ca temei legal al acțiunii promovate recurenta-reclamantă a indicat prevederile art. 1, 9 și 15 din Legea nr. 554/2004, republicată. La termenul de judecată din 16 octombrie 2009, instanța de fond a luat act de cererea precizatoare a reclamantei-recurente prin care aceasta a arătat că renunță la invocarea excepției de neconstituționalitate formulată în cauză. Contrar celor reținute de prima instanță, raportat la situația de fapt și de drept învederată, Înalta Curte apreciază că în mod eronat, urmare aplicării prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, în ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinului nr. 374 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, pentru lipsa procedurii prealabile.

Înalta Curte apreciază că cererii de față, cu care a fost investită instanța, îi este aplicabil cadrul juridic prevăzut de art. 9 din Legea nr. 554/2004, republicată. Independent de împrejurarea că în chiar cuprinsul acțiunii introductive, astfel cum a fost aceasta inițial formulată, prevederile art. 9 au fost indicate ca temei legal al cererii (fila 7 Dosar nr. 1129/116/2009 - Tribunalul Călărași), Înalta Curte reține că în mod evident reclamanta a înțeles să promoveze acțiunea dedusă judecății în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată. Potrivit acestei reglementări, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate.

Reclamanta s-a conformat acestor cerințe prin faptul că a depus, anexat acțiunii principale, și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009 (filele 16-21 Dosar nr. 1129/116/2009 - Tribunalul Călărași). Împrejurarea că ulterior, pe parcursul derulării procesului aceasta a renunțat la excepția de neconstituționalitate invocată, nu reprezintă, în opinia Înaltei Curți, din perspectivă legală, o circumstanță de natură a o exclude de la beneficiul prevederilor cuprinse în alin. (4) și (5) ale aceluiași art. 9, potrivit cu care, în esență, în ipoteza special reglementată de acest text, nu se impune parcurgerea procedurii prealabile, acțiunea putând fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât, la data la care instanța de fond a luat act de precizarea de acțiune a reclamantei-recurente se pronunțase deja Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, fiind așadar neconstituțională și O.U.G. nr. 37/2009. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că se impunea aplicarea în cauză a prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, devenite deplin incidente, mai cu seamă că și la termenul de judecată din 11 decembrie 2009 (fila 95 Dosar nr. 1129/116- Curtea de Apel București) părțile au declarat că au cunoștință de decizia Curții Constituționale.

A nu-i acorda reclamantei-recurente beneficiul normei derogatorii prevăzută la alin. (4) al art. 9 din Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care acțiunea sa a fost demarată potrivit alin. (1) al aceluiași art. 9 și în condițiile în care actul normativ în discuție a fost declarat neconstituțional, ar echivala, în opinia Înaltei Curți, cu lipsirea pur formală de o procedură anume concepută de legiuitor în astfel de ipoteze, a anulării actelor administrative emise în baza unor ordonanțe de guvern apreciate ca fiind vătămătoare, declarate neconstituționale. Față de cele înfățișate reținând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează așadar a admite recursul și pe temeiul legal sus arătat a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra cererii de anulare a Ordinului nr. 374/2009, în condițiile în care s-a reținut că nu se impune parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, acțiunea de față ca fiind admisibilă, sub acest aspect. Cu ocazia rejudecării instanța de fond urmează așadar a se pronunța numai cu privire la acest petit, capătul de cerere menținut de recurenta-reclamantă în sensul anulării O.G. nr. 37/2009 (fila 95 verso - dosar Curtea de Apel București) fiind în mod corect respins ca inadmisibil, prin sentința recurată, în condițiile în care prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, republicată nu au în vedere posibilitatea transformării acțiunii în contencios administrativ într-o acțiune îndreptată „direct” împotriva ordonanțelor guvernului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către V.B.L. împotriva sentinței civile nr. 531 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.