ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 806/2011

HOTĂRÂRE
10.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 806/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 112/CA din 10 mai

2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis

excepția lipsei plângerii prealabile și a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.M.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale - Inspecția Muncii având ca obiect anularea Deciziei nr. 333

din 13 octombrie 2009.

Reclamantul a arătat

că în urma unui examen susținut pentru ocuparea postului de Director

Coordonator în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui, a încheiat

contractul de management din 25 mai 2009, iar prin Ordinul nr. 972 din 25 mai

2009 emis de către Ministrul Muncii a fost numit în funcția de Director

Coordonator Adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția lipsei plângerii prealabile prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a depus

un răspuns la întâmpinare, prin care a învederat instanței că potrivit

dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554 și art. 2 alin. (2) și art. 4

din aceeași lege, nu este obligatorie formularea plângerii prealabile.

Instanța de fond a

reținut că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție

de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire se sancționează cu

respingerea acțiunii.

În prezenta cauză

reclamantul nu a făcut dovada că a urmat această procedură.

Deoarece s-a

constatat că procedura prealabilă constituie o condiție specială de exercițiu a

dreptului la acțiune conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art.

109 alin. (2) C. proc. civ., iar reclamantul nu a urmat-o, a fost admisă

excepția lipsei plângerii prealabile și a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul B.M.D. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, prin

cererea de recurs s-a arătat că instanța de fond a considerat în mod eronat ca

fiind imperative dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind respectarea

procedurii prealabile.

În opinia

recurentului erau aplicabile dispozițiile art. 7(5) și cele ale art. 9(1) din

Legea contenciosului administrativ având în vedere că obiectul principal al

acțiunii nu este constatarea neconstituționalității O.U.G. nr. 105/2009, ci

anularea unui act administrativ individual emis în temeiul acestei ordonanțe de

urgență a guvernului.

Prin întâmpinare,

Inspecția Muncii a solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței

recurate, precizându-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi

aplicabile dispozițiile art. 9(1) din Legea nr. 554/2004.

Recursul este

nefondat.

Obiectul acțiunii în

contencios administrativ formulată de B.M.D. a vizat, în principal, anularea

Deciziei nr. 333 din 13 octombrie 2009 emisă de Inspecția Muncii, prin care

începând cu data de 14 octombrie 2009 a încetat contractul de management al

reclamantului din 25 mai 2009, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 105/2009, iar

conform completării din 7 decembrie 2009 și acordarea de daune morale în

valoare de 100.000 euro pentru prejudiciul suferit prin emiterea actului

administrativ contestat.

În temeiul art. 137

prealabile invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale - Inspecția Muncii, dând curs acesteia, cu consecința respingerii

acțiunii.

Înalta Curte constată

că abordarea primei instanțe este corectă și în acord cu dispozițiile art. 7(1)

din Legea nr. 554/2004 care condiționează sesizarea instanței de contencios

administrativ de solicitarea anterioară de revocare în tot sau în parte a

actului administrativ individual, adresată autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există.

Doctrina și

jurisprudența au statuat în mod constant că în materia contenciosului

administrativ dreptul la acțiune se naște condiționat de parcurgerea procedurii

prealabile, caracterul obligatoriu al acestei proceduri rezultând fără dubiu

din art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, neparcurgerea ei fiind sancționată cu respingerea

acțiunii ca inadmisibilă.

O astfel de procedură

nu a fost urmată în cauză, reclamantul invocând în apărare dispozițiile art.

7(5), art. 2(2) și art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Aceste apărări au

fost reiterate și prin recursul exercitat, însă Înalta Curte nu le va primi.

Legiuitorul a

prevăzut într-adevăr anumite excepții de la regula fixată prin art. 7(1). În

cazul art. 7(5) din Legea nr. 554/2004 aceste excepții sunt determinate de

calitatea reclamantului (prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,

Agenția Națională a Funcționarilor Publici), iar în celelalte cazuri excepțiile

sunt determinate de obiectul acțiunii care privesc cererile persoanelor

vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe (art. 9 alin. (1)), precum

și în cazurile prevăzute de art. 2(2) și art. 4 din lege.

Situația

recurentului-reclamant nu se încadrează însă în niciuna din excepțiile

enumerate, dat fiind obiectul clar al cererii sale.

O eventuală incidență

a dispozițiilor art. 9(4) din Legea nr. 554/2004 ar fi putut fi luată în

discuție dacă acțiunea ar fi fost introdusă după pronunțarea Deciziei nr.

1629/2009 a Curții Constituționale a României - publicată în M. Of. nr. 28 din

14 ianuarie 2010, or, din actele dosarului rezultă că a fost înregistrată la

instanța de contencios a Tribunalului Vaslui la data de 14 octombrie 2009.

Reținând că prima

instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, văzând și dispozițiile

art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată,

Respinge recursul

declarat de B.M.D., împotriva Sentinței civile nr. 112/CA din 10 mai 2010 a

Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 57/2011
care fac obiectul anexei la prezentul contract de management". Reclamantul a mai susținut că, urmare a agravării stării de sănătate, în data de 05 octombrie 2009, a intrat în concediu medical și tot din motive de sănătate, a beneficiat de c
ÎCCJ 2011-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1711/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 octombrie 2009, reclamantul P.G. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând
ÎCCJ 2011-03-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2011
dispoziții legale, Înalta Curte constată că legiuitorul a prevăzut faptul că, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate a ordonanței într-o altă cauză, efectele se produc, de la data admiterii excepției, și în cauze similare,
ÎCCJ 2011-02-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2011
II din H.G. nr. 11/2009, Inspecția Muncii este organ de specialitate cu personalitate juridică, emitent al actului atacat, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția nulității acțiunii ca urmare a net
ÎCCJ 2011-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2011
a invocat și excepția netimbrării cererii, fapt ce ar fi condus la anularea acesteia. Pe de altă parte, Inspecția Muncii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în principal, iar în subs
Sursă