ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2009 și precizată la data de 20 ianuarie 2010, reclamantul Consiliul Local al orașului Darabani, județul Botoșani a solicitat anularea adresei nr. 32.242 din 15 septembrie 2006 prin care Ministerul Integrării Europene, în calitate de autoritate contractantă, a comunicat decizia de rezoluțiune a contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 și obligația de a restitui suma de 38.112,03 euro, reprezentând fonduri PHARE și suma de 46.499,10 RON, reprezentând cofinanțare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că decizia autorității contractante este lovită de nulitate absolută, întrucât a realizat toate obiectivele proiectului aferent contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 și fondurile primite nu au fost folosite în alte scopuri decât pentru implementarea proiectului respectiv, astfel că a fost nelegal obligată să restituie sumele reprezentând fonduri PHARE și cofinanțare. Prin Sentința civilă nr. 663 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând legalitatea deciziei de rezoluțiune luată de autoritatea contractantă în baza procesului-verbal de control nr. 37442 din 30 august 2007 privind Proiectul RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 PHARE 2002 CES - Dezvoltarea Resurselor Umane - Componentă Măsuri Active pe Piața Muncii.

Astfel, s-a avut în vedere că, prin acest proces-verbal de control necontestat, s-a propus atât rezoluțiunea contractului de grant, cât și obligația reclamantului de a restitui autorității contractante sumele de 38123,65 euro și 46.611,66 RON. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării adresei nr. 32242 din 15 septembrie 2006 prin care autoritatea contractantă a decis rezoluțiunea contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021. Recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat clauzele acestui contract, constatând în mod greșit legalitatea deciziei de rezoluțiune față de procesul-verbal de control finalizat la data de 30 august 2007, care nu i-a fost comunicat și care nu a constituit obiectul judecății.

Recurentul a mai arătat că și în acest proces-verbal întocmit de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, în calitate de succesor al autorității contractante, s-a constatat că obiectivele programului au fost realizate în totalitate, iar neconcordanțele înregistrate în efectuarea operațiunilor în conturi se datorează unui incident informatic, fapt confirmat prin adresa nr. 590 din 30 ianuarie 2006 emisă de BCR - Agenția Darabani. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu excepția de ordine publică invocată din oficiu la acest termen în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Actul administrativ dedus judecății este decizia nr. 32242 din 15 septembrie 2006 emisă de Ministerul Integrării Europene pentru rezoluțiunea contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 și obligarea reclamantului Consiliul Local al orașului Darabani la restituirea sumelor de 38.112,03 euro și 46.499,10 RON. Soluționând fondul pricinii, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal în raport de valoarea debitului contestat de recurentul-reclamant. Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd competența materială a curților de apel de a soluționa în primă instanță litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (RON), dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Pentru litigiile în care debitul contestat este inferior sumei de 500.000 RON (RON), competența aparține în primă instanță tribunalelor. Debitul stabilit prin actul administrativ contestat reprezintă o creanță bugetară, care poate fi contestată în condițiile prevăzute de C. proc. fisc. , potrivit dispozițiilor art. 10 din O.G. nr. 79/2003. În consecință, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, s-a apreciat în mod eronat că este determinant criteriul competenței funcționale a autorității chemate în judecată, deși erau incidente prevederile legale referitoare la determinarea competenței materiale după criteriul valorii sumei contestate. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6 1 ) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune retrimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal. Ca urmare a soluționării recursului prin admiterea unei excepții de procedură de ordine publică, nu se mai impune examinarea criticilor formulate în recurs pe fondul pricinii, care vor fi avute în vedere, sub forma unor apărări, cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Consiliul Local Darabani împotriva Sentinței civile nr. 663 din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.