ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 mai 2009 și

precizată la data de 20 ianuarie 2010, reclamantul Consiliul Local al orașului

Darabani, județul Botoșani a solicitat anularea adresei nr. 32.242 din 15

septembrie 2006 prin care Ministerul Integrării Europene, în calitate de

autoritate contractantă, a comunicat decizia de rezoluțiune a contractului de

grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 și obligația de a restitui suma de

38.112,03 euro, reprezentând fonduri PHARE și suma de 46.499,10 RON, reprezentând

cofinanțare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că decizia autorității contractante este

lovită de nulitate absolută, întrucât a realizat toate obiectivele proiectului

aferent contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 și fondurile

primite nu au fost folosite în alte scopuri decât pentru implementarea

proiectului respectiv, astfel că a fost nelegal obligată să restituie sumele

reprezentând fonduri PHARE și cofinanțare.

Prin Sentința civilă

nr. 663 din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată,

constatând legalitatea deciziei de rezoluțiune luată de autoritatea

contractantă în baza procesului-verbal de control nr. 37442 din 30 august 2007

privind Proiectul RO 2002/000 - 586.05.02.02.021 PHARE 2002 CES - Dezvoltarea

Resurselor Umane - Componentă Măsuri Active pe Piața Muncii.

Astfel, s-a avut în

vedere că, prin acest proces-verbal de control necontestat, s-a propus atât

rezoluțiunea contractului de grant, cât și obligația reclamantului de a

restitui autorității contractante sumele de 38123,65 euro și 46.611,66 RON.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii

atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării adresei nr. 32242 din 15

septembrie 2006 prin care autoritatea contractantă a decis rezoluțiunea

contractului de grant RO 2002/000 - 586.05.02.02.021.

Recurentul a susținut

că instanța de fond nu a analizat clauzele acestui contract, constatând în mod

greșit legalitatea deciziei de rezoluțiune față de procesul-verbal de control

finalizat la data de 30 august 2007, care nu i-a fost comunicat și care nu a

constituit obiectul judecății.

Recurentul a mai

arătat că și în acest proces-verbal întocmit de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului, în calitate de succesor al autorității contractante,

s-a constatat că obiectivele programului au fost realizate în totalitate, iar

neconcordanțele înregistrate în efectuarea operațiunilor în conturi se datorează

unui incident informatic, fapt confirmat prin adresa nr. 590 din 30 ianuarie

2006 emisă de BCR - Agenția Darabani.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu excepția de ordine publică invocată din

oficiu la acest termen în baza dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Actul administrativ

dedus judecății este decizia nr. 32242 din 15 septembrie 2006 emisă de

Ministerul Integrării Europene pentru rezoluțiunea contractului de grant RO

2002/000 - 586.05.02.02.021 și obligarea reclamantului Consiliul Local al

orașului Darabani la restituirea sumelor de 38.112,03 euro și 46.499,10 RON.

Soluționând fondul

pricinii, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a

încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios

administrativ și fiscal în raport de valoarea debitului contestat de

recurentul-reclamant.

Dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd competența materială a curților de apel

de a soluționa în primă instanță litigiile care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de

500.000 RON (RON), dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Pentru litigiile în

care debitul contestat este inferior sumei de 500.000 RON (RON), competența

aparține în primă instanță tribunalelor.

Debitul stabilit prin

actul administrativ contestat reprezintă o creanță bugetară, care poate fi

contestată în condițiile prevăzute de C. proc. fisc. , potrivit dispozițiilor

art. 10 din O.G. nr. 79/2003.

În consecință, în

raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, s-a apreciat în mod eronat

că este determinant criteriul competenței funcționale a autorității chemate în

judecată, deși erau incidente prevederile legale referitoare la determinarea

competenței materiale după criteriul valorii sumei contestate.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art.

304 pct. 3 și art. 312 alin. (6

1

) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune retrimiterea

cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a

soluționării recursului prin admiterea unei excepții de procedură de ordine

publică, nu se mai impune examinarea criticilor formulate în recurs pe fondul

pricinii, care vor fi avute în vedere, sub forma unor apărări, cu ocazia

rejudecării cauzei de către instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Consiliul Local Darabani împotriva Sentinței civile nr. 663 din 31

ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.