ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1452/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane, anularea deciziei din 01 februarie 2010, înregistrată în 18

februarie 2010 și obligarea la restituirea sumei achitate.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a învederat instanței faptul că prin Contractul de finanțare nerambursabilă

PHARE - „Centru de găzduire temporară a tinerilor”, Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane, în calitate de autoritate contractantă, a acordat,

la solicitarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați

în calitate de beneficiar de finanțare nerambursabilă, suma de 123.124 euro (din

care 92.343 euro din fonduri comunitare PHARE și 30.781 euro din cofinanțare fonduri

de la bugetul de stat), la care se adaugă suma de 30.906 euro asigurată de beneficiar.

Reclamanta a mai arătat

că în perioada 29 iunie-30 noiembrie 2009 s-au desfășurat activități de verificare

a proiectului, verificarea finalizându-se cu întocmirea procesului-verbal de constatare

din 30 noiembrie 2009, împotriva căruia Direcția Generală de Asistență Socială

și Protecția Copilului a formulat contestațiile din 17 decembrie 2009 și din 13

ianuarie 2010, soluționate prin decizia din 01 februarie 2010, suma considerată

neeligibilă fiind redusă de la 60.029,79 RON, la 58.029,79 RON.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că prevederile contractuale înscrise în Contractul de finanțare nerambursabilă

acțiuni externe al Comunității Europene PHARE au fost respectate, astfel că sumele

considerate neeligibile au fost folosite pentru activități din cadrul proiectului,

motiv pentru care reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei din

01 februarie 2010, înregistrată din 18 februarie 2010 și obligarea la restituirea

sumei achitate.

Pârâta Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a formulat întâmpinare în cauză, solicitând

respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei

din 01 februarie 2010 și a măsurilor dispuse.

Prin sentința nr. 57 din

24 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală

de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Petru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că, în speță, deși reclamanta

a primit fonduri nerambursabile din partea Comunității Europene, aceasta nu s-a

conformat graficului activităților asumate, nu s-a preocupat de activitatea pivot

a proiectului - înființarea centrului - însă a finanțat activități colaterale ce

exced proiectului, cum ar fi: angajarea de personal pentru a funcționa în centrul

neînființat, achiziționarea de materiale igienico-sanitare pentru același centru

nefuncțional; că nici sumele cheltuite pentru testele psihologice nu pot fi eligibile,

de vreme ce nu s-a probat folosirea acestora pentru grupul țintă vizat de proiect,

respectiv pentru identificarea abilităților tinerilor fără adăpost, testare care

să permită orientarea profesională a tinerilor, iar cheltuielile cu formarea profesională

au fost supradimensionate în raport de tinerii beneficiari ai formării și angajarea

șoferului nu s-a motivat convingător de către reclamantă, fiind, de asemenea neeligibile

și cheltuielile alocate achiziționării de combustibil.

Reținând că reclamanta

nu a adus probe concludente în sprijinul netemeiniciei constatărilor cuprinse în

procesul-verbal de constatare din 03 decembrie 2009, respectiv a deciziei întocmite

în baza acestor constatări, instanța de fond a menținut actele administrative contestate,

cu consecința imediată a respingerii acțiunii.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că, deși instanța de fond a reținut că Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Galați nu s-a conformat graficului de activități

asumate și nu s-a preocupat de activitatea pivot a proiectului, respectiv înființarea

centrului, însă a finanțat activități colaterale ce exced proiectului, din probele

administrate în cauză rezultă că prevederile contractuale înscrise în Contractul

de finanțare nerambursabilă acțiuni externe al Comunității Europene PHARE au fost

respectate, iar sumele considerate neeligibile au fost folosite pentru activități

din cadrul proiectului.

Recurenta arată că, fiind

situații care nu au fost prevăzute la stabilirea calendarului duratei de implementare,

acestea nu îi pot fi imputabile, astfel că sumele folosite nu pot fi considerate

neeligibile.

Reiterând argumentele

expuse în susținerea cererii de chemare în judecată, în sensul că sumele au fost

folosite pentru implementarea proiectului, recurenta solicită admiterea recursului,

modificarea în totalitate a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației

formulate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați

și anularea deciziei din 01 februarie 2010, înregistrată în 18 februarie 2010 și

obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare:

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, Înalta Curte are

în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea

deciziei din 01 februarie 2010, înregistrată în 18 februarie 2010, emisă de pârât,

prin care au fost soluționate contestațiile formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal

de constatare întocmit ca urmare a activităților de verificare a proiectului de

finanțare PHARE, în sensul reducerii sumei considerate neeligibile de la 60.029,79

RON, la 58.029,79 RON.

Analizând probatoriul

administrat în cauză, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța

de fond este la adăpostul criticilor.

Astfel, în mod corect

a reținut instanța de fond că, în speță, deși reclamanta a primit fonduri nerambursabile

din partea Comunității Europene, aceasta nu s-a conformat graficului activităților

asumate, nu s-a preocupat de activitatea pivot a proiectului, respectiv înființarea

centrului, însă a finanțat activități colaterale ce exced proiectului, cum ar fi:

angajarea de personal pentru a funcționa în centrul neînființat și achiziționarea

de materiale igienico-sanitare pentru același centru nefuncțional.

De asemenea, în mod corect

s-a reținut în considerentele hotărârii atacate că nici sumele cheltuite pentru

testele psihologice nu pot fi eligibile de vreme ce nu s-a probat folosirea acestora

pentru grupul țintă vizat de proiect, respectiv pentru identificarea abilităților

tinerilor fără adăpost, testare care să permită orientarea profesională a tinerilor,

că acele cheltuieli cu formarea profesională au fost supradimensionate în raport

de tinerii beneficiari ai formării, că angajarea șoferului nu s-a motivat convingător

de către reclamantă, apreciindu-se ca fiind neeligibile și cheltuielile alocate

achiziționării de combustibil.

Instanța de fond a apreciat

în mod corect că, având în vedere că centrul nu a fost înființat efectiv, nu se

justifică angajarea de personal care, practic, nu avea obiect de activitate și nici

locație pentru efectuarea atribuțiilor negociate prin contractele individuale de

muncă încheiate pe perioadă determinată, că sunt neeligibile costurile pentru achiziționarea

software-ului baterie teste psihologice, de vreme ce nu a fost precedată de un studiu

care să indice oportunitatea unei astfel de achiziții, reclamanta folosind această

achiziție doar pentru 3 persoane, din care două nu se identificau cu profilul celor

vizate de proiect.

Constatând că doar 4 persoane

au fost selectat ca și grup țintă pentru activitatea de calificare profesională,

instanța de fond a apreciat că, în mod corect, s-a decis de către pârâtă eligibilitatea

costurilor de formare profesională doar pentru cele patru persoane, reținând că

nici certificatele de formare profesională pentru cele 4 persoane nu sunt legal

întocmite, fiind eliberate de alte societăți decât cele cu care beneficiarul a semnat

contractul de formare.

S-a apreciat în mod corect

că sunt neeligibile costurile pentru bonurile de combustibil rămase neutilizate,

precum și sumele alocate remunerării șoferului pentru perioada anterioară achiziționării

unui autoturism pentru proiect.

În consecință, Înalta

Curte constată că instanța de fond a analizat și apreciat în mod corect circumstanțele

și situația de fapt, pronunțând o hotărâre cu aplicarea corectă a legii.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite,

iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați împotriva

sentinței nr. 57 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.