ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5969/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a

fost precizată la data de 26 octombrie 2009, reclamanta Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea actului

administrativ emis de pârâtă și anume Nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009,

înregistrată sub nr. 2915/RG/16 iunie 2009, în valoare de 15.165,86 Euro.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a implementat în parteneriat cu Fundația Serviciilor

Sociale Bethany proiectul Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126 „Centrul de

Servicii pentru Copii și Familie Odobești". Pentru finanțarea proiectului,

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a încheiat

cu Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse contractul de finanțare

menționat mai sus, semnat la data de 30 noiembrie 2006 cu notificarea de

începere a proiectului.

A mai arătat că în

urma procesului de verificare a dosarului de plată finală aferent Proiectului

Phare a fost înaintată o Notă de Debit comunicată în data de 16 iunie 2009 și

înregistrată sub nr. 2915, prin care, Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului Bacău figurează ca debitoare cu suma de 15.615 Euro, sumă

declarată neeligibilă conform anexelor la adresa 3800 din 25 iunie 2009 emisă

de Organismul Intermediar Regional pentru Program Operațional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat pe cale de excepție, necompetența materială a tribunalului în

soluționarea cauzei și inadmisibilitatea în raport de prevederile art. 7, alin.

(1) C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 823 din 9 martie 2010, Tribunalul București a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin Sentința civilă

nr. 4567 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis excepția privind inadmisibilitatea

invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a

respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura

prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

astfel încât acțiunea este inadmisibilă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului, invocând dispozițiile art. 304, pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea acestui

motiv de recurs, recurenta-reclamantă arată că instanța a interpretat greșit

actul dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia. Astfel, susține că la dosar au fost depuse înscrisuri

din care rezultă că după emiterea și comunicarea notei de debit contestate,

reclamanta a invitat autoritatea pârâtă la procedura concilierii, în vederea

soluționării pe cale amiabilă a situației privind nota de debit, în

conformitate cu dispozițiile art. 720

1

- art. 720

10

C.

proc. civ. De asemenea, la data de 24 iulie 2009 a avut loc întâlnirea dintre

reprezentanții recurentei-reclamante și Organismul Intermediar POS DRU Regiunea

Nord Est din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

rezultatul acestei întâlniri fiind consemnat în minuta întocmită, părțile

menținându-și fiecare punctul de vedere.

Apreciază

recurenta-reclamantă că procedura prealabilă a fost îndeplinită în ceea ce

privește nota de debit a cărei anulare se solicită, astfel încât, în mod greșit

acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Recursul este

întemeiat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

În speță, se contestă

nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009 emisă de pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, prin care, în urma procesului de verificare a

dosarului de plată aferent programului Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126,

s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 15.165,86

Euro, din care 11.374,40 Euro plată contribuție Phare.

Această notă de debit

este, așa cum se specifică și în cuprinsul său, aferentă contractului de grant

Phare 2004/016, iar în componența notei intră cheltuieli efectuate de

reclamantă în cadrul unor proceduri subsecvente executării contractului de

grant menționat, cheltuieli declarate neeligibile tocmai în temeiul aplicării

prevederilor contractului de finanțare.

Reținând această

situație de fapt, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește procedura

prealabilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 7, alin. (6) din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, modificată, care prevăd că plângerea

prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are

semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului

de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător".

Dispozițiile Codului

de procedură civilă în materia concilierii, la care face trimitere art. 7,

alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt cele prevăzute de art. 720

1

,

alin. (1) - (5), procedura reglementată prin acestea fiind respectată de

recurenta-reclamantă. Astfel, la dosar a fost depusă dovada convocării

autorității pârâte la procedura concilierii prin adresa nr. 3144/RG/02 iulie

2009, precum și dovada consemnării rezultatelor concilierii prin Minuta nr.

4453 din 24 iulie 2009.

Coroborând

dispozițiile art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată, cu cele ale

art. 720

1

C. proc. civ., raportate la înscrisurile depuse la dosar

de recurenta-reclamantă și menționate mai sus, Înalta Curte constată că, în

speță, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a

făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile în condițiile legii, astfel

încât această condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ

este îndeplinită.

Prin urmare, instanța

de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 7, alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, apreciind acțiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, în condițiile în care din actele dosarului rezultă că

reclamanta a urmat această procedură, în temeiul dispozițiilor art. 7, alin.

(6) din Legea nr. 554/2004, raportate la cele ale art. 720

1

C. proc.

civ., pe care însă prima instanță nu le-a luat în considerare la pronunțarea

soluției.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312, alin. (1), (2)

și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a

acesteia,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului,

împotriva Sentinței civile nr. 4567 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2011.