ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5969/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la data de 26 octombrie 2009, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea actului administrativ emis de pârâtă și anume Nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009, înregistrată sub nr. 2915/RG/16 iunie 2009, în valoare de 15.165,86 Euro.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a implementat în parteneriat cu Fundația Serviciilor Sociale Bethany proiectul Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126 „Centrul de Servicii pentru Copii și Familie Odobești". Pentru finanțarea proiectului, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a încheiat cu Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse contractul de finanțare menționat mai sus, semnat la data de 30 noiembrie 2006 cu notificarea de începere a proiectului.

A mai arătat că în urma procesului de verificare a dosarului de plată finală aferent Proiectului Phare a fost înaintată o Notă de Debit comunicată în data de 16 iunie 2009 și înregistrată sub nr. 2915, prin care, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău figurează ca debitoare cu suma de 15.615 Euro, sumă declarată neeligibilă conform anexelor la adresa 3800 din 25 iunie 2009 emisă de Organismul Intermediar Regional pentru Program Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord-Est. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat pe cale de excepție, necompetența materială a tribunalului în soluționarea cauzei și inadmisibilitatea în raport de prevederile art. 7, alin. (1) C. proc.

civ. Prin Sentința civilă nr. 823 din 9 martie 2010, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Prin Sentința civilă nr. 4567 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția privind inadmisibilitatea invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât acțiunea este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, invocând dispozițiile art. 304, pct. 8 C. proc.

civ. În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă arată că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Astfel, susține că la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că după emiterea și comunicarea notei de debit contestate, reclamanta a invitat autoritatea pârâtă la procedura concilierii, în vederea soluționării pe cale amiabilă a situației privind nota de debit, în conformitate cu dispozițiile art. 720 1 - art. 720 10 C. proc. civ. De asemenea, la data de 24 iulie 2009 a avut loc întâlnirea dintre reprezentanții recurentei-reclamante și Organismul Intermediar POS DRU Regiunea Nord Est din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, rezultatul acestei întâlniri fiind consemnat în minuta întocmită, părțile menținându-și fiecare punctul de vedere.

Apreciază recurenta-reclamantă că procedura prealabilă a fost îndeplinită în ceea ce privește nota de debit a cărei anulare se solicită, astfel încât, în mod greșit acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă. Recursul este întemeiat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare. În speță, se contestă nota de debit nr. 110 din 19 mai 2009 emisă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin care, în urma procesului de verificare a dosarului de plată aferent programului Phare 2004/016-772.04.02.03.01.01.126, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 15.165,86 Euro, din care 11.374,40 Euro plată contribuție Phare.

Această notă de debit este, așa cum se specifică și în cuprinsul său, aferentă contractului de grant Phare 2004/016, iar în componența notei intră cheltuieli efectuate de reclamantă în cadrul unor proceduri subsecvente executării contractului de grant menționat, cheltuieli declarate neeligibile tocmai în temeiul aplicării prevederilor contractului de finanțare.

Reținând această situație de fapt, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește procedura prealabilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată, care prevăd că plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător". Dispozițiile Codului de procedură civilă în materia concilierii, la care face trimitere art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt cele prevăzute de art. 720 1 , alin. (1) - (5), procedura reglementată prin acestea fiind respectată de recurenta-reclamantă.

Astfel, la dosar a fost depusă dovada convocării autorității pârâte la procedura concilierii prin adresa nr. 3144/RG/02 iulie 2009, precum și dovada consemnării rezultatelor concilierii prin Minuta nr. 4453 din 24 iulie 2009. Coroborând dispozițiile art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată, cu cele ale art. 720 1 C. proc. civ., raportate la înscrisurile depuse la dosar de recurenta-reclamantă și menționate mai sus, Înalta Curte constată că, în speță, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile în condițiile legii, astfel încât această condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ este îndeplinită.

Prin urmare, instanța de fond a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind acțiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile în care din actele dosarului rezultă că reclamanta a urmat această procedură, în temeiul dispozițiilor art. 7, alin. (6) din Legea nr. 554/2004, raportate la cele ale art. 720 1 C. proc. civ., pe care însă prima instanță nu le-a luat în considerare la pronunțarea soluției. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312, alin. (1), (2) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru soluționarea pe fond a acesteia,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului, împotriva Sentinței civile nr. 4567 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.