ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația pentru Dezvoltare Economică Locală Bacău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (în prezent Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale) anularea deciziei de respingere a proiectului „Calificarea, recalificarea și perfecționarea personalului angajat din Județul Bacău, în concordanță cu necesitățile curente de instruire”, reevaluarea pre-proiectului așa cum a fost depus, admiterea acestuia și înaintarea în următoarea etapă a evaluării.

A mai solicitat reclamanta daune interese în cuantum de 142.298,00 Euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului depus ca urmare a nefinanțării proiectului și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că în cadrul Programului Phare 2006 – Coeziune Economică și Socială – Dezvoltarea Resurselor Umane – Promovarea învățării pe parcursul întregii vieți pentru calificarea și recalificarea forței de muncă, Phare /2006/081-147.04.02, referință 03, Asociația pentru Dezvoltare Economică Locală Bacău a depus proiectul intitulat „Calificarea, recalificarea și perfecționarea personalului angajat din Județul Bacău în concordanță cu necesitățile curente de instruire”. Prin adresa nr. 204 din 30 octombrie 2008, Asociația a primit înștiințare privind respingerea pre-propunerii ce reprezintă un document preliminar cererii de finanțare aferent proiectului deoarece nu a întrunit punctaj minim de 30 de puncte conform pct. 2.3 din Ghidul solicitantului.

Împotriva acestui răspuns a fost formulată contestație ce a fost depusă sub nr. 169 din 03 ianuarie 2008, la Organismul Intermediar Regional al Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Est, contestație respinsă prin adresa nr. 275 din 12 noiembrie 2008. La data de 11 februarie 2009 reclamanta a depus o precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză a Organismului Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est, acesta având calitatea de autoritate de implementare și fiind parte contractantă a contractului de finanțare nerambursabilă. La data de 17 februarie 2009, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive precum și excepția necompetenței materiale a instanței și pe cea a inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin sentința nr. 1990 din 13 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul Organismul Intermediar Regional al Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord Est, emitentul actelor contestate este autoritate publică locală, iar competența în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 și cu H.G. nr. 11/2009 care nu califică organismele regionale ca fiind autorități centrale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programului Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est.

Recurentul a arătat că în raport de art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile Ghidului Solicitantului invocat de reclamanta Asociația pentru Dezvoltare Economică Locală Bacău și de art. 13 din H.G. nr. 457/2008 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (M.M.F.P.S.) are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind Autoritate Contractantă, și că pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programului Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est este subordonat ierarhic acestui minister, iar actul administrativ dedus judecății este emis de M.M.F.P.S., dar nu în materia contenciosului fiscal pentru a atrage incidența art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Intimatul M.M.F.P.S. a precizat prin întâmpinare că este legală și temeinică sentința recurată, iar apărările intimatei-reclamante Asociația pentru Dezvoltare Economică Locală Bacău s-au axat pe calitatea de autoritate contractantă a M.M.F.P.S. și, ca o consecință directă, pe competența materială a curții de apel în dezlegarea pricinii. Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate deja cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare: Verificându-și competența materială, prima instanță a reținut corect și în acord cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și de calitatea de autoritate publică locală a Organismului Intermediar Regional pentru Programului Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est, tribunalul este competent a soluționa cauza.

La argumentele legale expuse clar în considerentele sentinței aflate în control judiciar se poate adăuga că atât actul nr. 204 din 30 octombrie 2008 prin care reclamanta a fost înștiințată de respingerea „Pre-propunerii” cât și cel cu nr. 275 din 12 noiembrie 2008, prin care s-a respins contestația sa, sunt acte emise de Organismul Intermediar Regional pentru Programului Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est. Nu în ultimul rând, trebuie arătat că interpretarea dată de recurent prevederilor pe care instanța și-a întemeiat soluția de declinare a competenței este una greșită, atâta vreme cât în mod evident textul legal în discuție se referă, pe de o parte, la competența de soluționare atrasă de calitatea autorității emitente și pe de altă parte, la litigiile de natură fiscală, respectiv cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii acestora după un criteriu valoric.

Văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Nord-Est împotriva sentinței nr. 1990 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.