ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta Asociația pentru Dezvoltare

Economică Locală Bacău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (în prezent

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale) anularea deciziei de

respingere a proiectului „Calificarea, recalificarea și

perfecționarea personalului angajat din Județul Bacău, în concordanță

cu necesitățile curente de instruire”, reevaluarea pre-proiectului

așa cum a fost depus, admiterea acestuia și înaintarea în

următoarea etapă a evaluării.

A mai solicitat reclamanta daune interese

în cuantum de 142.298,00 Euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului depus

ca urmare a nefinanțării proiectului și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că în cadrul Programului Phare 2006 – Coeziune Economică

și Socială – Dezvoltarea Resurselor Umane – Promovarea învățării

pe parcursul întregii vieți pentru calificarea și recalificarea forței

de muncă, Phare /2006/081-147.04.02, referință 03,

Asociația pentru Dezvoltare Economică Locală Bacău a depus proiectul

intitulat „Calificarea, recalificarea și perfecționarea personalului angajat

din Județul Bacău în concordanță cu necesitățile

curente de instruire”.

Prin adresa nr. 204 din 30 octombrie

2008, Asociația a primit înștiințare privind respingerea pre-propunerii

ce reprezintă un document preliminar cererii de finanțare aferent proiectului

deoarece nu a întrunit punctaj minim de 30 de puncte conform pct. 2.3 din Ghidul

solicitantului.

Împotriva acestui răspuns a fost

formulată contestație ce a fost depusă sub nr. 169 din 03

ianuarie 2008, la Organismul Intermediar Regional al Programului

Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, Regiunea Nord

Est, contestație respinsă prin adresa nr. 275 din 12 noiembrie 2008.

La data de 11 februarie 2009 reclamanta a

depus o precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în

cauză a Organismului Intermediar Regional pentru Programul

Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est,

acesta având calitatea de autoritate de implementare și fiind parte

contractantă a contractului de finanțare nerambursabilă.

La data de 17 februarie 2009, Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a depus întâmpinare prin care

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive

precum și excepția necompetenței materiale a instanței și

pe cea a inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile.

Prin sentința nr. 1990 din 13 mai

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bacău.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că pârâtul Organismul Intermediar Regional al

Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane,

Regiunea Nord Est, emitentul actelor contestate este autoritate publică

locală, iar competența în conformitate cu art. 10 din Legea nr.

554/2004 și cu H.G. nr. 11/2009 care nu califică organismele

regionale ca fiind autorități centrale.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programului

Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est.

Recurentul a arătat că în

raport de art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile

Ghidului Solicitantului invocat de reclamanta Asociația pentru Dezvoltare

Economică Locală Bacău și de art. 13 din H.G. nr. 457/2008

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (M.M.F.P.S.) are

calitate procesuală pasivă în cauză, fiind Autoritate

Contractantă, și că pârâtul Organismul Intermediar Regional

pentru Programului Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”-

Regiunea Nord Est este subordonat ierarhic acestui minister, iar actul administrativ

dedus judecății este emis de M.M.F.P.S., dar nu în materia

contenciosului fiscal pentru a atrage incidența art. 10 alin. (1) teza I

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Intimatul M.M.F.P.S. a precizat prin

întâmpinare că este legală și temeinică sentința recurată,

iar apărările intimatei-reclamante Asociația pentru Dezvoltare

Economică Locală Bacău s-au axat pe calitatea de autoritate

contractantă a M.M.F.P.S. și, ca o consecință directă,

pe competența materială a curții de apel în dezlegarea pricinii.

Examinând cauza prin prisma criticilor

enunțate deja cât și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Verificându-și competența

materială, prima instanță a reținut corect și în acord

cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, că, raportat la obiectul cererii de chemare în

judecată și de calitatea de autoritate publică locală a

Organismului Intermediar Regional pentru Programului Operațional Sectorial

„Dezvoltarea Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est, tribunalul este competent a

soluționa cauza.

La argumentele legale expuse clar în considerentele

sentinței aflate în control judiciar se poate adăuga că atât actul

nr. 204 din 30 octombrie 2008 prin care reclamanta a fost înștiințată

de respingerea „Pre-propunerii” cât și cel cu nr. 275 din 12 noiembrie 2008,

prin care s-a respins contestația sa, sunt acte emise de Organismul

Intermediar Regional pentru Programului Operațional Sectorial „Dezvoltarea

Resurselor Umane”- Regiunea Nord Est.

Nu în ultimul rând, trebuie arătat

că interpretarea dată de recurent prevederilor pe care instanța

și-a întemeiat soluția de declinare a competenței este una

greșită, atâta vreme cât în mod evident textul legal în discuție

se referă, pe de o parte, la competența de soluționare

atrasă de calitatea autorității emitente și pe de altă

parte, la litigiile de natură fiscală, respectiv cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și

accesorii acestora după un criteriu valoric.

Văzând dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Organismul

Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor

Umane” Regiunea Nord-Est împotriva sentinței nr. 1990 din 13 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.